Dollo News

Am fost aseara intr-un loc – despre care o sa va povestesc mai pe larg in curand – unde m-am simtit foarte bine si unde am avut placerea sa rasfoiesc, dupa 20 de ani, revistele si “almanahele” Cinema de pe vremea lui Ceausescu. Un regal, va asigur. Mi-am amintit de copilarie si adolescenta, cand asteptam cu nerabdare aparitia “Cinema” cam cum asteapta azi pustimea noile carti despre Harry Poter (cred). A fost o senzatie stranie ca, in timp ce eu aveam strafulgerari cu pozele lui Elvis, Alain Delon (pe coperta din spate) si ale lui Florin Piersic, Nea Marin sau Olga Tudorache (pe prima coperta), in jurul meu tinerii de azi (maica!) discutau despre cinematografia mondiala, rostind nume pe care nu numai ca eu nu le-am auzit niciodata, dar cred ca nu le-au auzit nici multi dintre astia care fac filme pe la noi acuma  :D Poate exagerez. Oricum, am vazut cu ocazia asta minunatul film pentru copii si nu numai “Where the wild things are”.

Daca mai aveti unde sa-l vedeti, vi-l recomand. O combinatie de duiosie, prietenie, tristete si singuratate care nu va pune neaparat probleme de constiinta dupa, ci doar va face sa va simtiti bine in timpul… :)

Iar ca bonus, o fotografie dintr-o vreme cand patria isi felicita fiecare nou cetatean, ca pe un membru de seama. Am gasit-o printre “almanahele” din aceeasi perioada.

Dupa lupte seculare care au durat pret de trei volume – mama, n-am mai citit asa carti groase demult :D – am terminat si eu “Cronica de familie” a lui Petru Dumitriu. N-o citisem pe vremea lui Ceausescu pentru ca atunci cand am deschis eu ochii pe carti, asta fusese interzisa, cred. Apoi, in anii 90 cand a fost reeditata eram ocupata cu altele, am fost in greva de carti din astea, o vreme, atrasa de copertile colorate ale Sandrei Brown et co. Stiti isteria cu cartile de dragoste si sex care invadasera tarabele prin 90, toate aveau pe coperta lucioasa cate una seminuda, luata pe la spate de unul cu muschi si priviri arzatoare. Iar textele din interior erau pe masura copertii…

Mai mult »

Sunt la moda acum povestile despre revolutie. Presa in general descopera subiectele la aniversari, in rest nu mai scormoneste nimeni rahatul. In fiecare decembrie, insa, ne amintim pios despre morti, astia de au ajuns politicieni se intrec in depus coroane pe la locurile fierbinti, se fac si refac scenariile, se dezgroapa morti vii, care au tras cate o basina atunci, in decembrie 89, si sunt repusi acum sa-i rememoreze mirosul, se retraiesc acut ultimele clipe ale Ceausestilor, si in general se invarte subiectul in cerc, asa cum se face de 20 de ani, fara detalii noi, sau poate mici variatiuni inflorite de uitare. Totul se inchide in arhive imediat dupa Craciun, pana la anul. In fapt toata lumea stie sau simte ce s-a intamplat atunci, dar foarte putini se mai sinchisesc de asta. Viata e alta, mentalitatile s-au schimbat in general, noile generatii nu mai dau doi bani pe “aflarea adevarului”. Comunismul nu mai e nici el ce a fost, ci a imbracat haina coruptiei PSD-iste. Cine lupta acum impotriva comunismului nu are in ochi fata hada dinainte de 89, a cozilor, a frigului, foametei, a controlului de partid asupra vietii sexuale si spirituale, a condamnatilor de la canal si nici macar a cuplului Ceausescu. Nu, cine acuza acum comunismul il are in ochi pe Iliescu, cel mult,  si mai cu seama pe Vanghelie, Hrebenciuc, Mazare, baronii PSD, in general niste imbogatiti nesimtiti, agramati si tupeisti care se pretind socialisti doar pentru ca discursul protectiei sociale da cel mai bine la tara, unde toti asteapta sa “li se dea”. Iar “comunistii” astia seamana destul de bine cu democratii ceilalti, si uneori chiar cu liberalii.

Mai mult »

Pentru ca Ceausescu zicea ca acolo locuiesc “burghejii”, d’aia! Si metroul era pentru oamenii muncii.  Episodul 2 din minunatul serial despre oamenii care au construit metroul apare maine.Intre timp Berceanu si Udriste vor sa ne faca dreptate si sa-i razbune pe “drtabereni” cu promisiuni de metrou pana in 2013. Sa speram ca nu va fi un an cu ghinion.

UPDATE – Observ ca unii dintre cititorii de pe evz ma injura considerand ca eu il acuz pe Ceausescu ca nu avem metrou in Drumul Taberei, in loc sa ii duc flori la mormant si sa-i multumesc ca totusi ne-a facut metrou, asa cum e. Sigur, daca luam in consideratie ca pe vremea lui s-a facut tot sistemul asta fara de care, uite, ne dam azi masura adevaratei capacitati de organizare/fluidizare a traficului – da, de ce nu putem zice ca, al naibi Ceausescu n-a vrut sa ni-l faca si pana in Drumul Taberei, ca sa nu mai asteptam azi nimic de la incapabilii pe care ii tot votam democratic de 20 de ani incoace :D  Dar trebuie sa-i multumim si lui Radoi, ca ne-a pus metrou’n drum azi, ca sa nu ne mai certam, aia nostalgici cu astia democrati ;)

De mai bine de un an de zile ma screm sa fac un serial despre oamenii care au construit metroul. Lenea personala, diversele chestiuni obiective care au avut legatura cu job-ul meu  in ultimul an, dar si subiectul destul de greu de documentat, toate au facut ca mult asteptatul  serial despre metrou sa apara abia de maine, si sa se intinda pe toata saptamana asta, cand metroul sarbatoreste 30 de ani de cand Ceausescu i-a inaugurat primul tronson. Pentru colegii mei care au auzit de acest serial de cand eram noi mici, nu pot decat sa intaresc: pe bune, chiar l-am scris si chiar apare! :) Pentru ceilalti, cu riscul de a va parea lipsita de modestie, va recomand sa-l urmariti, pentru ca nici nu stiti ce pierdeti ;)

Mai mult »