A fost iubită, chiar dacă, la început, nedorită. Și ne-a dat înapoi, înzecit.
Recent News Subscribe
Categories:
De ce credem toate tâmpeniile…
…spuse de niște străini, pe Internet sau în offline, dar ne vine greu să ne credem aproapele? Din nou o întâmplare cu mama, dar nu numai.
Când mama se transformă în copilul care-ai fost
Ce se întâmplă cu valorile și instinctul de conservare al bătrânilor, atunci când dau în mintea copiilor sau atunci când… nu se mai pot abține?
Cum am ajuns să-mi repar mașina cu ranga
În Uniunea Europeană, unde ni se cere să reciclăm sticle și cartoane, firmele de asigurări și service-urile auto te îndeamnă mai degrabă să arunci la gunoi mașina perfect funcțională, decât s-o repari, deși asta ar costa mult mai puțin decât o mașină nouă
Prețuri de supermarket, comparativ în România, Franța și Germania
Cât am cheltuit într-un an la supermarket în România, unde ajungem o dată pe lună, și în Franța-Germania, unde stăm permanent.
Cea mai interesantă biserică făcută de un ateu
Cu beton turnat la mână, ca beciul nostru de la moșie, plus lipsă îmbinare între pereți și acoperiș, biserica Notre-Dame du Haut a lui Corbusier e totuși o operă de artă pe care francezii nu numai că au știut s-o protejeze, dar s-o și pună în valoare prin amenajări ulterioare.
Când relele lumii te ajung și-n paradis
Am cunoscut în sfârșit și eurosceptici francezi, agricultori nemulțumiți de politicile agricole europene, tineri care vor să termine școala ca să muncească „afară” și adulți nemulțumiți de tineretul din ziua de zi. Și am zis să și povestesc despre asta 🙂
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
Care mai apucăm 🙂 Sărbătorim 15 ani de club de carte cu niscai literatură deocheată, ca orice adolescent în care colcăie hormonii și nu știe cum să-i folosească, Așa că se masturbează cu o mână pe carte și cu alta… dând pagina 😛
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
Cel mai important act al românului a devenit cardul de fidelitate. La farmacie. Nu buletinul, nu cardul de asigurat. Încă o mizerie pe care o tolerăm cu fatalitate mioritică, deși acolo sunt cele mai sensibile date ale noastre
Lecții dintr-o viață aparent irosită
„Lecții”, de Ian McEwan, romanul bărbatului alb, privilegiat, născut și crescut în pliul cel mai generos al istoriei, dar care nu a reușit să facă nimic bun pentru generațiile următoare, chiar dacă și-ar fi dorit. Plus o chemare la un club de carte orgasmic, pe care ni-l dorim în continuare 😉
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
Și, în al doilea an de pribegie, a apărut în sfârșit și primul „you should learn german” din viața noastră. Era și timpul. În rest, despre cum știu unii să-și pună industria în valoarea și s-o împrietenească cu publicul
Articles
-
Toshiba, 2010-2026
-
Nu m-a omorât AI-ul. Încă
-
Drepturile sunt doar pentru oamenii care ne plac
-
De ce credem toate tâmpeniile…
-
Când mama se transformă în copilul care-ai fost
-
Cum am ajuns să-mi repar mașina cu ranga
-
Prețuri de supermarket, comparativ în România, Franța și Germania
-
Cea mai interesantă biserică făcută de un ateu
-
IoanaS: Of, îmi pare atât de rău de pierderea voastră ...
-
Alexandra: Am vazut-o pe Toshiba inca de prima data cand a ap...
-
Dollo: De, domnul Liiceanu o fi avut vreo variantă plăt...
-
mihai: "adică să-l fac să scrie naibii cum ar vorbi c...
-
cmv: O să ne numărăm pe degete ;)...
-
-
-
Basil: Doar un naiv mai poate crede că există vreo brum...
Ce citim la clubul de carte
