Atentie la hartia de un milion

E ram tentata sa dau un titlu din ala „SOC, bani falsi circula prin Bucuresti”, dar treaba e serioasa. Cat se poate de serioasa dat fiind ca vine de la mama, care a auzit-o la prima mana si mama nu te minte niciodata, nu-i asa? : D

Asadar, la un magazin de cartier din statia lui 102, undeva in Balta Alba (la Diham mai precis, pentru cunoscatori) s-a intamplat urmatoarea chestie: niste baieti au venit de cateva ori, in aceeasi zi, cu hartii de un milion de lei, pe care le dadeau ca sa cumpere nimicuri, cum ar fi superglue si alte prostii ieftine. O data, de doua ori si tot asa pana la sapte hartii. De cate un milion. Vanzatoarea, o fata de la tara cu frica lui Dumnezeu, le-a dat rest constiincioasa de fiecare data pana cand, ultima data, s-a intamplat sa-i auda vorbind intre ei, la iesire, ceva de genul „hai ma ca a mers si de data asta!”.

Suspicioasa, fata s-a dus repede la casiera (care e un soi de ruda cu patronul) si i-a sugerat sa se uite mai bine la ultimele sapte bancnote de cate un milion, prin comparatie cu celelalte. Surpriza! Hartiile era niste falsuri foarte bine realizate, dar falsuri. Le lipsea nush ce element in care scrie valoarea, intr-un colt, aproape de neobservat.

Fata si casiera tare s-au mai speriat, dar, ca proastele ce sunt n-au anuntat politia. „De frica sa nu patim altceva. Si pe urma tot nu era patronul acolo, nu era treaba noastra!”, a motivat fata de la tara.

Partea tare e ca nici seara, cand a venit patronul si a luat in primire monetarul, fetele nu au suflat o vorba, lasand omul sa-si plateasca furnizorii cu banii incasati, ca si cand totul ar fi fost normal.

Explicatia fetei de la tara e ca nu era treaba ei si ca ruda patronului, respectiv casiera ar fi trebuit sa-i spuna aluia ca a luat o teapa de 7 milioane  in ziua aia. Acuma, intre noi fie vorba, nici patronul nu e foarte fair cu fata, deci s-ar putea zice ca si-a luat-o dupa sufletul lui : D

Dar casiera, ruda patronului, ma gandesc, oare i-o fi spus? Si daca i-a spus si patronul a ales sa se faca ca ploua (deh, tevatura sa chemi politia nu e asa o treaba ca si cand a-i face singur inventarul)?

Bref: in lumea noastra se invart asadar cel putin 7 (sapte) bancnote false de un milion. Daca baietii destepti nu si-or fi mai incercat norocul la superglue si prin alte bombe de cartier…. Asa ca fiti atenti, cascati ochii bine daca se intampla sa fiti platiti cash zilele astea cu sume mari, ca poate o furati.

P.S. As fi postat asta cu o poza a unei bancnote de un milion, dar se intampla sa n-am zilele astea : P

Etichete: , ,

One Response la “Atentie la hartia de un milion” Subscribe

  1. Radu Vasile 10/10/2009 at 20:46 #

    e de parca numai una o fi. Eu chiar imi amintesc ca dupa ce au scos lei astia noi, mie imi era frica sa ma duc la magazin ca se putea sa imi dea aia si hartie igienica in loc de bani si eu sa plec fericit. Plus ca toate elementele de identificare ale banilor falsi sunt vizuale asa ca eu stau linistit, iau teapa, dau si eu la altii. In general nu lucrez cu bani mari tocmai fiindca stiu ca falsificatorii nu se chinuie sa falsifice bani mici, asa ca preferata mea e hartia de 10 ron, daca primesc vreuna de 100 ron de la cineva ma duc in primul magazin si o schimb, sau o refuz din start.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.