primar franța

Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi

Fără imn, fără sobor de preoți, fără jurăminte pe ce are alesul mai scump pe lume, fără falsă solemnitate și cu niscai vin la final. Vive la democratie!

carnaval-basel1

Carnavalul din Basel

Măști supradimensionate, muzică de fanfară, critică și autocritică, distracție și tradiție – în total trei zile și trei nopți de balamuc organizat nemțește. Mă rog, elvețienește.

finn-woke

Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof

Clubul de carte, acest „Pax litteraria universalis”, a pus față în față o capodoperă a literaturii universale – Aventurile lui Huckleberry Finn, de Mark Twain – și o lamentație a unui profesor de filosofie de la Sorbona, care se teme că lumea ar putea deveni un loc mai bun, dacă e lăsată pe mâinile wokiștilor

Recent News

De toți banii

sorici-piata-obor

Scenă de porc în Piața Obor, București, România, Aprilie 2026, hala veche de carne:

Read More 5 Comments

Ce-am găsit să fie al meu

umbrela pierduta

În care Dollo învață să nu-și însușească obiectele găsite pe jos și chiar să nu mai fure altoaie de plante din grădinile altora

Read More 5 Comments

Vechituri

clitoris

„Casa amintirilor”, de Yeal van der Wouden. O carte care ar fi putut să fie bună, dacă autoarea n-ar fi ținut neapărat să ne bage pe gât și sexul ei incert.

Read More 5 Comments

Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)

primaria

N-o să-ți vină să crezi care e aia.

Read More 2 Comments

Onoare de taximetrist

aeroport Baneasa

Ca să nu fiu acuzată că-mi put toate când mai vin prin România, iată, am avut o interacțiune surprinzătoare cu un taximetrist-boltist din Capitală și mă grăbesc să dau mai departe exemplul ăsta de bună practică 🙂

Read More 4 Comments

Ultimul preț care a ucis povestea

evolutie anunt

Mâna care nu spune o poveste, nu primește de pomană. Dar are șanse mari să vândă ce are de vândut, cu un mesaj scurt, în cuvinte puține și prescurtate, chiar și agramat.

Read More 15 Comments

Primul an de expat, realizări și perspective

gradina interioara

A trecut mai bine de un an de când ne-am lăsat frumoasa casă de la moșie ca să trăim în chirie, la marginea Franței. Ca să nu mă mai întrebați voi, vă spun eu cum a fost. Un bilanț de 2025 și de pribegie, în neagra străinătate.

Read More 10 Comments

Cum să înfrunți un dictator. Și alte vise umede, jurnalistice

maria ressa zucherberg

O carte despre democrație, jurnalism, activism, și cum sunt toate subminate de om. M-am regăsit un pic și eu în ea, dar per total Maria Ressa mi s-a părut cam pătimașă. Se pare însă că fără patimă riști să mori necunoscut și degeaba.

Read More 11 Comments

15 ani cu pisica Toshiba și relația cu alte animale

privire-toshiba

Un bilanț sincer și pe alocuri trist al relațiilor mele de lungă și scurtă durată cu animalele din viața mea. Plus prima încercare de angajare în Elveția 😉

Read More 6 Comments

Valea Loarei și foștii ei bogați

villandri2

Dacă n-ați citit la timp cărțile lui Dumas, cu regii Franței și amantele lor, vă fac eu un rezumat aci, despre ocupanți celebri ai castelelor de pe Valea Loarei. Plus un mic rant la adresa construcțiilor megalomane 🙂

Read More 6 Comments

Oldies but goldies

Când gardul te dă de gol că ești nababul satului (III)

gardul

Proba șanțului și a zidului drept la sate; Viață de turnător de beton la mână; Azi ești tânăr și mâine îți cumperi gard jaluzea

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?