Ii iau de la cateva zile si-i fac de un an-doi, apoi plang dupa ei cand pleaca in China. Mamele chinezoaice nu stau cu ei, merg la lucru și-i lasă în grija bonelor românce.
Ii iau de la cateva zile si-i fac de un an-doi, apoi plang dupa ei cand pleaca in China. Mamele chinezoaice nu stau cu ei, merg la lucru și-i lasă în grija bonelor românce.
Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉
Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.
Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.
Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.