Urmareste-ma pe:
Supă de dovleac, să ne taie greața
Cui îi trebuie o supă de dovleac, fie ea și picantă, când geme oala de ciorbă de oase, cu măduvioare și zgârciuri, acrită bine cu borș de casă și iuțită de pe margine cu un ardei verde și aparent nevinovat, ha? V-am păcălit! :))
Secretul cozonacului de la mama
Îl bate zdravăn timp de jumătate de oră, îi brodește compoziția „la ochi” și îl lasă să crească în felul lui, fără să-l streseze sau zorească. La final îl stropește cu vin roșu, ca să nu pice greu la stomac.
IMPORTANT: vedeți la finalul postării o temă pentru acasă pentru care contez pe voi, să nu spuneți NU :)
Cea mai mămoasă rețetă de tobă
O procedură grețoasă, o combinație de ingrediente urât mirositoare, dar un rezultat care bate toate mezelurile oricât ar fi ele de „tradiționale”. Tobă ca la mama acasă, by mama însăși.
Scordolea de raci
Se face greu dar se mănâncă repede.
Șalău în foitaj
Un șalău tânăr și viguros a pus de o orgie culinară cu niște ciupercuțe și câteva măslinuțe, sub o păturică de aluat fraged. Invidios, un bacon porcos s-a insinuat pe margini, și i-a învăluit într-un iz picant de usturoi, ceapă și alte mirodenii erotice.
Gomboți = găluști cu prune
De ce nu știu ardelenii ce sunt alea găluști cu prune? Pentru că n-o cunosc pe mama, firește ;)
Să-ți bagi ficații în tartă, nu alta
Un amestec de ficăţei de pui, ciupercuţe proaspete, ceva verdeţuri pentru arome, smântână, caşcaval şi un strop de condimente cât să ai după ce stinge un spriţ sau o bere rece.
Un eșec gustos și arătos
Pentru prima dată în viața ei mama a făcut o tartă. Cu căpșuni. A preparat coca „cum scrie la mine în carte”, a făcut crema în care a pus chiar și resturi de nuci tocate (rămase de la colivă), a tăiat căpșunile feliuțe și a băgat totul la cuptor. Un singur lucru a refuzat să pună, pe motiv că „n-am folosit niciodată și nu știu cum se face” – gelatina.
Placintă cu spanac
Ăsta a fost mesajul culinar de întâmpinare al mamei pentru revenirea mea pe pământuri natale. Poate să însemne și un soi de interogație, gen „ce mare spanac ai făcut acolo?”, dar în esență e totuși o plăcintă al naibi de gustoasă, pe care am pus limba prima dată în Grecia, acum mulți-mulți ani.
Ziua căpățânii
În fiecare an, după Paște, în familia noastră există „ziua căpățânii”. Acea zi în care e musai să fie mai mulți la masă, ca să se devoreze căpățâna amărâtului sacrificat de Paște. A iedului, în cazul nostru, anul ăsta. Pentru că o prietenă a mamei a cumpărat jumătate de miel, dar nu gustă ritualul căpățânii, [...]