Un eseu despre importanța călătoriei – în Japonia sau în altă parte – care îți lărgește orizonturile. Mai ales dacă nu te duci acolo unde merge toată lumea și nici nu ții să le bifezi pe toate odată
Recent News Subscribe
Categories:
Cartea bărbatului singur, mizantrop și misogin
„Păsări migratoare”, de Fernando Aramburu, este un roman pe cât de bun pe atât de enervant, mai ales dacă ești femeie și vrei să crezi că educația reușește să atenueze înaintea vârstei instinctele primare ale bărbaților 🙂
Dovezi aveți?
În care Dollo e trasă pe dreapta de poliție și reușește să-l exaspereze și pe agentul ăla ghinionist, cu poveștile ei despre gunoaie. Sunteți de la circulație sau de la poliția… poliție? 😉
Chestii cu mama
Un film cu Denzel Washington care părea telenovelă turcească, discuții despre „mirosul de bunică” și cum se scapă de el, și veșnica dilemă: cine se va duce prima, ea sau pisica Toshiba .
Ce cărți citim în 2025
17 cărți pe care le vom citi la clubul de carte, teoretic până în vara lui 2026.
Cât farmec încape în 93 de ani de viață
Despre arhitectul Romeo Belea, despre care am auzit prima dată datorită unui excelent documentar TVR, dar și unei prietene arhitect care mi l-a recomandat. Plus câteva considerații despre bătrânețe, maică.
Povești aproape pescărești, cu navetiști. La Tropice
Cu „Navetist la tropice”, cartea doctorului Ionuț Șendroiu, încheiem cât de cât fericit tura de lecturi începută la finele lui 2023 și deschidem lista pentru anul ăsta. Aștept propunerile voastre până duminică.
Vigilențe
Fight or flight? aceasta este întrebarea. Plus alte considerații filosofice pe tema: la ce sunt buni vigilenții dintr-o societate, când se poate foarte bine să radem tot și s-o luăm de la capăt. Din timp în timp…
Petre Mihai Băcanu, eliberat după 35 de ani
Memoriile unui om bun despre o lume a răului. În epoca breikingniuzurilor, a titlurilor bombastice, a „adevărurilor” violente, apare această carte scrisă parcă cu stângăcie și modestie, de un bătrân de 83 de ani, care a luptat aproape singur cu comunismul. De aia am pierdut toți.
O stea de la minister, cinci de la oaspeți
În care Dollo e evaluată de o comisie de la Ministerul Economiei Digitalizării Antreprenoriatului și Turismului și rezultă că are un lips major în dotare. Pe care nici nu vrea să-l repare.
Ursitul unei doamne
De Bobotează, mama m-a dus la cimitir ca să-i văd „apartamentul” pe care și l-a pregătit singură, iar eu am visat ce mă macină mai mult când sunt în România.
Articles
-
Japonia: dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!
-
Cartea bărbatului singur, mizantrop și misogin
-
Dovezi aveți?
-
Chestii cu mama
-
Marea înzăpezire din februarie ’25
-
Ce cărți citim în 2025
-
Poze cu pisici
-
Cât farmec încape în 93 de ani de viață
-
Chestii cu mama
-
Dovezi aveți?
-
Japonia: dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!
-
Cartea bărbatului singur, mizantrop și misogin
-
Cryogen: Da, dar în articolul de aici, de mai sus, a răma...
-
adobrero: Foarte frumos scris, bravo! Am vazut zapada proasp...
-
Dollo: Nu prea mai trăiesc avizații ăia în domeniu, c...
-
-
Florin: Japonia este pe lista mea (dacă mai apuc). 6-8.00...
-
Mrs. Green Foot: Visez!...
- Ziua când vom întoarce spatele - O constatare - Krossfire's Blog: […] mărunt orice urmă de „ofensă” din...
-
Om bun: Eeeh, cred că depinde de gusturi. Sau poate așa ...
Ce citim luna asta
