În Uniunea Europeană, unde ni se cere să reciclăm sticle și cartoane, firmele de asigurări și service-urile auto te îndeamnă mai degrabă să arunci la gunoi mașina perfect funcțională, decât s-o repari, deși asta ar costa mult mai puțin decât o mașină nouă
Recent News Subscribe
Categories:
Când mama se transformă în copilul care-ai fost
Ce se întâmplă cu valorile și instinctul de conservare al bătrânilor, atunci când dau în mintea copiilor sau atunci când… nu se mai pot abține?
Prețuri de supermarket, comparativ în România, Franța și Germania
Cât am cheltuit într-un an la supermarket în România, unde ajungem o dată pe lună, și în Franța-Germania, unde stăm permanent.
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
Care mai apucăm 🙂 Sărbătorim 15 ani de club de carte cu niscai literatură deocheată, ca orice adolescent în care colcăie hormonii și nu știe cum să-i folosească, Așa că se masturbează cu o mână pe carte și cu alta… dând pagina 😛
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
Cel mai important act al românului a devenit cardul de fidelitate. La farmacie. Nu buletinul, nu cardul de asigurat. Încă o mizerie pe care o tolerăm cu fatalitate mioritică, deși acolo sunt cele mai sensibile date ale noastre
Lecții dintr-o viață aparent irosită
„Lecții”, de Ian McEwan, romanul bărbatului alb, privilegiat, născut și crescut în pliul cel mai generos al istoriei, dar care nu a reușit să facă nimic bun pentru generațiile următoare, chiar dacă și-ar fi dorit. Plus o chemare la un club de carte orgasmic, pe care ni-l dorim în continuare 😉
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
Și, în al doilea an de pribegie, a apărut în sfârșit și primul „you should learn german” din viața noastră. Era și timpul. În rest, despre cum știu unii să-și pună industria în valoarea și s-o împrietenească cu publicul
Apocalipsa AI, după Harari
Nexus, de Yuval Harari, cartea de la clubul de luna asta, distruge mitul cum că mai multă informație te ajută să afli adevărul, și zice că dacă nu învățăm să controlăm AI-ul o să ne ia dracu
Ce-am găsit să fie al meu
În care Dollo învață să nu-și însușească obiectele găsite pe jos și chiar să nu mai fure altoaie de plante din grădinile altora
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
Fără imn, fără sobor de preoți, fără jurăminte pe ce are alesul mai scump pe lume, fără falsă solemnitate și cu niscai vin la final. Vive la democratie!
Articles
-
Când mama se transformă în copilul care-ai fost
-
Cum am ajuns să-mi repar mașina cu ranga
-
Prețuri de supermarket, comparativ în România, Franța și Germania
-
Cea mai interesantă biserică făcută de un ateu
-
Când relele lumii te ajung și-n paradis
-
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
-
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
-
Lecții dintr-o viață aparent irosită
-
escu: Inceput de Alzheimer,poate.🤔...
-
Jonas Vingegaard: Pana se epuizeaza subiectul din punct de vedere fi...
-
Voda Cornelius: Eroare judiciara cui ii pasa?Nu este prima si ulti...
-
Cristina Toader: Si mama reacționează ca la tinerețe, din bună ...
-
Bogdan: Francezii sunt sigur nebuni! Am fost saptamana tre...
-
Raluca: Aceeasi problema o are constant si mama mea cu mam...
-
Dollo: Desigur, dacă ar putea să se și apere singură ...
-
Ce citim luna asta
