S e pare ca am deschis cutia Pandorei cand am decis sa povestesc pe blog despre experienta mea cu pensia privata. Am devenit relativ citita in lumea virtuala, lucru pentru care le multumesc celor care mi-au preluat povestea, dar m-au asaltat si „cunoscatorii” intr-ale investitiilor in pensii private, care s-au simtit datori sa-mi deschida ochii asupra imensei greseli facute.
Am aflat astfel urmatoarele:
1. Ca plateam o suma prea mica – 330 de lei la 3 luni – pentru ca pensia sa fie rentabila. Consultantii astia sunt obisnuiti sa jongleze cu sume de la 1.800 de lei in sus, nu cu firimituri. Dar nici daca as fi platit mai mult nu-mi garanta nimeni ca as fi castigat pentru ca, nu-i asa, nu exista garantii in viata.
2. Ca in primii 3-5 ani (depinde de la un comentator la altul) trebuia sa ma astept sa pierd bani si nu sa castig. Dar, tot aceiasi comentatori recunosc ca investitiile in astfel de instrumente financiare nu sunt garantate nici mai tarziu, deci poti sa ajungi peste 25 de ani si sa afli ca, ghinion, a fost criza…
3. Ca de fapt eu plateam mai degraba o asigurare de deces sau de invaliditate, si nu neaparat o suma pe care sa ma bazez la batranete. Deci as fi fost mai castigata daca muream sau ramaneam invalida inainte de vreme, decat daca cotizam timp de 25 de ani la bunastarea ING.
Prin urmare, ma simt datoare sa le mai explic o data domnilor care ma asalteaza in ultimele zile ca sa ma convinga sa inchei alta asigurare, de data asta cu ei, ca-s mai breji ca precedentul consultant, ca n-am renuntat la amintita pensie nici din cauza consultantului, nici din cauza crizei. Si daca as avea o putere sa desfiintez toate companiile de asigurari as incepe cu cele care vand asigurari auto, RCA si CASCO, pentru ca astea imi par cele mai tari afaceri ever, mai ales ca sunt obligatorii cand e sa le platesti, dar devin semi-facultative cand e sa-ti plateasca ei daune.
Revenind la pensia privata, ca m-a luat valul ;). Nu simt nevoia sa-mi fac alta, si atunci cand am renuntat la ea, si am decis sa traiesc periculos, mi-am luat cu mine si toleranta mea „FFF SCAZUTA LA RISC”, dupa cum zice consultantul Verinica (ultimele comentarii de la acest post).
Iar daca prin absurd mi-ar mai lua vreun consultant mintile vreodata, cu siguranta as vrea sa fiu sigura ca se pricepe la finante muuult mai bine decat scrie romaneste.
Pe cei care se simt datori sa-mi mai deschida ochii si dupa acest post, ii asigur ca o sa-i adaug in lista mea de adrese, ca sa-i tin la curent cu evolutia mea ulterioara de greier inconstient. Furnicutelor! 🙂
Ca sa fii consultant astazi in Romania la o companie de asigurari de viata ,este o mare teapa,atat pentru client cat si pentru consultIant.De exemplu compania METROPOLITAN LIFE a recrutat consultanti buni din ING ASIG DE VIATA,si au devenit datorii pana la moarte la aceasta companie care se lauda ca acorda ,atentie mare – COMISION SPECIAL,care de fapt te incanta la prima vedere.Dedesupturile acestor sume sunt de neimaginat fratilor,trebuie sa muncesti la ei cat vor ei,altfel KRUKU este pe urmele tale.Cosmarul vetii mele a fost in aceasta companie cu un management de rahat,care nu urmaresc de cat sa pacaleasca clenti,pentru ca la politile de protectie nu despagubesc.Stai in spital,ai cumparta polita cu beneficii -spitalizare,si te trezesti ca spun sa avem pardon nasterea nu se despagubeste pentru ca trebuie sa nasti acasa nu in spital- frumoasa explicatie?
Daca un consultant care are de plata la Metropolitan life este multumit, vreau sa am ocazia sa fac cunostinta si eu cu el.