Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul cumpărat de Gigi, pe Aleea Alexandru 1, imită Muzeul Rodin din Paris și mustește de istorie interbelică românească

„Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1, ultima dintre achizițiile sale imobiliare, „încă o aroganță”, cum și-a catalogat singur isprava.

Numărul 1 îi place lu’ șefu’

Casa e impozantă și cândva avea ieșire și pe Aleea Modrogan. „Pozați numărul 1, că asta îi place lu’ șefu’”, ne îndeamnă îndatoritor paznicul care ne urmărește pașii prin curte cu ochi de vultur. Într-adevăr, Becali și-a explicat gestul de a cumpăra o casă în preajma Guvernului, cu șapte milioane de euro, doar prin numărul prim de pe poartă: „Dacă nu avea numărul 1, n-o luam!”. Apoi a completat: „Mi-a plăcut casa, de cum am văzut-o, când am intrat în ea mi-a plăcut și mai mult”.

Destul de mare ca să treacă drept palat, casa din Aleea Alexandru a fost până nu demult Ambasada Argentinei. Oficial se spune că fiii lui Max Auschnit, fostul proprietar, ar fi redobândit casa și i-ar fi vândut-o lui Becali. Gigi însuși susține că a tratat direct cu fiul industriașului, aflat acum în Canada.

Gurile rele spun că e imposibil ca Becali să fi plătit șapte milioane pe o casă care nu e înconjurată de un teren prea generos și nici nu poate fi înlocuită de un bloc care să merite investiția. În plus, aceleași voci susțin că urmașii lui Auschnit nu mai sperau să-și recapete proprietatea, deci i-ar fi vândut lui Becali drepturile litigoase, iar acesta s-ar fi înțeles cu RAPPS (în administrarea căreia era casa) și așa s-a ajuns la cele șapte milioane.

Construită din zestrea Zetei Cantacuzino

La 1900, terenul cuprins între Piața Victoriei de azi și Șoseaua Aviatorilor era plin de sălcii sălbătice. Prin lotizare a devenit Parcul Filipescu, un fel de cartier de lux destinat moșierilor vremii. Printre ei, familia avocatului Iancu Manu, căsătorit cu Zeta Cantacuzino, fiica fratelui lui Cantacuzino Nababul, care avea o zestre impresionantă. Din zestrea nevestei, se pare, Manu a construit, imediat după căsătorie, casa care azi a intrat în posesia lui Becali. „Este copiată după Muzeul Rodin din Paris și e una dintre cele cinci-șase case foarte frumoase care au mai rămas din Bucureștiul de altă dată, pe lângă Casa Oamenilor de Știință (COȘ) din Lahovari, Palatul Cantacuzino, Ambasada Poloniei…”, consideră Ion Varlam, rudă îndepărtată cu foștii proprietari ai casei.

Folosită de Auschnit pentru petreceri

Dacă pentru familia Manu a fost un cămin, pentru industriașul Max Auschnit, care a cumpărat-o în 1932, a fost, se pare, doar o casă de petreceri cu femei frumoase. „Auschnit era un bărbat urât, însă recunoscut pentru interesul lui pentru femeile foarte frumoase. La petrecerile lui veneau membrii guvernului, femeile frumoase ale vremii, mebrii corpului diplomatic”, povestește Varlam.

În 1937 evreul Auschnit (49 de ani) a renunțat la religia sa pentru frumoasa fiică a lui Augustin Pordea, notar și primar liberal al Clujului. Livia Pordea s-a căsătorit cu Auschnit la Timișoara, în catedrala catolică, și i-a dăruit doi fii, pe Steven și Robert.

La vreme aceea Auschnit era unul dintre cei mai mari industriași ai României, administratorul Uzinelor de Fier și al Domeniilor Reșiței, cea mai mare societate pe acțiuni care a existat în România, cu cel mai mare capital (un miliard de lei), cea mai mare cifră de afaceri și cei mai mulți angajați – peste 16.000 de angajați.

Auschnit era, scrie presa vremii, sfătuitorul pe probleme financiare al Elenei Lupescu, iubita lui Carol al II-lea. De aici se trage una din legendele auzite de Becali despre casa pe care tocmai a cumpărat-o.

„Uite aicea, prin tunelul ăsta, se ducea Carol s-o viziteze pe Lupeasca!”, ne arată Becali, rânjind complice, ușița căscată spre un tunel subteran, ce duce undeva, din curtea reședinței sale.

Reședința lui Petru Groza

Povestea casei diferă de la un vorbitor la altul. „Becalisme! N-are cum să fie asta. Carol nu avea nevoie de tunele secrete ca s-o viziteze pe Lupeasca, pentru că relația lor era de notorietate. Carol folosea trăsura ca să meargă acasă la Lupeasca”, povestește academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici.

La fel spune și Varlam, care crede că tunelul cu care se laudă Becali ducea de fapt la una din casele aflate acum în curtea Partidului Democrat, și care a adăpostit multă vreme Comitetul Central al PCR. „După 1947, când Auschnit a fugit din țară, în casă s-a instalat Petru Groza și acolo a rămas până a murit. Tunelul era pentru el, ca să ajungă în clădirea CC al PCR”, explică Varlam.

Arhitectul Camil Roguski, angajat de Becali ca să restaureze casa, îi dă dreptate patronului: „Tunelul era pentru Lupeasca, desigur. El duce la o casă care a fost tot a lui Auschnit și pe care acesta a pierdut-o la cărți în favoarea lui Carol”.

„Aici o să fie Partidul. Și eu!”

Arhitectul Camil Roguski, la 81 de ani, are la activ amenajări interioare la cele mai cunoscute palate ale țării: Cotroceni, casa lui Ceaușescu de la Olănești, Palatele de la Snagov, Foișorul din Sinaia, Cazinoul Victoria din București, Cazinoul din Sinaia. „Am mai lucrat pentru Becali la alte case ale lui. Ne cam certăm, dar în final chiar dacă nu știe ce trebuie, îl oblig eu. Casa asta e prea frumoasă ca să o stricăm”, conchide arhitectul Roguski.

Cele peste 20 de încăperi ale casei, construită în stil arhitectonic francez, păstrează și azi urmele amenajărilor inițiale sau îmbunătățirile aduse pe parcurs de diverșii ocupanți. „Barul în stil art nouveau, de exemplu, îi aparține lui Auschnit. Băile în marmură verde monumentale și instalațiile sunt foarte vechi, cu plumb, va trebui să le schimbăm cumva fără să spargem pereții. Unele camere sunt tapetate cu mătase, altele cu material aurit sau argintat. Vom reface totul așa cum a fost, inclusiv mobila”, se amăgește arhitectul Roguski, fără să vadă că Becali a adus deja în livingul imens o serie de canapele din piele și câteva piese moderne de mobilier de birou.

„Aici o să fie Partidul. Și eu!”, explică Becali destinația ultimei “aroganțe”.

Dollores Benezic, articol publicat în Evenimentul zilei, în 2006

Etichete: Becali, casa lui Becali, Gigi Becali, Max Auschnit, succesuri