Clubul de carte, acest „Pax litteraria universalis”, a pus față în față o capodoperă a literaturii universale – Aventurile lui Huckleberry Finn, de Mark Twain – și o lamentație a unui profesor de filosofie de la Sorbona, care se teme că lumea ar putea deveni un loc mai bun, dacă e lăsată pe mâinile wokiștilor
Recent News Subscribe
Onoare de taximetrist
Ca să nu fiu acuzată că-mi put toate când mai vin prin România, iată, am avut o interacțiune surprinzătoare cu un taximetrist-boltist din Capitală și mă grăbesc să dau mai departe exemplul ăsta de bună practică 🙂
Ultimul preț care a ucis povestea
Mâna care nu spune o poveste, nu primește de pomană. Dar are șanse mari să vândă ce are de vândut, cu un mesaj scurt, în cuvinte puține și prescurtate, chiar și agramat.
15 ani cu pisica Toshiba și relația cu alte animale
Un bilanț sincer și pe alocuri trist al relațiilor mele de lungă și scurtă durată cu animalele din viața mea. Plus prima încercare de angajare în Elveția 😉
Anii și viața, după Annie Ernaux
După vacanța din Normandia, cartea de la clubul de luna asta a venit la fix să-mi arate ce s-a întâmplat după debarcarea americanilor în Europa, cum au trăit occidentalii anii 50-90, în care noi, esticii, i-am invidiat tot timpul, pentru cât au fost de norocoși.
Diferențe de ton
Încă un episod din telenovela „de ce românii se răstesc unii la alții” și cum am putea face să schimbăm lucrurile.
Cum s-a dat drumul la căldură în Franța
În care Dollo e căzută în admirație când vede cum se sapă gropi în Franța, fără lopeți, și e și mai șocată când află că blocul în care stă a decis să renunțe la centrala proprie, pe gaze, și să ia căldură „de la primărie”. O lume pe contrasens cu România.










