S e pare ca am deschis cutia Pandorei cand am decis sa povestesc pe blog despre experienta mea cu pensia privata. Am devenit relativ citita in lumea virtuala, lucru pentru care le multumesc celor care mi-au preluat povestea, dar m-au asaltat si „cunoscatorii” intr-ale investitiilor in pensii private, care s-au simtit datori sa-mi deschida ochii asupra imensei greseli facute.
Am aflat astfel urmatoarele:
1. Ca plateam o suma prea mica – 330 de lei la 3 luni – pentru ca pensia sa fie rentabila. Consultantii astia sunt obisnuiti sa jongleze cu sume de la 1.800 de lei in sus, nu cu firimituri. Dar nici daca as fi platit mai mult nu-mi garanta nimeni ca as fi castigat pentru ca, nu-i asa, nu exista garantii in viata.
2. Ca in primii 3-5 ani (depinde de la un comentator la altul) trebuia sa ma astept sa pierd bani si nu sa castig. Dar, tot aceiasi comentatori recunosc ca investitiile in astfel de instrumente financiare nu sunt garantate nici mai tarziu, deci poti sa ajungi peste 25 de ani si sa afli ca, ghinion, a fost criza…
3. Ca de fapt eu plateam mai degraba o asigurare de deces sau de invaliditate, si nu neaparat o suma pe care sa ma bazez la batranete. Deci as fi fost mai castigata daca muream sau ramaneam invalida inainte de vreme, decat daca cotizam timp de 25 de ani la bunastarea ING.
Prin urmare, ma simt datoare sa le mai explic o data domnilor care ma asalteaza in ultimele zile ca sa ma convinga sa inchei alta asigurare, de data asta cu ei, ca-s mai breji ca precedentul consultant, ca n-am renuntat la amintita pensie nici din cauza consultantului, nici din cauza crizei. Si daca as avea o putere sa desfiintez toate companiile de asigurari as incepe cu cele care vand asigurari auto, RCA si CASCO, pentru ca astea imi par cele mai tari afaceri ever, mai ales ca sunt obligatorii cand e sa le platesti, dar devin semi-facultative cand e sa-ti plateasca ei daune.
Revenind la pensia privata, ca m-a luat valul ;). Nu simt nevoia sa-mi fac alta, si atunci cand am renuntat la ea, si am decis sa traiesc periculos, mi-am luat cu mine si toleranta mea „FFF SCAZUTA LA RISC”, dupa cum zice consultantul Verinica (ultimele comentarii de la acest post).
Iar daca prin absurd mi-ar mai lua vreun consultant mintile vreodata, cu siguranta as vrea sa fiu sigura ca se pricepe la finante muuult mai bine decat scrie romaneste.
Pe cei care se simt datori sa-mi mai deschida ochii si dupa acest post, ii asigur ca o sa-i adaug in lista mea de adrese, ca sa-i tin la curent cu evolutia mea ulterioara de greier inconstient. Furnicutelor! 🙂
Ha, ha, ha.
Costuri ascunse la un unit linked ING:
Taxa de administrare a politei: 3 euro/luna. 36 de euro pe an se scad automat din primele pe care le depui.
Diferenta dintre pretul de vanzare si pretul de cumparare unituri. Este de 5%. Asta inseamna ca, atunci cand platesti o prima de 1.000 de lei, valoarea contului tau va fi 950. Astfel, depunerile tale dintr-un an pornesc de la -5%.
Taxa de administrarea a fondului. La un moment dat era de 3%. Se deducea din toate depunerile in fondul ING, dupa un algoritm pe care nu il cunosc. In principiu, ti se mai luau 3% din bani.
Taxa sumei asigurate. Practic, suma aia asigurata pe care tu ti-ai trecut-o in cont (la sfaturile consultantului, probabil) costa lunar cativa lei. Banii se deduc tot din valoarea contului.
Daca nu ar fi aceste taxe, contul nu ar avea de ce sa scada. Consultantii iti dau explicatii de felul celor pe care tu le citezi sau al celor pe care le-am vazut dedesubtul postarii precedente, pentru a-ti sugera ca mica ta investitie este obiectul unei nebuloase financiare, guvernate de o sumedenie de variabile.
Lucrurile stau fix cum ti le-am zis. Cauta taxele astea in contract si in mapele aniversare pe care consultantul ti le da anual, impreuna cu cupoanele, si o sa le gasesti.
Consultantul nu ti le-a explicat fie pentru ca ar fi facut non-vanzare (nu ai mai incheiat polita asta niciodata, daca ti le-ar fi dezvaluit), fie pentru ca nici el nu le intelege. Multi ”consultanti financiari” sunt casnice, pensionari, ori, in cel mai bun caz, ofiteri SRI in rezerva.
Dupa cum descrii produsul, fie ai Merit, fie Activ Plus. Inclin sa cred ca ultimul. Daca ai Merit, si ti-ai tinut banii pe fondul Bond, nu ti se poate servi scuza cu criza. Din banii tai au fost cumparate exclusiv obligatiuni garantate de stat.
Taxele pe care ti le-am prezentat acopera in buna masura comisionul consultantului tau, care, asa cum poate te asteptai, nu te-a mintit de placere. La 330, plata trimestriala, pt 26 de ani, comisionul lui a fost de circa 600 de lei. Mai ia bani de pe urma politei tale la fiecare aniversare, daca maresti prima cu indicele inflatiei (calculat tot de ING, fireste).
Cam asta e tot.
Da, da, da, am niste flash back-uri cand aud de bond-urile alea de stat de care zici. Parca zicea consultantul la un moment dat ca investitia in ele e cea mai sigura, si ca eu sunt astfel pusa la adapost de riscurile junglei bursiere capitaliste 😀
Daca esti suficient de proasta cat sa nu stii ce ai cumparat (produs de asigurare de viata cu componenta de economisire, nu PENSIE PRIVATA), imi pare totusi rau ca ai mai primit ceva bani inapoi. Eu as fi oprit tot soldul existent, ca taxa pe prostie. Glumesc (sau nu?). Chestiunea e simpla: doar vreo jumatate din banii "depusi" de tine mergeau in contul de economisire, cu restul ai "cumparat protectie impotriva riscului de deces". Da, ieseai mai bine daca mureai / te ologeai. Ca deh, asa e cu asigurarile de viata. Dar esti suficient de proasta cat sa n-ai habar.
La fel e si cu masina – cand faci RCA sau Casco, dai banii si la sfarsitul anului nu ii vezi. La o polita de (ex:) 300 EUR, iesi mai "castigata" daca in timpul anului ai o dauna de 2.000 EUR decat daca nu ai nicio dauna. Asa e si cu asigurarea de viata – crapi, castigi. Nu crapi, nu castigi. De aia in zice de viata. Si ii zice de viata si ca sa nu o reziliezi dupa 2-3-4 ani.
Proasto …
De acord, chiar eu am zis ca asta a fost o taxa pe prostie, dar parca prea ti-a facut placere ce mi-ai scris. Ma cunosti ? 😉
Nu. Culmea, nu. Dar aveam alte asteptari de la cineva care se recomanda "cu o vechime de 15 ani in presa". Nu o fi fost pe domeniu economic (precis!), dar tot era necesar un minim efort de documentare prealabila. Acum pe bune, ai facut toate greseselile din carte: ai cumparat un produs pe care nu il intelegi, nu stii ce face, in ce investeste, nu stii piete financiare, nu stii costurile, ai reziliat si anticipat, nu stii de fapt cat si cum.
Pentru lamuriri, ceva documentare. Apoi stam de vorba.
Si mai sunt si femeie pe deasupra! De asta am decis sa ma fac de ras in fata clasei, pe blog 🙂
"Stimate domnule <>" (pentru a asigura concizia comentariului ma voi adresa de-acum incolo cu termenul absolut echivalent de "ba boule"), exista cateva inadvertente in cele spuse de dvs. (adica esti prost cu spume).
Pana la urma, clientul e vinovat ca a fost fraier si a pus botu' la ce i-a indrugat asiguratorul (nu plecam de la premisa ca asiguratorul traieste din banii tai si are toate motivele sa vrea sa te ajute, ci de la cea ca asiguratorul e un camatar de coltu' strazii, care-ti schimba dolarii si cand ii numeri acasa, constati: "o suta, doua sute, gazeta sporturilor, adevarul, cinci sute").Acu' ne cerem scuze absolventilor de ASE (si celelalte particulare echivalente) ca nu ne-au invatat la scoala sa citim contractu' din scoarta-n scoarta si sa stim toate mizeriile care se stipuleaza (in fond, daca am fi stiut, n-ar mai fi nevoia de meseria de capusa cu diploma, aka consultant). Bineinteles ca daca apelam la buna credinta a firmei care traieste din banii nostri, noi suntem niste fraieri si ne meritam soarta (btw, Dollo, sa zici mersi ca nu ti-au tras si flegma in ochi sau ca nu s-au sters cu banii tai inainte sa ti-i dea inapoi, vaca cu cabina ce esti!!!).
Totusi, extrapoland rationamentul tau de cacat, hai sa te pui in postura in care tu ai o boala. De dragul argumentatiei, sa presupunem ca e ceva terminal, o combinatie de cancer-sida-rosu in gat, si tu te duci la un medic care iti spune: "Frate, te fac bine, da niste bani si ia de-aci super-medicamentele astea". Si cand esti in pragul mortii, te duci la ala si-i zici ca e un sarlatan si ca de fapt, medicamentul pe care ti l-a dat ai aflat tu ca e ceai de musetel. Meriti, la cat esti de dobitoc, sa-ti raspunda ala: "Nu'sh coae ce sa zic…de ce nu te-ai gandit si tu de la inceput? De ce n-ai citit pe medicament? Ia-ti 70% din bani inapoi si du-te si mori…asa va trebuie, 'r-ati ai dracu'…nici o reteta nu stiti sa cititi ca lumea si va mai plangeti.Pentru lamuriri, ceva documentare. Apoi stam de vorba!Pana atunci, marsh la groapa cu tine!!!"
Mda, si eu ma simt urmarita de tot soiul de consultanti sau cum naiba s-or numi, si nu stiu cum sa inchei mai repede apelul. Una tot de la ING ma luase chiar, cand i-am spus ca nu ma intereseaza, ca vai, nu va intereseaza siguranta familiei dumneavoastra? Ei, nu, zau? Ma lasi?
Acum nu stiu ce sa zic, am si eu o poveste asemanatoare si mult mai trista, insa de vina nu sunt eu. Firmele care cred ca adevaratele afaceri se fac jermanind omul, gresesc. Intodeauna cea mai buna tehnica a fost tehnica win-win nu cea win-loose in desfasurarea negocierilor si a afacerilor cu clientii.
Dar sa revin. Sunt o persoana fara vedere si in trendul actual si de viitor al romanilor, am incercat sa imi fac o polita de asigurare de viata. Ce vroiam eu practic era ca in caz ca eu imi rup piciorul sa zicem sa primesc despagubiri de la firma asiguratoare. Dupa cum vedeti eram cu exemplul clar si specific pe mine.
Majoritatea firmelor de asigurare au zis ca reprezint risc mare si nu ma asigura (apropo asta nu e tot discriminare?), cand o consultanta AIG, Mariana Butnaru (dau nume ca lumea sa stie sa se fereasca)
m-a abordat prin niste cunoscuti ca ma asigura ea.
Asta se intimpla in 2003. Am luat legatura cu doamna, i-am povestit ce vreau exact exemplul cu piciorul.
A zis ca da se poate si ca imi recomanda pachetul life + de la AIG.
Am semnat toate hartiile au fost trimise la bucuresti etc.
Prima chestie ciudata in lucrul cu firmele de asigurari este ca nu vezi polita pana nu platesti prima de asigurare.
Pentru pachetul life + eu trebuia sa achit 10000000 lei vechi pe an, dar cu conditia ca prima transa platita sa fie 5000000 lei vechi.
Pana sa vina polita eu m-am dus scrofulos sa mai platesc 1500000 lei daca tot aveam bani. Ma simteam protejat si multumit.
Cand a venit polita am constatat ca polita era pentru pachetul capital care defapt era o pensie facultativa.
Cu o clauza de assigurare contra accdientelor conform careia daca eu muream in accident familia primea 2 miliarde de lei vechi.
Dar atit.
M-am dus la aig si am vorbit cu sefa lor explicandu-i situatia si intreband-o acelas exemplu cu piciorul.
Mi-a raspuns ca nu e acoperit si ca life + intradevar ar fi acoperit asta, dar capital cu toata clauza aia nu acopera.
Atunci am vrut sa fac scandal sa mi se dea bani in intregime inapoi sa daram sediul pe ei si ei au raspuns ca nu au nicio vina ca acel consultant financiar e de vina si ca sa ma iau de el. Ca acesti consultanti nu sunt angajati ai aig ci persoane independente bla bla bla.
Treaba era ca eu sa o dau in judecata pe aia sa ma judec cu ea si alte dinastea.
Atunci am intrebat cum as putea sa imi recuperez banii si ce imi spun ei?
Ca daca platiti 3 ani primele corespunzator dupa 3 ani aveti voie sa va retrageti banii, altfel daca renuntati acum veti pierde toti banii.
Am renuntat, asa am pierdut 6500000 lei vechi si toata increderea in firmele de asigurare si mai general in firmele ce actioneaza pe piata financiara din Romania.
Si consider obligativitatea pensiei private o prostie o obligatie impusa mie de a lucra cu cel putin una din aceste firme care ma dezgusta.
Si pentru dumneavoastra consultantilor, nu mai fiti avizi, ganditiva ce ati invatat si anume tehnica win-win si veti avea de castigat mai mult.
Pe cuvantul meu ca primul consultant cu care ma intilnesc in fata il scuip cu toata buna cresterea de rigoare.
…mda…asigurare de viata iti faci nu pentru tine ci pentru cei pe care ii iubesti…adica sa le lasi un ban…tu oricum nu ramai cu nimic….asta e ideea…daca te gandesti doar la bunastarea ta atunci o asigurare de viata nu e buna sub nici o forma…si mare grija la agaricii de consultanti…marea majoritate niste bolovani cu 12 clase…
…pensia privata facultativa cu deducere de la plata impozitului e cea mai buna…restul e pentru bolovani…cotizezi cat vrei, cand vrei, cum vrei si ai cat vrei……..numai bani visati….
Din intamplare am dat peste acest blog si am citit si eu comentariile de mai sus.
De asemenea, va spun din start, ca nu imi ceea ce ganditi vizavi de o asig de viata si nici experientele pe care le ati avut.
Nu poate contesta nimeni, beneficiile unei asigurari de viata.
Trebuie sa spun ca pentru cei care sunt nemultumiti, singurii de vina sunteti tot voi. Pentru ca sunteti niste ignoranti (persoane care duc lipsa de informatii). Daca voi nu va interesati inainte de a cumpara ceva, cine sa o faca?. Si pe langa asta, aveti posibilitatea sa cereti oferte de la mai multe companii.
Indiferent de companie, o asigurare de viata nu este pentru oricine. Nu toata lumea trebuie sa aiba o asigurare de viata.
Unii au avut experiente neplacute, altii nu. Si dupa cum toata lumea stie, vorba rea circula de 10 ori mai repede decat cea buna. E mai usor sa dai vina pe altcineva, decat pe sine pentru ca nu ai avut bani/timp/informatii/ai fost mintit/etc. aiureli si scuze.
O asigurare de viata, cu clauze de invaliditate, boli grave, sanatate, etc, de tipul CASCO, asigurari de viata pure, sunt persoanele care se gandesc ca au pe cineva acasa care ii asteapta. In esenta, cineva depinde de ei.
Si ca orice serviciu din lumea asta, totul se plateste. Asa ca nu aveti nici un motiv valid, la renunatarea unui contract, pentru a va cere banii inapoi. Nu ii primiti. Punct. Nu asta ati cumparat.
Felul in care functioneaza asigurarea nu s-a schimbat de cand au aparut ele pentru prima oara. Simplu spus, platesti o suma, ca in cazul in care patesti ceva, sa fii despagubit.
Dau un exemplu. 100 persoane isi fac asigurare de viata. Si fiecare plateste o suma care se duce intr-un fond de risc, in schimbul careia au o suma asigurata. Si cum nu toatee persoanele mor in acelasi timp, cei care o patesc, primesc suma asigurata din fondul in care au platit toti. Asa functioneaza orice fel de asigurare.
Iar in legatura cu viitorul vostru, acesta nu depinde decat de voi. Doar de voi depinde sa va interesati de siguranta zilei de maine a familiei, a educatiei copiilor, a sanatatii si a varstei pensionarii. Acestea se realizeaza doar din timp.
Degeaba spui ca te intereseaza siguranta familiei, asa cum s a spus intr un comentariu, daca refuzi sa afli informatii despre o asigurare de viata. Sunteti o ignoranta, draga doamna, doar pentru ca suntem in era informatiilor si refuzati informatii.
Totul E ok. Trebuie si cineva sa plateasca, iar de regula sunt doar cei apropiati care platesc pentru ignoranta voastra.
Va dau dreptate, voua, celor nemultumiti, asupra celor care au vandut asigurari de viata. O facea oricine pana cand, de anul trecut, 2011, din septembrie, o pot face doar persoanele care au licenta in asiguari, care se plateste, si sunt necesare a se studia peste 60 de ore, legislatie si concepte. Acest examen se da odata la doi ani. Fara, nu se mai poate cinde asigurari de viata.
Asa ca indiferent daca ati reusit sa ajungeti sau nu la sfarsitul acestui comentariu, va spun doar ca pe nimeni altcineva nu intereseaza viitorul vostru Puneti mana si cereti informatii.
Cand o sa crape unul din familie si n-o sa aveti bani de inmormantare, atunci sa sunatiun consultant ING! Retarzilor! Va ganditi numai la ziua de maine! Papica sa fie in burta ca de restul mai vedem noi, nu?
Pt Alexandru de la ing – eşti o zdreanţă care nu a ştiut sa facă nimik în viaţa si ca toti retarzii care nu ştiu sa facă nimik si vor un job de birou p un salariu fluctuant ( de obicei de mizerie), te-ai gândit sa te faci consultant financiar :))) Toate bune si frumoase, compania ţi-a făcut un training (a se citi brainwash) si acum crezi ca eşti în stare sa emiti păreri despre cei care nu isi fac asigurări de viaţa ca ar fii inconstienti si ca nu le pasă de familie.Fiecare e liber sa isi plaseze banii cum crede, si unii aleg sa nu isi verse banii în buzunarele unor zdrenţe ca voi.
În rest numai bine!