Am fost în vacanță în Portugalia și am găsit mai multe asemănări cu România decât mi-ar fi plăcut. Porto – un oraș sufocat de turiști dar și de delăsare, pustietate și dezinteres în regiunile rurale, un pic de rasism și destul de multe peisaje încântătoare.
Recent News Subscribe
Categories:
Trăind în lumea est-europeană – o tragică pierdere de timp, oameni, energii
Un dialog al surzilor la clubul de carte – Gabriela Adameșteanu și Ioan Petru Culianu. Unul scrie cum ar fi trebuit să se întâmple lucrurile în „România liberă” și altul povestește cum s-au întâmplat de fapt. Anii „romantici” 90, explicați, pentru cine mai crede că aflarea adevărului contează.
Ce a învățat Gorzo de la Graham Greene
Și mai ales ce am reușit să înțeleg eu din cartea lui Andrei Gorzo, despre istoria neromanțată a familiei sale, din anii luminoși ai comunismului până în buimacii ani 90 ai tranziției.
Voi cei de 43 de ani, vă mai amintiți de scrisoarea asta?
Ar fi interesant de aflat câți copii din generația Y, ăștia născuți în 1982, care au primit scrisoarea lui Constantinescu în 2000, când au împlinit 18 ani, or mai fi azi în țară și ce s-o fi ales de ei oare.
Cine mai crede în România onestă
În 2025, trebuie să explicăm ce e onestitatea și la ce e bună. Din reacțiile la dezbaterile electorale tragem concluzia că nu mai contează caracterul omului, dacă a furat în tinerețe sau are de gând să fure în continuare. Important e să nu fie omul rușilor – deși asta e mai greu de dovedit ca un furt -, ca să-l alegem președinte.
Camping – dar avem suferință și acasă
Cel mai recent roman al Laviniei Braniște schimbă registrul cu care ne obișnuise, de la angoasele tinerei care nu-și găsește locul în România, la deruta, dezrădăcinarea, imposibilitatea emigrantului bătrân de a-și mai găsi un loc, mai ales dacă a avut ghinionul să se nască într-o familie în care n-a moștenit altceva decât rătăcirea.
În realitate nu se întâmplă absolut nimica
Cugetări de care lumea nu avea nevoie, dar pe care le scriu aici ca să nu rămână doar la mine în cap. Bonus, poze cu și fără pisici de la moșie 🙂
Vii în București și primul care te ia în primire la aeroport…
… e un șofer de RATB cu capsa pusă, care vrea să-ți facă educație
Păcatele ONG-urilor și ale oamenilor de bine din ele (II)
Despre finanțarea ONG-urilor, elitisme, pierderea motivației și până unde ne ține democrația – în al doilea episod și ultimul despre ONG-uri și la ce sunt ele bune în viața noastră.
La ce sunt bune ONG-urile. Și eventualele lor păcate
Simțeam în aer o așteptare încordată, că de ce nu zice și Dollo ce părere are ea despre treaba asta, a listelor cu buni și răi, a oengheurilor care vor să ne fure sufletul pur și să ne întineze idealurile, așa că am zis că nu strică să scriu cum se vede sectorul ONG din interior. Mă rog, prin ochii mei care sunt un pic miopi 😉
Un atac de panică
În premieră pe dollo.ro, acest New Yorker dâmbovițean, publicăm un fragment din primul roman al lui Ionuț Șendroiu – Un atac de panică – plus o introducere explicativă, că nu puteam să rămân eu nescrisă 🙂
Articles
-
Trăind în lumea est-europeană – o tragică pierdere de timp, oameni, energii
-
Dezvrăjirea de Portugalia
-
România onestă își fură căciula
-
Ce a învățat Gorzo de la Graham Greene
-
Voi cei de 43 de ani, vă mai amintiți de scrisoarea asta?
-
De ce mai votează diaspora
-
Cine mai crede în România onestă
-
Camping – dar avem suferință și acasă
-
NuCredeInLacrimi: (...) Pentru mine aceste lecturi au venit la t...
-
Om bun: Cand am vazut lungimea textului, ma pregateam sa-t...
-
VASILIU MIRCEA PAUL: 1) - Pentru corectitudinea tribunalelor inchiziți...
-
Dollo: Nu putem ști dacă nu cumva suntem, chiar și acu...
-
-
RăzvanP: Frumos articol, mulțumim. Am citit Anii Romant...
-
Mmmaria: Wow! O bunatate de articol, desi nu cred ca multa ...
-
Ce citim luna asta
