Cum i-a luat Tăriceanu o casă naționalizată fostei soții

Premierul Tăriceanu a cumpărat în 1996 o casă naționalizată, la doar câteva luni după ce proprietarul acesteia o revendicase, pe Legea 112/1995. Deși, în 2000, Tribunalul București i-a retrocedat casa proprietarului, Tăriceanu a făcut apel și-l poartă și azi prin tribunale pe proprietarul de 84 de ani.

Dollores Benezic, anchetă publicată în 2005 în Cotidianul

Dan Negreanu trăiește din 1979 în SUA. Când statul român a dat Legea 112/1995, a imobilelor naționalizate, el s-a grăbit să revendice casa din strada Sfântul Spiridon nr. 6 pe care tatăl lui o construise în 1930. Imobilul a fost împărțit după naționalizare în șase apartamente. În cel cu numărul 5 avea să se mute în 1994 familia Călin și Cornelia Popescu Tăriceanu.

28 de milioane de lei bani gheață

Dan Negreanu a depus la Primăria Capitalei în 23 iulie 1996 o cerere de restituire în natură sau despăgubiri pentru imobilul din strada Sfântul Spiridon. La nici o lună după asta, la 5 august 1996, Călin Popescu Tăriceanu a depus și el cerere în calitate de chiriaș, pentru cumpărarea apartamentului în care locuia cu soția de atunci. Cererea de cumpărare a chiriașului și-a găsit rezolvarea mai rapid decât cererea de restituire a proprietarului, astfel că la 18 noiembrie 1996 familia Tăriceanu a cumpărat cu 28,1 milioane de lei bani gheață apartamentul 5 din imobilul de pe strada Sfântul Spiridon.

Este un apartament considerat de experții imobiliari înghesuit, are 58.30 mp, trei camere, terasă, mai multe dependințe, iar faptul că e situat într-o casă veche, chiar dacă în plin centrul Capitalei, nu-l face atât de scump dacă ar fi vândut pe piața liberă. În 1996 un apartament cu 3 camere similar cu cel achiziționat de familia Tăriceanu ar fi fost cumpărat cu 20.000 de dolari. «Azi, un apartament în zonă valorează probabil maximum 60.000 de euro, date fiind caracteristicile apartamentului despre care vorbim», apreciază expertul imobiliar Lucian Răcaru.

 «Am 84 de ani și termenele de judecată sunt tot mai lungi»

Dan Negreanu nu-și mai amintește exact nici data la care a depus prima cerere de revendicare, dar știe că în 2000 Tribunalul București i-a dat o sentință favorabilă. «Tribunalul a dat sentința, la 11 februarie 2000, că trebuie să primesc casa înapoi în întregime. Cei șase chiriași au făcut apel și numai unul dintre ei a pierdut, cu restul mă judec și azi la Curtea Supremă de Justiție care mă tot amână de cinci ani. Am 84 de ani și termenele sunt tot mai lungi. Următorul este tocmai în aprilie 2006», remarcă Negreanu.

Fosta soție a premierului Tăriceanu, rămasă după divorț în apartamentul aflat în litigiu, spune că nu știe nimic despre asta. «Nu știu, vorbiți cu avocații, nu știu cum se numește avocatul, pentru că nu m-a preocupat chestiunea. S-a ocupat fostul meu soț», ne-a răspuns sec Cornelia Popescu Tăriceanu.

Actualizare:

Prim ministru la data publicării articolului, Tăriceanu a refuzat să comenteze situația. Avocata domnului Negreanu era Ana Diculescu Șova, mama actualului parlamentar minune Dan Șova, și ea membră atunci a PNL. „Surprinzător”, după publicarea articolului, doamna Șova a refuzat să mai colaboreze cu Cotidianul pentru continuarea anchetei. Nu știu dacă domnul Negreanu a avut sau nu câștig de cauză sau dacă mai trăiește.

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛