Cum i-a luat Tăriceanu o casă naționalizată fostei soții

Premierul Tăriceanu a cumpărat în 1996 o casă naționalizată, la doar câteva luni după ce proprietarul acesteia o revendicase, pe Legea 112/1995. Deși, în 2000, Tribunalul București i-a retrocedat casa proprietarului, Tăriceanu a făcut apel și-l poartă și azi prin tribunale pe proprietarul de 84 de ani.

Dollores Benezic, anchetă publicată în 2005 în Cotidianul

Dan Negreanu trăiește din 1979 în SUA. Când statul român a dat Legea 112/1995, a imobilelor naționalizate, el s-a grăbit să revendice casa din strada Sfântul Spiridon nr. 6 pe care tatăl lui o construise în 1930. Imobilul a fost împărțit după naționalizare în șase apartamente. În cel cu numărul 5 avea să se mute în 1994 familia Călin și Cornelia Popescu Tăriceanu.

28 de milioane de lei bani gheață

Dan Negreanu a depus la Primăria Capitalei în 23 iulie 1996 o cerere de restituire în natură sau despăgubiri pentru imobilul din strada Sfântul Spiridon. La nici o lună după asta, la 5 august 1996, Călin Popescu Tăriceanu a depus și el cerere în calitate de chiriaș, pentru cumpărarea apartamentului în care locuia cu soția de atunci. Cererea de cumpărare a chiriașului și-a găsit rezolvarea mai rapid decât cererea de restituire a proprietarului, astfel că la 18 noiembrie 1996 familia Tăriceanu a cumpărat cu 28,1 milioane de lei bani gheață apartamentul 5 din imobilul de pe strada Sfântul Spiridon.

Este un apartament considerat de experții imobiliari înghesuit, are 58.30 mp, trei camere, terasă, mai multe dependințe, iar faptul că e situat într-o casă veche, chiar dacă în plin centrul Capitalei, nu-l face atât de scump dacă ar fi vândut pe piața liberă. În 1996 un apartament cu 3 camere similar cu cel achiziționat de familia Tăriceanu ar fi fost cumpărat cu 20.000 de dolari. «Azi, un apartament în zonă valorează probabil maximum 60.000 de euro, date fiind caracteristicile apartamentului despre care vorbim», apreciază expertul imobiliar Lucian Răcaru.

 «Am 84 de ani și termenele de judecată sunt tot mai lungi»

Dan Negreanu nu-și mai amintește exact nici data la care a depus prima cerere de revendicare, dar știe că în 2000 Tribunalul București i-a dat o sentință favorabilă. «Tribunalul a dat sentința, la 11 februarie 2000, că trebuie să primesc casa înapoi în întregime. Cei șase chiriași au făcut apel și numai unul dintre ei a pierdut, cu restul mă judec și azi la Curtea Supremă de Justiție care mă tot amână de cinci ani. Am 84 de ani și termenele sunt tot mai lungi. Următorul este tocmai în aprilie 2006», remarcă Negreanu.

Fosta soție a premierului Tăriceanu, rămasă după divorț în apartamentul aflat în litigiu, spune că nu știe nimic despre asta. «Nu știu, vorbiți cu avocații, nu știu cum se numește avocatul, pentru că nu m-a preocupat chestiunea. S-a ocupat fostul meu soț», ne-a răspuns sec Cornelia Popescu Tăriceanu.

Actualizare:

Prim ministru la data publicării articolului, Tăriceanu a refuzat să comenteze situația. Avocata domnului Negreanu era Ana Diculescu Șova, mama actualului parlamentar minune Dan Șova, și ea membră atunci a PNL. „Surprinzător”, după publicarea articolului, doamna Șova a refuzat să mai colaboreze cu Cotidianul pentru continuarea anchetei. Nu știu dacă domnul Negreanu a avut sau nu câștig de cauză sau dacă mai trăiește.

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…