Tacseişăn ză bilet, pliz

Tipul vorbea tare la telefon, în autobuzul 634, care circulă, de avarie, în locul tramvaiului 34. O să spuneţi că „iar a mers asta cu tramvaiul în weekend“. Ei bine, n-am primit încă bani pentru Audiul ăla despre care zicea un forumist, dar încă-i aştept.

(pastilă publicată în EVZ, aprilie 2008, la rubrica „Bucureștiul la bucată”)

Meanwhile („între timp“ – în engleză), ca să-l citez pe afacerezul din acest weekend, merg cu transportul în comun, care gâfăie din toate bujiile. Ei bine, tipul – un tinerel de 25- 27 de ani – îmbrăcat neglijent într-un trening, cu rucsac în spate, îi povestea graseiat unui prieten despre jobul lui: „Îi trienuiesc pe ăştia, înţelegi, cam după ora şase, că până atunci fiecare are main jobul lui“, povestea cu emfază tinerelul, ţinând cu o mână telefonul şi cu cealaltă biletul de autobuz, introdus strategic în aparatul de taxat.

Trainerul continuă discuţia, la care a invitat tot poporul din 634, povestind cât de busy („ocupat“ – în engleză) e el la job, după care trece graniţa: „By the way (apropo), a fost OK, dar nimic extraordinar. I mean (vreau să spun) că şi la Brăila sunt câteva străzi OK, cu terase şi locuri OK, şi pe Picadilly cam tot aşa. La o anumită oră, seara nu mai iese nimeni pe străzi… Da, măi, I know (ştiu), eu cu tine şi câţiva am mai ieşit din ţara asta şi am mai avut contacte cu exteriorul, dar în rest is fucking shit (e de rahat). Adică mie nu mi-e greu să mă adaptez, venit din Brăila, because is OK (pentru că este în regulă), dar majoritatea sunt varză!“.

Discuţia cu personajul de la capătul GSM-ului nu se întrerupe nici când tinerelul îşi extrage biletul netaxat din aparat, îl netezeşte cu grijă şi-l bagă în buzunar, pregătindu-se să coboare. A stat câteva staţii înţepenit cu un bilet care costă 1,3 lei în aparat, şi ar fi fost gata să-l sacrifice dacă o uniformă de controlor s-ar fi urcat în autobuz, dar dacă tot n-a venit nimeni să-l asking about the ticket (întrebe de bilet), ce rost avea să-l irosească?

M-am abţinut cu greu să-i zic: „Da să tacseişăn ză bilet nu vă învaţă pe acolo pe la trainingurile pe care le faceţi afară?“. Dar m-am gândit că o să mai aibă încă un motiv să urască România şi să ne facă pe toţi „fucking shit“ când mai vorbeşte cu prietenii la telefon.

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…

În așteptarea telefonului de la Angela Merkel

tausance-bun

Ce mai face echipa care l-a ajutat pe Iohannis să strângă un milion de like-uri pe Facebook și să ajungă președinte

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.