… si al vinului

Z iua a doua a calatoriei:

Fatima, diferenta dintre credinta si religie

Fatima, aleea ispasirii

De la Batalha, pasul firesc e Fatima, cu cativa pasi inainte de Coimbra, unul dintre cele mai vechi orase universitare din Europa. La Fatima se zice ca Fecioara li s-a aratat unor copii de ciobani care pasteau caprele pe campurile din imprejurimi.  Initial au fost doua fete si un baiat. Cei trei au fost sanctificati ulterior, dar numai una dintre fete, Lucia, a ajuns la o varsta venerabila, cat sa-i divulge Papei Ioan Paul al II-lea cele trei secrete spuse de Fecioara.

Fatima, o biserica

Cum o fi fost Fatima inainte de sfanta aparitie nu stiu,  se pare ca era un satuc amarat. Acum e o statiune construita comercial pe bazele unei legende oportune. Hoteluri de 4 stele pline de turisti veniti din toata lumea, cu autocarul, ca sa aprinda lumanari si sa participe la procesiuni pe un platou imens, cat doua stadioane de fotbal, marginit la capete de doua biserici impozante. Intre ele, statuia lui Ioan Paul al II-lea si o alee, lustruita de credinciosii care isi marturisesc pacatele tarandu-se in genunchi intre cele doua capete ale … „stadionului credintei”.

Fatima, casuta ciobanasilor

Peste tot magazine cu suveniruri de la … locul sfant, un trenulet care face turul statiunii, bifand toate locurile prin care s-ar fi aratat Fecioara de cateva ori si casele in care au copilarit micutii vizionari.

Fatima, casa Luciei

Vazute prin comparatie cu moderna si megalomana constructie de mai devreme, casutele ciobanasilor ilustreaza perfect diferenta dintre credinta si religie.

Fatima, celalata biserica, centru de conferinte

Coimbra si atat

Despre Coimbra nu gasesc multe de spus. E un oras universitar, cu o universitate celebra, cateva locuri placute de relaxare, de-a lungul unui rau, si multe carciumi in care se mananca bine, se bea de fel si se asculta Fado. A, despre Fado o sa va povestesc alta data, pentru ca merita mai mult, poate chiar o mica auditie. Dar trebuie sa ma dumiresc cu se face asta pe blog 🙂

Coimbra 20

Uitasem, o chestie foarte amuzanta si desteapta, in Coimbra exista „Portugalos dos pechenitos”, adica Portugalia pentru cei mici. E un muzeu in aer liber unde pustimea poate sa invete despre cuceririle portugheze si despre stilurile arhitectonice ale diverselor monumente din tara lor, vizitandu-le in miniatura. Printre constructii se afla o multime de catedrale, palate, castele, casute specific portugheze din diverse zone, dar si paviloane ce reprezinta fostele colonii portugheze. Pe un mapamond imens sunt desenate expeditiile maritime ale cuceritorilor portughezi, si nominalizati vitejii. Printre ei nu se afla si Columb, desi acolo figureaza si prima calatorie in  America.

Portugalos-pechenitos 30

Porto, vin de Porto

Podul lui Eiffel peste raul Douro, la Porto

Si am ajuns la Porto. Ploua si era al naibi de frig pentru hainele noastre de plaja. Pe unii dintre noi ( 😀 ) i-a apucat amocul si voiau sa plece in sud, la soare. Am rezistat eroic, intr-un hotel la etajul 17, pe un vant care trimitea rafale de ploaie peste geamuri si indoia copacii.

Degustare la Ferreira

A doua zi, printre nori, am zis sa bifam macar actiunea pentru care batusem atata drum: degustarea unui vin de Porto intr-o crama pe malul raului Douro. In timp ce aflam despre secretele Donei Ferreira – o femeia vasnica si desteapta , cu fata de domnisoara batrana, care a reusit intr-o epoca a barbatilor sa-si impuna brand-ul vinului din propria ferma – in subsolurile cramelor Ferreira, afara soarele stralucea cu bucurie peste cele sase poduri ce brazdeaza Douro. Unul dintre ele, se vede in poza, cica ar fi proiectat chiar de Eiffel. A urmat o plimbare cu o barcuta ca de pirati, in acorduri de Fado si sunet de valuri pe raul care despica Portugalia de la est la vest si se opreste drept in ocean.

Dupa plimbare mi-am scantit piciorul si n-am mai reusit sa degustam si celelalte vinuri disponibile pentru biletul de 6 euro pe care-l cumparasem, ca sa vizitam trei crame. Ne-am multumit cu Ferreira, care de altfel nu e rau deloc, fie ca aperitiv (alb), fie ca digestiv (rosu).

Daca va aflati prin zona nu va scumpiti la benzina si plimbati-va de-a lungul coastei, arata superb, ca toate falezele portugheze de altfel

Tags: , , , , , , , , ,

No comments yet.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.