• 29Jan

    La cererea numerosilor mei cititori, in special a Andreei, fac in seara asta o trecere in revista a locurilor din care am comandat mancare, eu sau prietenii mei, si de unde, cu mana pe burta plina, am mai comanda si alta data. Nu e un top al livratorilor de mancare pentru acasa, ci o insiruire de locuri de unde poti sa mananci cand ti-e lene sa gatesti sau n-ai chef de munca la birou pe motiv ca iti ghioraie stomacul.

    Mai mult »

  • 05Dec

    In 1941, noaptea de Sfantul Nicolae, Aritina – o taranca din satul Smeeni, judetul Buzau – se chinuia sa-si nasca al treilea copil. Barbatul ii era pe front, de unde nici nu s-a mai intors ca sa-si cunoasca al treilea plod, pentru ca s-a intamplat sa fie unul din cei peste 100.000 de tarani care au murit la Cotul Donului. Elena, fata care i s-a nascut in noaptea sfantului Nicolae afla, in primii ani de viata, de la frati, ori de cate ori trecea vreun avion pe deasupra satului, ca “acolo e tata care vine acasa si te ia la goana, ca pe tine nu te cunoaste!”.

    Mai mult »

  • 23Sep

    Mama mi-a zis azi la telefon ceva ce m-a lasat fara replica. “Trebuie sa comunicam, mama, ca refuzul tau de a-mi spune unele lucruri doare mai tare decat daca mi le spui. Daca le stiu imi fac griji, dar ma doare mai putin!” Daca mi-ar fi vorbit in engleza si n-as fi fost mai perplexa decat dupa ce am auzit asta. Ca sa intelegeti mai bine, mama e genul de femeie “barbata” care m-a crescut singura, in comunism, temandu-se permanent de doua lucruri: sa nu-i vin cu burta la gura acasa si sa nu cumva sa nu avem ce manca. Comunicarea era pentru ea un concept la fel de inutil precum ar fi  o pereche de skiuri in debaraua unui paraplegic. Mai mult »

  • 21Sep

    Un negru sictir mi s-a asezat pe taste si pe creier de cateva zile si ma tine in starea vegetala de privitor la tv, la filme siropoase, cu personaje aflate intr-o rascruce a vietii, din care ies pana la final cu ajutorul prietenilor providentiali si al sortii. Ma obsedeaza intrebarea propriei rascruci si ma invart in labirintul unor circumvolutiuni cam vestede in cautarea unei solutii. Ma vad pe pragul ce desparte apogeul vietii (femeia la 30 de ani) si amurgul prevestitor de menopauza, osteoporoza, kilograme in plus si vizite lunare la medic pentru medicatia antihipertensiva. Sunt gata sa pun pasul si-mi dau seama, cu resemnare, ca la 50 de ani nu voi fi ca Madona, ci mai degraba ca mama, in drum spre piata Obor de unde pot sa cumpar cele mai bune (raport calitate pret) muraturi. Mai mult »