Tacseişăn ză bilet, pliz

Tipul vorbea tare la telefon, în autobuzul 634, care circulă, de avarie, în locul tramvaiului 34. O să spuneţi că „iar a mers asta cu tramvaiul în weekend“. Ei bine, n-am primit încă bani pentru Audiul ăla despre care zicea un forumist, dar încă-i aştept.

(pastilă publicată în EVZ, aprilie 2008, la rubrica „Bucureștiul la bucată”)

Meanwhile („între timp“ – în engleză), ca să-l citez pe afacerezul din acest weekend, merg cu transportul în comun, care gâfăie din toate bujiile. Ei bine, tipul – un tinerel de 25- 27 de ani – îmbrăcat neglijent într-un trening, cu rucsac în spate, îi povestea graseiat unui prieten despre jobul lui: „Îi trienuiesc pe ăştia, înţelegi, cam după ora şase, că până atunci fiecare are main jobul lui“, povestea cu emfază tinerelul, ţinând cu o mână telefonul şi cu cealaltă biletul de autobuz, introdus strategic în aparatul de taxat.

Trainerul continuă discuţia, la care a invitat tot poporul din 634, povestind cât de busy („ocupat“ – în engleză) e el la job, după care trece graniţa: „By the way (apropo), a fost OK, dar nimic extraordinar. I mean (vreau să spun) că şi la Brăila sunt câteva străzi OK, cu terase şi locuri OK, şi pe Picadilly cam tot aşa. La o anumită oră, seara nu mai iese nimeni pe străzi… Da, măi, I know (ştiu), eu cu tine şi câţiva am mai ieşit din ţara asta şi am mai avut contacte cu exteriorul, dar în rest is fucking shit (e de rahat). Adică mie nu mi-e greu să mă adaptez, venit din Brăila, because is OK (pentru că este în regulă), dar majoritatea sunt varză!“.

Discuţia cu personajul de la capătul GSM-ului nu se întrerupe nici când tinerelul îşi extrage biletul netaxat din aparat, îl netezeşte cu grijă şi-l bagă în buzunar, pregătindu-se să coboare. A stat câteva staţii înţepenit cu un bilet care costă 1,3 lei în aparat, şi ar fi fost gata să-l sacrifice dacă o uniformă de controlor s-ar fi urcat în autobuz, dar dacă tot n-a venit nimeni să-l asking about the ticket (întrebe de bilet), ce rost avea să-l irosească?

M-am abţinut cu greu să-i zic: „Da să tacseişăn ză bilet nu vă învaţă pe acolo pe la trainingurile pe care le faceţi afară?“. Dar m-am gândit că o să mai aibă încă un motiv să urască România şi să ne facă pe toţi „fucking shit“ când mai vorbeşte cu prietenii la telefon.

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit