Urmareste-ma pe:
8 lucruri pe care pun pariu că nu le știați despre noua lege a sănătății
Când veți depăși faza scandaloasei înlăturări a lui Arafat din Minister, veți afla că trebuie să plătiți mai mult pentru noua asigurare obligatorie de sănătate și cât de privatizată va putea fi sănătatea dirijată tot politic de CNAS, Guvern și Parlament.
Ziua 1: Două lozuri. Viceversa
În prima zi de „prerecensământ” am descoperit că aveam două serii (una pe geantă și una pe borderou) deși trebuia să am una singură. Și că șeful recenzor nici măcar nu e pila cuiva, dar are multe certitudini exprimate prin „nu cred că”, pe care le rezolvă „din pix”.
Recensământul, treabă românească
Șeful meu direct știe doar că e șef. Șefa lui, coordonatoarea, nici ea nu știe mai multe, dar are telefon. Împreună vom face recensământul populației. Recensământul unei țări de șefi și șefuleți.
Hai că vă dăm un bilet de tramvai
Cum deosebești recenzorul de un hoț: primul circulă gratis cu RATB-ul :D
Care-i capul familie tale? Și cum se închină el?
Dacă îi deschideți ușa recenzorului trebuie să știți să răspundeți la multe întrebări „de cultură generală”: cine e capul familiei, ce etnie sau religie aveți, de câte ori ați fost căsătorite, doamnelor. Dacă nu, sunteți pasibili de amendă
Circuitul hârtiilor în România
Nicu Ceaușescu a zis că democrații nu vor putea să zugrăvească toate casele construite de tac-su. Ei bine, nu le zugrăvesc, dar știți ce de funcționari trăiesc și freacă menta de pe urma închirierii sau vânzării în rate a caselor construite de Ceaușescu?
Buletin de București, să tot trăiești
Ghici ce termen de valabilitate a primit mama de la regimul Boc, pe buletinul de identitate?
La ce mai folosește buletinul de București?
În timp ce unii zic că suntem cetățeni ai Europei, în urbea noastră dâmbovițeană pare că rămânem tot într-un cerc strâmt și aproape provincial de tributari unor hârtii fără valoare: „Fac buletin de București persoanelor serioase”
Legal issues
Ce i-a speriat pe toți jurnaliștii din Balcani la cursurile ținute de o englezoaică de la BBC a fost că trebuie să respecte legile britanice ca să poată să-și publice articolele în limba engleză. Dacă s-ar respecta legile astea în România, jumătate din ziare ar fi goale, iar televiziunile mogulilor ar trage obloanele.
Valideșăn ză card, pliz!
Doamna de la chioșcul RATB mi-a explicat cu convingere că „biletele, gata, și-au trăit traiul, s-au scos!” așa că mi-a dat un card. Cu mine i-a fost ușor, că știam de ceva vreme că se vor scoate biletele de hârtie, dar domnul din spatele meu a reacționat de parcă atunci afla că s-a instaurat prohibiția la bere și el nu apucase să-și facă provizii: „cum, nu mai sunt bileteee!!?”