De ce nu se spală românii

Avem cel mai redus consum de pastă de dinți, săpun și detergent din Europa, avem carii și câteodată râie, dar ne parfumăm mult. Articol publicat în Evenimentul zilei în 2007

București, ora 9.00, într-o garnitură de metrou modernă. Din reclama la un deodorant, zâmbește o tânără ireal de frumoasă. La subraț i se ițește un porc – semn că a uitat să folosească stick-ul de dimineață. Asudând real, un bărbat slinos își lăfăie transpirația pe un scaun jumate, sub afișul cu domnișoara. E descheiat la cămașă până la brâu și-și arată sexos, la tot vagonul, bicepșii păroși, dominați de o burtă sănătoasă, de bere. Lipsa de ventilație din vagon și de educație a individului îți setează automat respirația pe minimum, către sufocare.

Orice călătorie cu mijloacele de transport în comun, fie iarnă, fie vară, dar cu acutizare pe caniculă, e o ilustrare olfactivă a statisticilor ce spun că românul consumă anual numai patru bucăți de săpun, două paste de dinți și puțin peste patru kg de detergent. Reprezentanți din industria produselor cosmetice, însă, susțin că piața se dezvoltă accelerat, dar nu pe segmentul de igienă, ci pe cel de produse premium – parfumuri, deodorante, farduri – care va crește până în 2010 cifra de afaceri a producătorilor la un miliard de euro, față de 600 de milioane în prezent. Altfel spus, românii nu dau mulți bani pe săpun și detergent, dar aruncă cu salariul în parfumuri, ilustrând perfect zicala populară cu izul de „rahat” care răzbate chiar și dintre brazi.

„Săptămâna igienei la sate”

Se întâmplă zilnic, indiferent de oră, în București, să mergi într-un loc în care pute a transpirație. Se întâmplă, așadar în Capitală, unde se presupune că săpunul și apa caldă ar fi la îndemâna oricui, dacă nu se zgârcește la consum din cauza apometrelor. La Hârșova, un oraș cu mulți asistați social, primarul le-a condiționat ajutorul social săracilor orașului, de vizita făcută, cel puțin la două săptămâni, la baia publică. Baia încă nu e construită, la fel ca și spălătoria publică, unde aceiași săraci ar avea gratuitate la folosirea mașinilor de spălat, însă faptul că locuitorii nu au apă caldă, câteodată nici rece, rămâne o realitate ce contribuie la mirosurile prea intime din locurile publice.

Traiul în România se simte după miros, de câteva secole. Constantin Bărbulescu și Vlad Popovici, doi antropologi clujeni, au analizat modernizarea lumii rurale din România anilor 1850-1920 și au pus totul într-o carte. Ei au descoperit că igiena la români în secolul XIX era bine cunoscută și de medici:

Baie caldă generală niciodată nu fac nici femeile, nici bărbații, și aceștia nici pe cap nu se spală decât excepțional și unii dintre ei. Se înțelege lesne în ce stare e pielea țăranului. Un strat de murdărie stă întotdeauna pe dânsa”.

Din aceeași sursă aflăm cum țăranii interbelici erau alergați de jandarmi, în cadrul unor campanii propagandistice de folosire a săpunului, care se numeau „Săptămâna igienei la sate”.

Mihaela, batistuța și unghiuțele

Constantin Bărbulescu găsește scuze țăranului român, pentru lipsa de igienă, în legătura lui cu sacrul: „Cele două momente tari ale igienei gospodăriei corespund cu cele două mari sărbători creștine: Paștele și Crăciunul, iar baia de sâmbăta se face mai ales în vederea participării la slujba religioasă de a doua zi”, explică antropologul.

Pentru nesimțirea orășenilor de azi, scuza e găsită de medicul Aurelia Cordeanu, de la Institutul de Sănătate Publică (ISP), care spune că de vină ar fi lipsa educației făcută, în alte țări, obligatoriu de la grădiniță:

Se pedalează azi foarte mult pe educație sexuală, prevenirea SIDA, dar ăstora mici nimeni nu le spune: copii, trebuie să vă spălați pe mâini, pe dinți”.

Înainte de 1989, la prima oră, după intonarea imnului, tovarășa ne controla la batistuță, unghiuțe, iar când mergeam la toaletă elevul de serviciu ne stropea mâinile cu bromocet. Aflam că trebuie să ne spălăm pe dinți și de la Mihaela, personajul de desen animat alimentat cu povețe tot de specialiștii ISP, care au avut pentru asta fonduri speciale până în 1985

Spălatul des îmbonăvește

Educația se dovedește, însă, insuficientă, atât timp cât poporul e dominat de raționamente precum „dacă mă spăl prea des pe cap îmi cade părul” sau „îmi frec dinții din când în când cu sare, pentru că mi se slăbesc dinții dacă mă spăl prea des”. Aurelia Cordeanu spune că în sistemul sanitar nu prea se fac raportări ale bolilor generate de nespălare, însă recunoaște că la începutul fiecărui an școlar, la controlul medical sunt găsiți copii cu râie și păduchi, chiar dacă cifrele sunt în scădere, în ultimii ani.

Medicul dermatolog Sorin Țiplică, vicepreședinte al Societății Române de Dermatologie, e disperat de cazurile cu care se confruntă la Spitalul Colentina, și e pe cale să convingă autoritățile sanitare să demareze o campanie de educație prin media, pentru a-i convinge pe români să se spele.

Ca medic sunt nemulțumit că nu fac mai mult pentru educația oamenilor. Producătorii sunt disperați că nu au clienți. Știați că firma Colgate-Palmolive și-a desființat fabrica din România și produce în Turcia deoarece nu avea suficiente vânzări? În România secolului XXI avem mulți pacienți cu râie, ceea ce înseamnă că ei nu se spală, dar nici hainele nu și le spală”, spune medicul care crede că de vină sunt și cei șapte ani de acasă, dar se miră că educația ulterioară, anii de școală și anturajul nu le schimbă, unora, deloc mentalitățile retrograde.

În urma Europei

Tot de dragul educației și pentru convingerea românilor să se spele, Consiliul Național al Audiovizualului a acceptat o derogare de la Codul de reglementare al conținutului audiovizual, pentru produsele considerate de strictă igienă intimă – săpunul, pasta de dinți. „La cererea producătorilor, membrii CNA au conștientizat importanța educației în acest domeniu și au permis introducerea în spoturile publicitare a sfatului medicului/farmacistului”, admite Ileana Dănălache, responsabilă cu comunicarea la CNA. De altfel specialiștii în publicitate recunosc că reclamele cu conținut educativ, care să îndemne la spălat sau alte obiceiuri normale de viață, dar „no name” (în care nu se implică cu numele vreo firmă producătoare sau un produs anume) s-au făcut în Europa dezvoltată în anii ’60, în timp ce la noi abia acum se recurge la ele, ca la un ultim instrument de civilizare.

Medicul Aurelia Cordeanu crede că educația trebuie făcută constant, pentru că fiecare generație are nevoie de sfaturi, mai ales dacă educația maturilor are carențe în domeniu: „Dacă nu văd acasă, că mama, tata sau familia se spală, copiii trebuie să învețe măcar la școală asta”.

Sunt mulți pacienți care încă folosesc săpunul făcut în casă. Iar spălatul pe cap cu apă de ploaie și săpun de casă e considerat un summum ideal. Există extreme, oameni care nu se spală deloc, sau care se spală prea des. Pe cap nu trebuie să te speli de mai mult de două ori pe săptămână, iar dacă simți nevoia mai des o poți face numai cu apă, fără șampon. De vină sunt și cei șapte ani de acasă, dar și anturajul, însă e de mirare cum anii de școală ulteriori și asistența socială nu le schimbă mentalitățile.

Într-o tara ai cărei locuitori, asa cum anunta Asociatia Stomatologilor, se spala pe dinti de 6 ori mai putin decat ar fi normal, intr-o tara ai carei locuitori se spala pe cap mai rar decat bulgarii si rusii, folosesc sapun putin si prost, consuma anual cu 50% mai putin detergent decat un cetatean UE, are vreo noima sa vorbim de „purificare morala”?

Secolul al XIX-lea va aduce o oarecare regularizare în obiceiurile igienei. Capul se spala, e adevarat, doar din doua în doua luni, dar în fiecare… saptamâna se curatau picioarele si dintii. De abia la sfârsitul sau, va începe adevarata campanie medicala pentru igienizare.

La mijlocul secolului al XIX-lea, cand medicii incep sa studieze starea igienica a taranimii (aproape 90% din populatia tarii), constata ca ceea ce se numeste igiena corporala… lipseste aproape cu desavarsire.

Cu alte cuvinte romanii, recte taranii, zic medicii malitiosi, fac baie de doua ori in viata:la botez si la inmormantare. Evident, este o exagerare care se va transforma in stereotip. In plus nici grup sanitar nu au si isi fac nevoile peste tot. Cainii si porcii din gospodarie fac serviciul de vidanjare.

Fara nici o indoiala ca taranii secolului al XIX-lea au habitudini ce tin de igiena corporala, dar atat de diferite de standardele moderne ale epocii! Pe atunci se recomanda baia saptamanala, pe care o regasim in practica taraneasca la mijlocul secolului trecut. Cand se trece de la rudimente de igiena corporala la baia saptamanala nu stim cu exactitate.

Lucrurile sunt un pic mai complicate decat par. Este usor sa spui: taranul nu se spala de lene. Taranul este prin excelenta lenes: este cel mai peren stereotip al elitei despre taran. Aceasta conceptie despre taran vine din ignorarea principiilor de baza ale culturii si modului de viata rural. De fapt in sec. XIX, ca si in secolul XX, Roamania este o tara duala, una moderna urbana, europeana si o alta rurala, arhaica. Ele interactioneaza, dar… de fapt procesul de modernizare va trebui sa duca la distrugerea lumii taranesti.

De ce si azi exista acest deficit de igiena corporala in lumea satelor? Pai, in primul rand nu exista infrastructura: apa curenta, baie de interior, canalizare. E o iluzie sa vorbesti de practici igienice moderne in lipsa acesteia. Locuiesc la 15 km de Cluj-Napoca dar din cauza unui drum cvasi-impracticabil oamenii aceia sunt contemporanii secolului al XVIII-lea. Zilnic fac naveta intre modernitate si arhaism. Societatea taraneasca asa cum o gaseste secolul al XIX-lea este perfect structurata iar modernizarea va duce la destructurarea ei. Cam atat.

Constantin Bărbulescu și Vlad Popovici  despre modernizarea lumii rurale sau „Igiena taranului roman”

Doua tuburi pe an de persoana

De pilda, un roman foloseste de doua ori mai putina pasta de dinti comparativ cu un german. Nici in ceea ce priveste vanzarile de periute de dinti romanii nu se situeaza pe un loc mai bun in Europa. Ei isi schimba periutele o data la 3-4 ani, pe cand alti cetateni europeni le inlocuiesc la cateva luni.

Consumul estimat de pasta de dinti in Romania este de 175 mililitri de persoana pe an – corespunzand, deci, la ceva mai putin de doua tuburi de pasta de dinti de 100 mililitri, in timp ce in Polonia este de aproximativ 280 mililitri de persoana pe an, in Rusia – de 290 mililitri, in Germania – de 350 mililitri”. De la an la an, piata pastelor si periutelor de dinti inregistreaza o crestere modesta, dar constanta a vanzarilor. „Piata de paste de dinti evolueaza foarte incet, este mai degraba stabila, consumul continuand sa fie mult in spatele tarilor din UE. In 2004, 2005 si 2006, evolutia pietei nu a fost spectaculoasa, reflectand cresteri minime. In ceea ce priveste segmentul periutelor de dinti, acesta este slab dezvoltat, fenomen dovedit si de comportamentul de cumparare si consum – un roman isi schimba periuta o data la 3-4 ani„.

Produse de infrumusetare:

  • A crescut cererea de produse din categoria „lux”.
  • La sate, gelul de dus se vinde greu.
  • Parfumurile si cremele, pe lista de cumparaturi a orasenilor.

Piata romaneasca a produselor cosmetice se va dezvolta accelerat pana in 2010. Producatorii estimeaza ca vor vinde parfumuri, deodorante, sampoane, farduri de circa 1 miliard de euro in 2010.

Vanzarile totale de cosmetice, evaluate in 2005 la peste 600 milioane de euro, si-au continuat trendul ascendent. „Cele mai profitabile sectoare au fost acelea pentru care produsele din categoria premium au o cota mai mare, cum ar fi parfumurile, cosmeticele pentru ingrijirea pielii si fardurile. Conditiile economice imbunatatite au creat un climat de afaceri mai stabil si cu potential mai mare. De aceea, este de asteptat ca piata produselor cosmetice si de toaleta sa creasca in mod considerabil”. Potrivit prognozelor marilor jucatori in domeniu, vanzarile de cosmetice se pot apropia de valoarea de 1 miliard de euro, la orizontul anului 2010, susține reprezentantul Henkel, Tiberiu Mercurian.

Detergent de rufe

România:

Estimări – 2005 – aproximativ 3 kg de detergent/cap de locuitor

2006 – 4,93 kg – 32,8 spălări pe an/cap de locuitor

Săpun – 4,59 bucăți/cap de locuitor/an

Europa:

Slovenia – 2005 – 9,9 kg

Ungaria – 8,5 kg

Polonia – 4,9 kg

Cehia – 6,4 kg

Piața crește spectaculos o dată cu explozia numărului de mașini de spălat automate. În urmă cu 3-4 ani piața de detergent din România era dominată de detergentul manual. Acum 70% din piață reprezintă detergentul automat. Totuși, numai jumătate din populația României trăiește la oraș.

Detergent de vase

 2006 – 1,005 litri/cap de locuitor – 2 sticle de 500 de ml pe an

Ungaria – 1,45 l

Polonia – 2,63 l

Etichete: , , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Cum e PSD-ul în Germania

metin-hakverdi2

Ce promite în campanie un parlamentar german de origine turcă, votat de peste 40% dintre alegători: impozitarea multinaționalelor, creșterea impozitelor pentru bogați, subvenții pentru femei și săraci

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.