Tacseişăn ză bilet, pliz

Tipul vorbea tare la telefon, în autobuzul 634, care circulă, de avarie, în locul tramvaiului 34. O să spuneţi că „iar a mers asta cu tramvaiul în weekend“. Ei bine, n-am primit încă bani pentru Audiul ăla despre care zicea un forumist, dar încă-i aştept.

(pastilă publicată în EVZ, aprilie 2008, la rubrica „Bucureștiul la bucată”)

Meanwhile („între timp“ – în engleză), ca să-l citez pe afacerezul din acest weekend, merg cu transportul în comun, care gâfăie din toate bujiile. Ei bine, tipul – un tinerel de 25- 27 de ani – îmbrăcat neglijent într-un trening, cu rucsac în spate, îi povestea graseiat unui prieten despre jobul lui: „Îi trienuiesc pe ăştia, înţelegi, cam după ora şase, că până atunci fiecare are main jobul lui“, povestea cu emfază tinerelul, ţinând cu o mână telefonul şi cu cealaltă biletul de autobuz, introdus strategic în aparatul de taxat.

Trainerul continuă discuţia, la care a invitat tot poporul din 634, povestind cât de busy („ocupat“ – în engleză) e el la job, după care trece graniţa: „By the way (apropo), a fost OK, dar nimic extraordinar. I mean (vreau să spun) că şi la Brăila sunt câteva străzi OK, cu terase şi locuri OK, şi pe Picadilly cam tot aşa. La o anumită oră, seara nu mai iese nimeni pe străzi… Da, măi, I know (ştiu), eu cu tine şi câţiva am mai ieşit din ţara asta şi am mai avut contacte cu exteriorul, dar în rest is fucking shit (e de rahat). Adică mie nu mi-e greu să mă adaptez, venit din Brăila, because is OK (pentru că este în regulă), dar majoritatea sunt varză!“.

Discuţia cu personajul de la capătul GSM-ului nu se întrerupe nici când tinerelul îşi extrage biletul netaxat din aparat, îl netezeşte cu grijă şi-l bagă în buzunar, pregătindu-se să coboare. A stat câteva staţii înţepenit cu un bilet care costă 1,3 lei în aparat, şi ar fi fost gata să-l sacrifice dacă o uniformă de controlor s-ar fi urcat în autobuz, dar dacă tot n-a venit nimeni să-l asking about the ticket (întrebe de bilet), ce rost avea să-l irosească?

M-am abţinut cu greu să-i zic: „Da să tacseişăn ză bilet nu vă învaţă pe acolo pe la trainingurile pe care le faceţi afară?“. Dar m-am gândit că o să mai aibă încă un motiv să urască România şi să ne facă pe toţi „fucking shit“ când mai vorbeşte cu prietenii la telefon.

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Cum e PSD-ul în Germania

metin-hakverdi2

Ce promite în campanie un parlamentar german de origine turcă, votat de peste 40% dintre alegători: impozitarea multinaționalelor, creșterea impozitelor pentru bogați, subvenții pentru femei și săraci

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…