toshiba-2020

Toshiba, 2010-2026

A fost iubită, chiar dacă, la început, nedorită. Și ne-a dat înapoi, înzecit.

toronto

Nu m-a omorât AI-ul. Încă

Am încercat să scriu un articol natural, bio, cum se făcea odată, și am dat tot peste inteligența artificială, pitită în spatele unei „surse de la fața locului”.

renunta la drepturi

Drepturile sunt doar pentru oamenii care ne plac

Acum 12 ani SRI voia să facă ordine în țară, să nu mai zburdăm anonimi pe Internet. N-a fost de acord Curtea Constituțională. Azi renunțăm la drepturile noastre puțin câte puțin, de fiecare dată când ni se spune că ceilalți sunt de vină.

Recent News

Vancouver și oamenii lui (VII)

vancouver0

Hai că ăsta chiar e ultimul episod, are și video… citiți ca să plec și io acasă. Și eventual să fac planuri pentru vacanța următoare, că deja m-am epuizat povestind despre asta din 2026 🙂

Read More 8 Comments

Coasta însorită a Canadei, British Columbia (VI)

sea to sky

După două săptămâni de colindat Canada am ajuns în sfârșit și în Vancouver, unde am fost luați de odihniți. Am fost îndopați cu sushi și alte mâncăruri exotice și supuși la plimbări lungi prin păduri și insule fermecate. A fost greu 😉

Read More 3 Comments

Alberta: munți, petrol și urși (V)

ghetarul0

Luăm avionul, schimbăm provincia și continuăm vacanța prin țara în care totul e mare: paturile, prețurile, bacșișurile și, în sfârșit, apar și urșii.

Read More 8 Comments

Trei săptămâni în Canada (IV) – Quebec City

hotel

După atâta colindat Canada de la un țărm la altul, când am ajuns la Quebec City am fost atât de obosiți încât pe o stradă din oraș am adormit. Că nici turismul ăsta nu e așa ușor cum crede lumea…

Read More 3 Comments

Trei săptămâni în Canada (III) – Toronto și Niagara

toronto barca

Cum vede un pakistanez Canada, comparativ cu America lui Trump, cum îl văd niște canadience pe Trump, și cum am văzut noi mărețul oraș Toronto și umeda Niagara.

Read More 4 Comments

Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa

pointe kiweki

Cum s-au luptat femeile canadiene ca să devină și ele oameni, care-i treaba cu Land acknowledgement și cum măsoară o franțuzoaică lungimea unei relații canadiene

Read More 4 Comments

Trei săptămâni în Canada (I)

bonjour

A durat mai mult să povestesc ce am făcut în Canada decât timp am petrecut efectiv acolo, dar acuma gata, pică măgăreața de voi să citiți, eu mi-am făcut treaba 😉

Read More 7 Comments

De ce credem toate tâmpeniile…

piersici

…spuse de niște străini, pe Internet sau în offline, dar ne vine greu să ne credem aproapele? Din nou o întâmplare cu mama, dar nu numai.

Read More 8 Comments

Când mama se transformă în copilul care-ai fost

cu mama in ghimes2

Ce se întâmplă cu valorile și instinctul de conservare al bătrânilor, atunci când dau în mintea copiilor sau atunci când… nu se mai pot abține?

Read More 17 Comments

Cum am ajuns să-mi repar mașina cu ranga

reparatie haion

În Uniunea Europeană, unde ni se cere să reciclăm sticle și cartoane, firmele de asigurări și service-urile auto te îndeamnă mai degrabă să arunci la gunoi mașina perfect funcțională, decât s-o repari, deși asta ar costa mult mai puțin decât o mașină nouă

Read More 13 Comments

Oldies but goldies

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Perla Harghitei din Călărași (V)

noi

Povestea casei din lemn de la Harghita și minunații unguri de la Ecowoodenhouses care au construit-o

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉