Și, în al doilea an de pribegie, a apărut în sfârșit și primul „you should learn german” din viața noastră. Era și timpul. În rest, despre cum știu unii să-și pună industria în valoarea și s-o împrietenească cu publicul
Recent News Subscribe
Categories:
Lecții dintr-o viață aparent irosită
„Lecții”, de Ian McEwan, romanul bărbatului alb, privilegiat, născut și crescut în pliul cel mai generos al istoriei, dar care nu a reușit să facă nimic bun pentru generațiile următoare, chiar dacă și-ar fi dorit. Plus o chemare la un club de carte orgasmic, pe care ni-l dorim în continuare 😉
Ce-am găsit să fie al meu
În care Dollo învață să nu-și însușească obiectele găsite pe jos și chiar să nu mai fure altoaie de plante din grădinile altora
Vechituri
„Casa amintirilor”, de Yeal van der Wouden. O carte care ar fi putut să fie bună, dacă autoarea n-ar fi ținut neapărat să ne bage pe gât și sexul ei incert.
Carnavalul din Basel
Măști supradimensionate, muzică de fanfară, critică și autocritică, distracție și tradiție – în total trei zile și trei nopți de balamuc organizat nemțește. Mă rog, elvețienește.
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
Clubul de carte, acest „Pax litteraria universalis”, a pus față în față o capodoperă a literaturii universale – Aventurile lui Huckleberry Finn, de Mark Twain – și o lamentație a unui profesor de filosofie de la Sorbona, care se teme că lumea ar putea deveni un loc mai bun, dacă e lăsată pe mâinile wokiștilor
Onoare de taximetrist
Ca să nu fiu acuzată că-mi put toate când mai vin prin România, iată, am avut o interacțiune surprinzătoare cu un taximetrist-boltist din Capitală și mă grăbesc să dau mai departe exemplul ăsta de bună practică 🙂
Ultimul preț care a ucis povestea
Mâna care nu spune o poveste, nu primește de pomană. Dar are șanse mari să vândă ce are de vândut, cu un mesaj scurt, în cuvinte puține și prescurtate, chiar și agramat.
Primul an de expat, realizări și perspective
A trecut mai bine de un an de când ne-am lăsat frumoasa casă de la moșie ca să trăim în chirie, la marginea Franței. Ca să nu mă mai întrebați voi, vă spun eu cum a fost. Un bilanț de 2025 și de pribegie, în neagra străinătate.
Articles
-
Lecții dintr-o viață aparent irosită
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
-
Vechituri
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
-
Lecții dintr-o viață aparent irosită
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Ady: elogiul mamei vitrege- mario vargas llosa. eventua...
-
adobrero: Oops, abia acum am realizat ca The Powerbook nu a ...
-
Dollo: Ha, credeam că am citit Teama de zbor la club, ac...
-
-
POMIAN IONUȚ-ADONIS: Stimată Doamnă Monica, sunteți prost informată...
-
Monica: Dacă te referi la carioca pic de odinioară, slab...
-
-
cmv: Nu știu dacă Lady Chatterley’s Lover a făcut ...
Ce citim luna asta
