Cine e Dollo

Dollo e apelativul scurt de la Dollores – nume de femeie, care vine din spaniolul Dolore = durere. Asta e explicația ”dureroasă” pentru gibonii care mă apelează cu ”dude”, ”băi” sau ”domnule Dollo”.

 

„Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat acoperit acum de apele Bicazului și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!” (cu varianta regional arhaică „ghini ziși, măi!”). Azi așa, mâine așa, „bine zici” i-a devenit poreclă, renume și în cele din urmă nume de rezonanță. Benezic a ajuns să aibă în zilele noastre o stră-stră-nepoată ziarizdă.

Adică eu, Dollores Benezic

Am descoperit presa în 1994. Am publicat primele articole în primul ziar quality privat din Romania: Curierul national.  Am tot scris acolo timp de zece ani, pana cand patronul si intr-o buna masura mentorul meu – Valentin Paunescu – a murit. Odata cu el si spiritul acelui ziar.

Au urmat doi ani la Cotidianul, ziar fondat de Ion Ratiu, dar preluat atunci, in 2004, de Academia Catavencu.

Din februarie 2006 a urmat perioada Evenimentul zilei, unul dintre cele mai influente ziare din istoria post-decembrista a Romaniei. Chiar daca intrase in perioada portocalie, in care concurenta il cataloga drept “oficiosul”, pentru mine EVZ a fost perioada de desavarsire a carierei.

Din martie 2010 am devenit freelancer.

Colaborez constant cu site-urile Hotnews, Cursdeguvernare, Eva.

Public câte un portret de om frumos în Esquire

În 2011 am beneficiat, timp de șase luni, de bursa acordată de Balkan Investigative Reporting Network (BIRN), iar rezultatul muncii mele a apărut pe site-ul AlJazeera english și în mai multe publicații românești. Găsiți textul aici.

Mai predau cursuri pentru liceeni prin Asociația Jurnaliștilor Romi și Active Watch și mă implic voluntar sau contra cost în diverse proiecte neguvernamentale care au legătură cu creșterea spiritului civic la români.

Pentru că am început să scriu cand ziarele vedeau lumina tiparului cu plumb, si nu aveau inca site-uri online, nu va pot oferi mostre din vechile mele articole de la Curierul national. Aveti mai jos doar cateva dintre articolele scrise in EVZ si in revista Green Report in perioada 2009-2010.

Un serial despre Casa Poporului, prietenii si dusmanii ei, publicat in 2010, cand parlamentarul Prigoana a facut multa valva pe tema transformarii palatului in Mall chinezesc, pentru rentabilizare:
1. Secretele Casei Poporului
2. Cine a salvat Casa Poporului de la ura nationala
3. Casa Poporului, spalata cu mopul de 200 de hocheiste
4. Cine vrea sa puna termopane la Casa Poporului

Dupa ce m-am saturat sa fiu fermier virtual in FarmVille (via Facebook) am plecat pe munte, chiar inainte de Pastele 2010, si am documentat un serial despre viata oierilor de munte. Cati au mai ramas prin Romania. Uite ce a iesit:
1. De ce nu-i prieste Mioritei iarba de UE
2. Ce înseamnă să fii cioban
3. Cum s-a întors turcana în Hateg, în loc sa emigreze
4. Doctorul cu 2000 de pacienti si 350 de oi

O serie de articole la care am lucrat aproape un an – cu intreruperi si poticneli din cauza faptului ca oamenii ce trebuiau intervievati au fost greu de gasit – s-a dovedit a fi unul dintre cele mai frumoase campanii pe care am semnat-o eu vreodata. O poveste cu povesti spuse de oamenii care au construit metroul acum 30 de ani:
1. Tovarasii care au construit metroul
2. De ce nu a vrut Ceausescu metrou în Drumul Taberei
3. Sapaturi mecanizate cu mineri dupa indicatii manuale
4. Cine a mai fost si Costin Georgian asta
5. Elena Ceausescu la proba metroului – Sic ca nu merge
6. Udriste – O sa vedem daca mai suntem in stare sa facem metrou

Campania care mi-a adus deopotriva aprecieri, dar si cele mai „creștine” înjurături a fost aceea dedicata parteneriatului dintre biserica si stat. Am scris despre fondurile pe care Biserica – in special cea ortodoxa – le primeste de la buget, despre interesele comune ale celor doua tabere si despre modul corporatist in care Patriarhia Romana isi conduce afacerile si isi asigura viitorul, intr-o tara saracita de coruptie si inapoiata de lipsa de educatie:
1. Parteneriatul Politica-Biserica, o afacere prospera de 20 de ani
2. Biserica, in scandal cu enoriasii + VIDEO
3. Romania dupa 1989 – o biserica noua la doua zile
4. Cruce pe domeniul public – 12 ha din Bucuresti, donate bisericii
5. Romania produce de zece ori mai multi teologi decat in 89

Un articol in doua parti despre afacerea izolarii termice a blocurilor, in care am incercat sa dezvalui mecanismele prin care primarii castiga bani din aceasta pomana electorala:
1. Ciocu mic, primaria va reabiliteaza blocul
2. Constructorii despre reabilitare – Pretul cel mai mic, lucrarea de mantuiala

Un articol despre deszapezirea maidanezilor adapostiti la Glina m-a pus fata in fata, din nou, cu problema cainilor fara stapan:
Mass pe mess pentru deszapezirea cainilor

O ancheta despre cum cheltuieste Primaria Capitalei, fara cap, peste 100 de milioane de euro pentru cea mai mare investitie de mediu din Europa de est: statia de epurare de la Glina care ar fi putut fi inchisa imediat dupa inaugurare pentru ca nu respecta normele de mediu. Dupa aparitia in EVZ Oprescu a prevazut bani in buget ca sa remedieze situatia. Prostia a ramas, insa, in istorie:
Cand incompetenta se intalneste cu prostia

Cum îți înmatriculezi un autoturism în România
Inmatricularea masinii – 8 drumuri si 12 ghisee

Trei dintre numerele revistei Green Report au avut coperta data de articole scrise de mine:

Despre modul in care se face reciclare de ochii UE in Romania:
Reciclare de ochii UE

O analiza complexa si perplexa a industriei de termoficare din Romania: multi bani de investit de la UE, niciun euro folosit de autoritatile romane. De ce, citit aici:
In bataia CET-urilor

Casa Poporului polueaza si e energofaga. “Mama” si “tatal” ei se cearta pe solutiile ce ar trebui sa-i schimbe consumul si emisiile. Rezultatul, deocamdata, e ca la copilul cu prea multe moase:
Amprenta de carbon cat Casa Poporului

si varianta in limba engleza, pentru cititorii mei poligloti

 

*Fotografia reprezintă două dintre ziarele la care am lucrat – EVZ și Curierul național – ironic acum ajunse în mâinile aceleiași familii Păunescu.  Poza e făcută la lansarea cărții postume cu editoriale semnate de Valentin Păunescu, în aprilie 2011.