Averea lui Adriean Videanu, la mâna primarului Capitalei

Contractul prin care Adriean Videanu a cumpărat 12.000 de mp de teren din fosta fabrică Vulcan, și pe care vrea să construiască un complex de zgârie nori

Dollores Benezic
04 decembrie 2007, Evenimentul Zilei

Adriean Videanu, primarul general al Capitalei, este fericitul proprietar al unui teren de șase hectare, situat la intersecția Căii 13 Septembrie cu Trafic Greu, teren care și-a sporit valoarea de câteva sute de ori în ultimii nouă ani.

Videanu a cumpărat pământul pe care avea Fabrica Titan Mar cu 4 dolari/mp în 1998 (după o licitație organizată la finele lui 1996) și vrea să-l vândă acum cu 1.800 de euro/mp. Ca să ajungă la o asemenea performanță imobiliară, Videanu a fost ajutat (zice el) de americanii cu care s-a asociat în 1997, și de reglementările urbanistice votate de primărie, care au sporit valoarea terenului din 2000 încoace (zic analiștii imobiliari).

Un Plan Urbanistic Zonal (PUZ) comandat în 2007 de primărie pentru zona Răzoare-Calea 13 Septembrie prevede pentru terenul deținut de primar înălțimi de P+20 de etaje. PUZ-ul a primit avizul favorabil al Comisiei de Urbanism din Primăria Capitalei.

Mai bogat cu 100 de milioane de euro

Că avem un primar bogat nu e o noutate. Familia Miorița și Adriean Videanu figurează, de câțiva ani, în topul celor mai bogați 300 de români datorită afacerilor cu marmură pe care politicianul le face din 1992. Luna trecută a făcut înconjurul pieței imobiliare vestea că Videanu a scos la vânzare terenul de șase hectare pe care are Fabrica Titan Mar, prețul cerut pe această tranzacție fiind de natură să-l îmbogățească pe primar cu încă 100 de milioane de euro, pe lângă cele 30-40 de milioane de dolari pe care deja le are.

Vânzarea nu s-a produs deocamdată, iar edilul oscilează de atunci în declarații de genul „nu e treaba voastră ce fac cu terenul meu” sau „cât voi fi primar nu voi face nimic cu acel teren”.

Dacă explozia prețului dat pe metrul pătrat la cumpărare n-ar fi „imputabilă” primarului, faptul că se gândește să joace pe piața imobiliară în timp ce e într-o funcție din care reglementează indicii urbanistici ai orașului – asta e caz de pușcărie în alte țări. Analistul imobiliar Artur Silvestri consideră că exemplul Videanu e numai un caz din numeroasele petrecute în România după 1990, în care reconfigurarea orașelor se face după interesele celor aflați în rol de decizie.

E o combinație, o învârteală cum întâlnim adesea în România, unde cei care au puterea de decizie au și interese private în acele zone. Planul Urbanistic General (PUG) a fost aprobat în 2000, în mandatul predecesorului domnului Videanu (Băsescu – n.r.) și îmi amintesc că la vremea respectivă toată lumea era mirată că una dintre axele importante ale Bucureștiului era Șoseaua Trafic Greu. De ce? Păi, se vede acum. PUG-ul a fost făcut pe dispoziții generate de interese imobiliare. În cazul domnului primar, problema nu este cu cât a cumpărat, ci faptul că ulterior restructurarea Bucureștiului s-a făcut în funcție de interesele primarului. Iar prin acel PUZ în care sunt prevăzute accente de P+20 pe terenul lui i se crește și mai mult valoarea”, consideră Silvestri.

Caz de pușcărie în Spania

Analistul imobiliar spune că pretutindeni în lume chestiunea este legiferată strict. „În aprilie 2006 a izbucnit în Spania un scandal imens, din cauza unei situații similare. Se numește „Cazul Marbella” – în urma anchetelor făcute de autorități s-a constatat că întreaga echipă de decizie din Primăria Marbella era implicată în afaceri imobiliare în stațiunea turistică cu același nume de la Marea Mediterană. Acum toți acei demnitari sunt arestați”, povestește Silvestri.

El consideră că dezastrul urbanistic din București se datorează faptului că dezvoltarea orașului s-a făcut numai pe criterii ce serveau de fapt „interesele imobiliare ale unor benzi, că nu putem spune că e vorba doar de cei aflați la putere. În astfel de cazuri, interesele transcend partidele politice”, explică Silvestri.

Videanu a bătut palma cu Vulcan SA pentru 4 dolari/mp

Adrian Videanu, pe atunci director general al SC Titan Mar SA, a cumpărat în decembrie 1998 de la fabrica Vulcan București 12.396 de mp de teren cu prețul total de 572.812.000 de lei, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la notar. Prețul pe metru pătrat a fost de 46.000 de lei.

Conform site-ului BNR, cursul dolarului la 10 decembrie 1998 a fost de 10.474 de lei, ceea ce ne dă un preț de 4,6 dolari/mp. Fabrica Titan Mar ocupa cu chirie acel teren din 1994, conform declarațiilor primarului, iar prețul zonei nu sărea cu mult de 10 dolari, susține analistul imobiliar Artur Silvestri. E curios cum a putut Videanu să cumpere restul de teren, pănă la sase hectare, cu „media” de 40 de dolari/mp.

Ce zice Videanu: Dumnezeu și americanii l-au făcut bogat

Primarul general nu recunoaște însă nimic, nici măcar prețul de cumpărare a terenului. După ce inițial declarase că l-ar fi achiziționat cu 40 de dolari/mp, pus în fața actului de vânzare-cumpărare, edilul a nuanțat:

Nu aveți actul care trebuie. Am spus 40 de dolari ca o medie. Au fost mai multe suprafețe cumpărate în perioada 1997-1998, Dumnezeu știe cât a fost în total”.

Chiar dacă nu știe exact cu cât a cumpărat familia Videanu terenul, Dumnezeu a știut totuși să-i facă parte edilului de un Plan Urbanistic General (PUG) bun.

Dumnezeu mi-a dat șansa ca PUG-ul să mă avantajeze. N-am știut, când l-am cumpărat, pentru că eu aveam acolo fabrica din 1994, dar în 1997, când m-am asociat cu Fondul Româno-American pentru Investiții, ei, americanii, m-au obligat să cumpăr terenul. Pot spune că americanii m-au făcut bogat. Dar eu sunt un om rațional și nu voi folosi prevederile PUG-ului cât timp sunt primar”, promite Videanu.

„Fac ce vreau cu proprietatea mea”

Chiar dacă firma Titan Mar și-a introdus de curând în obiectul de activitate și „imobiliare”, într-o ședință AGA la care a fost prezent și primarul Videanu, edilul susține că deocamdată nu mai vrea să facă nicio tranzacție cu terenul, până la încheierea mandatului său.

Terenul nu cere de mâncare. Îl las acolo. Nu mă preocupă problema asta acum. Dacă voiam, îl vindeam ca proiect, după ce făceam un PUZ, și mă retrăgeam din el pentru că există un conflict de interese. Dar ca să nu existe niciun fel de suspiciuni nu fac nimic cât timp sunt primar, pentru liniștea voastră”, zice primarul.

Apoi revine: „Dar ce, dacă sunt bucureștean nu am voie să fac nimic în București? Nu primarul decide, ci consiliul, comisiile de specialitate. Rolul primarului e foarte mic în astfel de chestiuni. Apoi, fac ce vreau cu proprietatea mea și nu trebuie să dau socoteala nimănui”.

Cât privește decizia comisiei de specialitate, care i-a aprobat înălțimi de P+20 pe terenul său, Videanu are altă părere: „PUG-ul îmi prevedea înălțime și CUT (Coeficient de Utilizare a Terenului – n.r.) nelimitate. Prin acel PUZ mi se limitează la P+20. PUZ-ul Răzoare stabilește circulația și pasajul subteran din zonă, la care trebuie să-i dăm drumul, că e în licitație. Suprafețele analizate, printre care se află și terenul meu, au statut de Unitate Teritorială de Referință. Ca să fac ceva pe acel teren va trebui să fac un alt PUZ”. Cert este că Videanu își va muta fabrica la Chiajna luna aceasta.

TOP 300: O familie de 40 de milioane de dolari

Familia Videanu a ocupat locul 84 în Top 300 Capital în 2006, cu o avere de 33-35 de milioane de dolari. Videanu spune că ideea afacerilor cu marmura i-a aparținut nevestei, Miorița, care din 2005, de când e el primar, conduce oficial Titan Mar și e președintele Consiliului de Administrație la Marmosim SA, firme ce dețin 95% din piața românească de marmură.

Anul acesta, familia Videanu a căzut pe locul 172 iî top, chiar dacă averea i-a crescut până la 40 de milioane de dolari. Dacă la acest capital s-ar adăuga și valoarea terenului în discuție, familia Videanu s-ar lupta pe un loc în prima jumătate a clasamentului, depășindu-l pe Irinel Columbeanu.

„De ce 100 și nu 200 sau 300 de milioane? E o prostie! Nu știu încă ce valoare are terenul”, ne-a declarat Videanu. Familia Videanu mai deține acțiuni la firmele Equity Invest București (24%), Secon din Roșiori de Vede (33%), Ada Promotion Development și Di-Anne Design (90%), ambele din București.

Etichete: , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.