Cum am refuzat 3000 de ron de la Orange

T ocmai m-a sunat unul cu accent „di tzaran” (no offense!) ca sa ma anunte ca sunt fericita castigatoare a unui premiu de 3000 de ron de la Orange, si a posibilitatii de a vorbi nelimitat timp de 3 luni, gratis, in orice retea. L-am refuzat!

– Buna ziua, sunt operatorul X de la Orange (n-am retinut numele ca nu m-am gandit ca imi trebuie). Dumneavoastra sunteti posesoarea abonamentului de la numarul 0744.xxx.xxx (adinca numarul meu, da?)

– Da, zic

– In acest caz va anunt, stimata doamna, ca sunteti fericita castigatoare a unui premiu in valoare de 3000 de ron. Compania noastra va ofera, de asemenea, posibilitatea de a vorbi gratuit timp de trei luni, in orice retea, ca urmare a fidelitatii dumneavoastra fata de companie. (aici e adevarat, ca de 10 ani n-am schimbat reteaua si le bag in cont o gramada de bani lunar, dar tocmai ma anuntasera printr-un sms acum catva timp ca sunt un client de aur si ca urmare imi dau dreptul sa am trei numere favorite)

Intr-o fractiune de secunda mi-au trecut prin cap doua ganduri distincte: 1 – wow, ce noroc pe barza chioara, sa-i pice ei 30 de milioane asa, ca o pleasca! si 2. – ma gandeam la cazurile fraierilor care erau imbiati cu premii fabuloase, tot ce trabuia sa faca era sa trimita nush ce date la nush ce sms, stiti, tzepe…. In timpul asta, insa, vocea de taran din spatele numarului „necunoscut” a continuat:

– Tot ce aveti nevoie este un pix si un carnetel pe care sa va notati un numar de cont si o parola pe care le puteti folosi la orice filiala bancara din judetul dumneavoastra, ca sa extrageti banutii, si de asemenea avem nevoie de seria si numarul buletinului dumneavoastra pentru identificare.

– Multumesc, dar dati-mi voie sa fiu suspicioasa in fata minunatei vesti. Daca sunteti de la Orange aveti cu siguranta si numele meu si datele de identificare…., zic eu, dupa ce imi ucisesem ideea nr 1 si ma hotarasem sa raman la varianta 2

– Da, stimata doamna, dar noi va sunam de pe un computer, computerul numarul 123 de la orange, care v-a extras numarul castigator al premiului, si de aceea avem nevoie doar de cele 6 cifre ale buletinului dumneavoastra. Va asigur ca aceste convorbiri sunt inregistrate si ….

– Domnule, draga, sunt sigura ca exista si alta cale mai legala si mai convingatoare ca sa ma anuntati daca am castigat ceva… incep eu sa-i explic taranului, care insa imi inchide telefonul in nas.

Probabil ca deja a dat premiul meu altuia. Ai naibi zgarciti si astia de la Orange, nu puteau sa ma anunte cu o voce mai convingatoare? 😀

Etichete: , ,

One Response la “Cum am refuzat 3000 de ron de la Orange” Subscribe

  1. Radu Vasile 08/10/2009 at 23:48 #

    si niciodata un astfel de anunt nu vine de la un numar necunoscut.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

flori-negoita

În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.