Atentie la hartia de un milion

E ram tentata sa dau un titlu din ala „SOC, bani falsi circula prin Bucuresti”, dar treaba e serioasa. Cat se poate de serioasa dat fiind ca vine de la mama, care a auzit-o la prima mana si mama nu te minte niciodata, nu-i asa? : D

Asadar, la un magazin de cartier din statia lui 102, undeva in Balta Alba (la Diham mai precis, pentru cunoscatori) s-a intamplat urmatoarea chestie: niste baieti au venit de cateva ori, in aceeasi zi, cu hartii de un milion de lei, pe care le dadeau ca sa cumpere nimicuri, cum ar fi superglue si alte prostii ieftine. O data, de doua ori si tot asa pana la sapte hartii. De cate un milion. Vanzatoarea, o fata de la tara cu frica lui Dumnezeu, le-a dat rest constiincioasa de fiecare data pana cand, ultima data, s-a intamplat sa-i auda vorbind intre ei, la iesire, ceva de genul „hai ma ca a mers si de data asta!”.

Suspicioasa, fata s-a dus repede la casiera (care e un soi de ruda cu patronul) si i-a sugerat sa se uite mai bine la ultimele sapte bancnote de cate un milion, prin comparatie cu celelalte. Surpriza! Hartiile era niste falsuri foarte bine realizate, dar falsuri. Le lipsea nush ce element in care scrie valoarea, intr-un colt, aproape de neobservat.

Fata si casiera tare s-au mai speriat, dar, ca proastele ce sunt n-au anuntat politia. „De frica sa nu patim altceva. Si pe urma tot nu era patronul acolo, nu era treaba noastra!”, a motivat fata de la tara.

Partea tare e ca nici seara, cand a venit patronul si a luat in primire monetarul, fetele nu au suflat o vorba, lasand omul sa-si plateasca furnizorii cu banii incasati, ca si cand totul ar fi fost normal.

Explicatia fetei de la tara e ca nu era treaba ei si ca ruda patronului, respectiv casiera ar fi trebuit sa-i spuna aluia ca a luat o teapa de 7 milioane  in ziua aia. Acuma, intre noi fie vorba, nici patronul nu e foarte fair cu fata, deci s-ar putea zice ca si-a luat-o dupa sufletul lui : D

Dar casiera, ruda patronului, ma gandesc, oare i-o fi spus? Si daca i-a spus si patronul a ales sa se faca ca ploua (deh, tevatura sa chemi politia nu e asa o treaba ca si cand a-i face singur inventarul)?

Bref: in lumea noastra se invart asadar cel putin 7 (sapte) bancnote false de un milion. Daca baietii destepti nu si-or fi mai incercat norocul la superglue si prin alte bombe de cartier…. Asa ca fiti atenti, cascati ochii bine daca se intampla sa fiti platiti cash zilele astea cu sume mari, ca poate o furati.

P.S. As fi postat asta cu o poza a unei bancnote de un milion, dar se intampla sa n-am zilele astea : P

Etichete: , ,

One Response la “Atentie la hartia de un milion” Subscribe

  1. Radu Vasile 10/10/2009 at 20:46 #

    e de parca numai una o fi. Eu chiar imi amintesc ca dupa ce au scos lei astia noi, mie imi era frica sa ma duc la magazin ca se putea sa imi dea aia si hartie igienica in loc de bani si eu sa plec fericit. Plus ca toate elementele de identificare ale banilor falsi sunt vizuale asa ca eu stau linistit, iau teapa, dau si eu la altii. In general nu lucrez cu bani mari tocmai fiindca stiu ca falsificatorii nu se chinuie sa falsifice bani mici, asa ca preferata mea e hartia de 10 ron, daca primesc vreuna de 100 ron de la cineva ma duc in primul magazin si o schimb, sau o refuz din start.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.