Tacseişăn ză bilet, pliz

Tipul vorbea tare la telefon, în autobuzul 634, care circulă, de avarie, în locul tramvaiului 34. O să spuneţi că „iar a mers asta cu tramvaiul în weekend“. Ei bine, n-am primit încă bani pentru Audiul ăla despre care zicea un forumist, dar încă-i aştept.

(pastilă publicată în EVZ, aprilie 2008, la rubrica „Bucureștiul la bucată”)

Meanwhile („între timp“ – în engleză), ca să-l citez pe afacerezul din acest weekend, merg cu transportul în comun, care gâfăie din toate bujiile. Ei bine, tipul – un tinerel de 25- 27 de ani – îmbrăcat neglijent într-un trening, cu rucsac în spate, îi povestea graseiat unui prieten despre jobul lui: „Îi trienuiesc pe ăştia, înţelegi, cam după ora şase, că până atunci fiecare are main jobul lui“, povestea cu emfază tinerelul, ţinând cu o mână telefonul şi cu cealaltă biletul de autobuz, introdus strategic în aparatul de taxat.

Trainerul continuă discuţia, la care a invitat tot poporul din 634, povestind cât de busy („ocupat“ – în engleză) e el la job, după care trece graniţa: „By the way (apropo), a fost OK, dar nimic extraordinar. I mean (vreau să spun) că şi la Brăila sunt câteva străzi OK, cu terase şi locuri OK, şi pe Picadilly cam tot aşa. La o anumită oră, seara nu mai iese nimeni pe străzi… Da, măi, I know (ştiu), eu cu tine şi câţiva am mai ieşit din ţara asta şi am mai avut contacte cu exteriorul, dar în rest is fucking shit (e de rahat). Adică mie nu mi-e greu să mă adaptez, venit din Brăila, because is OK (pentru că este în regulă), dar majoritatea sunt varză!“.

Discuţia cu personajul de la capătul GSM-ului nu se întrerupe nici când tinerelul îşi extrage biletul netaxat din aparat, îl netezeşte cu grijă şi-l bagă în buzunar, pregătindu-se să coboare. A stat câteva staţii înţepenit cu un bilet care costă 1,3 lei în aparat, şi ar fi fost gata să-l sacrifice dacă o uniformă de controlor s-ar fi urcat în autobuz, dar dacă tot n-a venit nimeni să-l asking about the ticket (întrebe de bilet), ce rost avea să-l irosească?

M-am abţinut cu greu să-i zic: „Da să tacseişăn ză bilet nu vă învaţă pe acolo pe la trainingurile pe care le faceţi afară?“. Dar m-am gândit că o să mai aibă încă un motiv să urască România şi să ne facă pe toţi „fucking shit“ când mai vorbeşte cu prietenii la telefon.

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.