Dollo News

Pentru ca sunt un roman mediu care are prejudecati si stereotipii cu duiumul m-am minunat azi cand am fost la o intrunire a persoanelor cu handicap din Europa, unde s-au inteles intre ei orbii cu surzii si viceversa. Si nu numai ca s-au inteles, dar n-au facut nici zgomot. Culmea comunicarii a fost atinsa, se pare, de un cuplu – ea surda si el orb – care s-au cunoscut pe internet si s-au placut, dorit si casatorit. Asa zice presedintele orbilor, Sergiu Ruba, care mi-a explicat ca in afara de calculator, cei doi mai au la indemana pipaitul. Nu numai cum ne-am imagina noi, ci si prin tastarea alfabetului cu degetele in palma celuilalt. Nu stiu cum, dar ma gandesc ca tre sa fie o chestie si un pic erotica asta.

Dincolo de treaba asta semiamuzanta, am scris in evz care a fost ocazia cu care s-au intalnit surzii cu orbii, s-au inteles intre ei dar n-au reusit sa-l faca sa auda si pe Emil Boc. Nimic nou de altfel.

Mama mi-a zis azi la telefon ceva ce m-a lasat fara replica. “Trebuie sa comunicam, mama, ca refuzul tau de a-mi spune unele lucruri doare mai tare decat daca mi le spui. Daca le stiu imi fac griji, dar ma doare mai putin!” Daca mi-ar fi vorbit in engleza si n-as fi fost mai perplexa decat dupa ce am auzit asta. Ca sa intelegeti mai bine, mama e genul de femeie “barbata” care m-a crescut singura, in comunism, temandu-se permanent de doua lucruri: sa nu-i vin cu burta la gura acasa si sa nu cumva sa nu avem ce manca. Comunicarea era pentru ea un concept la fel de inutil precum ar fi  o pereche de skiuri in debaraua unui paraplegic. Mai mult »