Ordinul Arhitecţilor din România acuză un “mega eşec” cultural architectural şi urbanistic in construirea Catedralei Mantuirii Neamului, deoarece Patriarhia a refuzat să facă un concurs pentru alegerea proiectului viitoarei ctitorii. Arhitecţii spun că modelul impus de Patriahul Daniel e o adunătură de elemente decorative din diverse biserici, şi numai crucea din vârf va aminti că aceea e o biserică
Stiu, suna ca un titlu de banc, dar nu e. Sunt sub impresia cursului la care am participat in seara asta, in care un tanar dragut care vorbeste romaneste “cu accent” ca sa fim eufemisti, a incercat sa ne introduca in ceea ce se numeste SEO – adica Search Engine Optimization. Asa ca am pus direct cuvintele cheie in titlu, ca sa va fie clar despre ce e vorba, cand il intrebati pe Google de mine 
“Am venit sa facem vaccinul asta care trebuie, ca daca trebuie …!”, zice o mamaie imbrobodita si cu frica lui Dumnezeu in microfonul reporterului de la Realitatea, care o si intreaba: “dar aveti incredere in vaccin?”. “Avem, cum sa n-avem, ca medicina e acuma inaintata si… avem incredere. Am zis si la copii sa vina sa-si faca vaccinul, copiii nostri care au 40 de ani…”.
Asa si-au petrecut cateva mii de romani sambata asta calduta de ianuarie, stand la coada la vaccinul anti gripa porcina. Daca ar fi fost ziua vreunui os neputrezit, expus la pupat de biserica, aceleasi mii de oameni ar fi facut coada la sarutat moaste si mana popii. Speranta era aceeasi, desi, paradoxal, cele doua cozi se neaga una pe cealalta, dar au clientela comuna. Daca stai la coada la moaste arunci la gunoi sute de ani de cercetari stiintifice si evolutie medicala, alegand sa crezi ca pupatul unui geam iti poate aduce deopotriva sanatatea si bunastarea materiala. Daca insa vii si faci coada si la mana doctorului, ca sa te intepe cu apa aia minune care te va scapa de gripa, deci de moarte, se cheama ca … iti mai iei o masura de precautie. Daca totusi “puterea” moastei da gres, macar sa fim vaccinati, nu?!
Ieri a fost ziua Sfantului Mina. Cine n-a reusit sa-i atinga moastele pana la miezul noptii a facut-o dupa, intrucat coada se incolacea pe vreo patru strazi, pret de aproape zece ore. Nevrednica, n-am reusit sa parcurg decat vreun sfert, in patru ore, cam din dreptul intrarii in curtea bisericiide pe Bulevardul Coposu, pana la sediul PD-L de vis-a-vis de benzinaria OMV – acelasi bulevard. Credinciosii rezistenti ajunsesera aseara pe la 22.00 sa lase acatistul si banii la racla sfantului, dupa un canon catalogat de unii drept prea usor: vremea era calduta, coada mersese repede comparativ cu Sfantul Dimitrie sau Sfanta Paraschieva, vanzatorii ambulanti alimentau periodic cu covrigi calzi, iar oamenii de la PD-L imparteau ceaiuri calde din galeti din plastic rosii, imbracati cu sorturi de gospodine, portocalii.
Episodul 4 din saga cultelor vorbeste despre cum obtine biserica terenuri moca de la primarii, sub pretextul unui parteneriat incheiat pentru combaterea saraciei. Dar contine si explicatiile off pe care mi le-au dat doi inalti functionari publici din primarie, cu privire la presiunile pe care le face Patriarhia ca sa obtina bani si terenuri de la stat. Unul dintre ei era foarte indignat de experientele avute cu conducatorii bisericii, dar n-ar fi acceptat nici picat cu ceara sa declare oficial ce a patit, pentru ca “ma bate Doamne Doamne”. Cand voteaza PUZ-uri pentru rechinii imobiliari in consiliu nu-l bate nimeni. Nici macar DNA-ul pe umar.
In aceeasi categorie de neinteles pentru mine il plasez si pe un fost fan al meu de aici de pe blog, care m-a admonestat ieri pentru textele despre biserica, spunandu-mi cu citate din biblie ca nici n-are pretentii de la mine sa inteleg ce fac, pentru ca n-am un nivel suficient de evoluat ca sa pricep ortodoxia. Intocmai ca si comunistii, spunea el, care au demolat biserici, pentru ca asta era nivelul lor. Baiatul e tanar, absolvent de studii superioare, dar nu detinea suficient de multe cuvinte proprii cu care sa-mi explice in ce crede el ca sta ortodoxia sau poate ca era sigur ca nu le-as intelege. Dar ma gandeam ca la varsta lui ar fi trebuit sa citeasca cate ceva si sa fie capabil sa faca diferenta intre religie, credinta si oamenii care le exploateaza pe amandoua in folosul unei caste bine organizate.
La fel m-a frapat atitudinea unui fost coleg, care si-a ridicat poalele in cap aparand biserica si aproape injurandu-ma pentru ca am indraznit sa scriu articolele astea. Facea apel la morala crestina, uitand ca l-am vazut in ipostaze care nesocotesc grosolan cateva din cele zece porunci.
In fine, ca sa mai destindem atmosfera, seful meu mi-a spus azi ca a aflat, din surse demne de toata increderea, ca una din picturile de pe peretii minunatei viitoare mega Catedrale a Mantuirii Neamului ma va intruchipa pe mine langa un cazan cu smoala. Asadar, prietenilor mei ortodocsi, candva o sa va astept pe la “murala” mea ca sa sa-mi afumati un pic vopseaua
Comments RSS
Login
