Ieri a fost ziua Sfantului Mina. Cine n-a reusit sa-i atinga moastele pana la miezul noptii a facut-o dupa, intrucat coada se incolacea pe vreo patru strazi, pret de aproape zece ore. Nevrednica, n-am reusit sa parcurg decat vreun sfert, in patru ore, cam din dreptul intrarii in curtea bisericiide pe Bulevardul Coposu, pana la sediul PD-L de vis-a-vis de benzinaria OMV – acelasi bulevard. Credinciosii rezistenti ajunsesera aseara pe la 22.00 sa lase acatistul si banii la racla sfantului, dupa un canon catalogat de unii drept prea usor: vremea era calduta, coada mersese repede comparativ cu Sfantul Dimitrie sau Sfanta Paraschieva, vanzatorii ambulanti alimentau periodic cu covrigi calzi, iar oamenii de la PD-L imparteau ceaiuri calde din galeti din plastic rosii, imbracati cu sorturi de gospodine, portocalii.
Iar dintre ei unii s-au legat de numele meu, care arata, evident, ca nu sunt crestina 
