Dollo News

M-am trezit dimineata cu gandul la gaura din stratul de ozon. Eram ingrijorata ca intre atatea vesti economice dezastruoase, nimeni nu mai zice nimic despre patura de oxigen a planetei. Apoi am citit aici ca desi nu se vorbeste de ea, gaura exista in continuare la Polul Sud. Ba mai are si o omoloaga la Polul Nord. Si asta mi se trage de la faptul ca au marit astia varsta de pensionare si am aflat astfel ca trebuie sa mai muncesc inca 24 de ani de acum incolo. Adica dupa ce ca muncesc de 22 de ani, n-am ajuns nici la jumatatea drumului catre pensioara binemeritata. Si asta intr-o atmsofera asa riscanta, cu doua gauri una la sud, alta la nord. Va dati seama in ce curent o sa ne asteptam noi pensiile?

Mai mult »

Ultimul trimestru al lui 2009 a fost mai sarac in venituri decat precedentele, dar a pastrat structura cheltuielilor cu care neamul romanesc s-a obisnuit pana acum: aproape jumatate pe mancare, un sfert pe intretinerea locuintei si restul pe alcool, carciumi, imbracaminte, zice ultimul raport dat publicitatii de Institutul National de Statistica (INS). Educatia si investitiile abia au avut fiecare un 0,6% si respectiv 1,2. Suntem pe drumul cel bun. Ca reteta de succes se remarca procentele perfect proportionale: 48% venituri din salarii si 24,7% venituri din prestatii sociale (a se citi pensii, somaj, ajutor social, venit minim garantat, alocatii de copii) ultima categorie fiind in crestere fata de toate celelalte trimestre ale lui 2009.

Mai mult »

Se pare ca am deschis cutia Pandorei cand am decis sa povestesc pe blog despre experienta mea cu pensia privata. Am devenit relativ citita in lumea virtuala, lucru pentru care le multumesc celor care mi-au preluat povestea, dar m-au asaltat si “cunoscatorii” intr-ale investitiilor in pensii private, care s-au simtit datori sa-mi deschida ochii asupra imensei greseli facute.
Am aflat astfel urmatoarele: Mai mult »

De vreme ce experienta mea cu pensia privata de la ING a suscitat atata interes si pe alocuri chiar suspiciuni, revin cu lamuriri ca sa nu avem vorbe la proces : )

Va dau cateva cifre din Anexa 2 primita in 2005 la contractul facut cu ING, adica ceea ce se cheama “Estimarea detaliata a evolutiei contractului”. E un tabel ce cuprinde sumele platite de-a lungul anilor (ar fi trebuit sa contribui intre 2005 si 20029), “scenariul moderat” si “valoarea constanta a unit-urilor”, adica valoarea unit-urilor calculata la dobanda 0.

Asadar, luam in calcul al treilea an (ca sa raspund comentariului care imi spune ca profitul vine abia dupa doi-trei ani) si al patrulea, adica anul rezilierii si anul cu criza. In 2008 aveam 4.908 lei platiti, 3.785 de lei suma asigurata. In scenariul moderat asta insemna 5.077 lei valoarea contului, tot atatia bani indemnizatia de deces si daca m-as fi razgandit puteam sa primesc 3.845 de lei la valoarea de rascumparare din 2008. La dobanda 0 as fi avut 4.110 lei in cont, si as fi primit 3.232 de lei la rascumparare, anul trecut pe vremea asta.

In 2009, insa, ar fi trebuit sa am 6.790 de lei in cont in scenariul moderat, si sa primesc 5.430 de lei daca as fi vrut sa rascumpar unit-urile. La dobanda 0 as fi avut 5.347 de lei in cont si as fi primit 4.452 de lei la rascumparare.

Concluzia care-mi vine mie in cap, ca tot nu ma pricep la matematica si dobanzi, e ca daca eu azi primesc de la ei numai 3.200 de lei , in loc de macar 4.452 de lei cat ar fi fost valoarea de rascumparare la dobanda 0 inseamna ca in toti anii astia am avut dobanda sub 0, adica ceva cu minus, nu?

“Sunteti al cincilea client din portofoliul meu care renunta la asigurare pe vreme de criza. Si nu ma asteptam. Unul dintre ei mi-a spus ca vrea sa-si traiasca viata. Auzi! Si stiti ce i-am spus? Trebuia sa-i administrez un dus rece, nu-l puteam lasa asa…. I-am dat exemplul unui copil de 12 ani. Daca ar fi dupa el, cum si-ar trai el viata? Pai n-ar vrea sa mearga la scoala, ar manca numai inghetata si fast food si ar petrece tot timpul la calculator. Ce ar ajunge el ca adult? Un ratat! Trebuie sa va ganditi ca in viata aveti si niste responsabilitati, si sa vi le asumati. Apoi, ganditi-va, nimeni nu intinereste, da?!”

Asta a fost consultantul meu financiar, angajat acum patru ani de la ING ca sa-mi investeasca cu pricepere putinii bani pe care reuseam eu sa-i pun de-o parte pentru pensie. Adica imi facusem o pensie privata, constienta fiind la vreme aia ca… nu intineream, ca toti patronii la care lucrasem pana atunci in presa imi platisera pe cartea de munca numai salariul minim, iar pensioara de la stat nu mi-ar fi ajuns nici de medicamente, nu? Deci acum patru ani am fost un om responsabil, care se gandea la viitor cu preocupare si lua masuri, daca ar fi sa ma folosesc tot de o caracterizare a consultantului financiar.

Ei bine, ieri am decis sa traiesc periculos. Am reziliat contractul cu ING si am dat cu piciorul ocaziei de a ma bucura, peste 20 de ani, de o batranete linistita la umbra palmierilor. Mai mult »