Citesc acum o carte in devenire, o culegere de povesti scrise despre el insusi de judecatorul de la Bicaz despre care am scris aici. Un amanunt la care nu ma gandisem pana acum mi-a deschis in cap o intrebare, pe care v-o arunc si voua, cei care intrati pe aici si vreti sa-mi raspundeti: Care a fost cartea pe care ati citit-o prima data in viata? Atunci cand ati invatat sa descifrati literele si ati depasit ultima pagina din Abecedar. Prima care citita din scoarta in scoarta, si din care ati si inteles ceva, incat s-o tineti minte.

Judecatorul a retinut „Harap Alb”. La mine povestea e mai romantata, pentru ca mie nu mi-a placut sa citesc pana in clasa a IV-a. Lecturile suplimentare de la scoala erau o corvoada de care nu reuseam sa ma achit. Nu  treceam de primele pagini, iar la scoala, cand era sa povestesc in fata clasei ce citisem (asa erau lucrarile de control sau „eseurile” de azi pe vremea mea, te scotea invatatoarea in fata clasei si te punea sa povestesti ce ai inteles din nu stiu ce lectura obligatorie avusesei), ei bine atunci incepeam sa inventez, cred.

Nu retin exact amanuntele astea, dar stiu ca mama era disperata ca nu citeam. Ea si tata fusesera doi pasionati de lectura, aveam o biblioteca  plina de romane de dragoste (preferatele mamei) sau de razboi si aventuri (ale tatei), iar eu ma detasam ca o oaie neagra.

Buba s-a spart la o sedinta cu parintii, cand mama i-a dezvaluit secretul invatatoarei (doamna Ileana Siretchi, iata ce chestie, ii tin minte numele) si a rugat-o sa ma faca de ras in fata clasei. Culmea e ca a tinut manevra. Invatatoarea m-a intrebat in fata clasei de ce nu citesc sau ceva de genul asta. Stiu ca m-am simtit asa de rusinata in fata colegilor incat am ajuns glont acasa si i-am cerut mamei o carte de citit. Ei bine, prima carte pe care am citit-o cap coada si mi-a si placut a fost „Coliba unchiului Tom”. Un roman despre soarta sclavilor de pe plantatiile americane. Cam atat retin din ea. Stiu ca Unchiul Tom era un negru batran si intelept, dar mai departe nu mai retin mare lucru. Stiu ca in viata mea au intrat dupa asta toate cartile, buluc. Si am cazut in extrema cealalta, in care citeam non-stop si nu-mi mai faceam lectiile, nu mai ieseam la joaca cu copiii… Doar patinele cu rotile au mai salvat un pic situatia, dar nu pentru multa vreme 😉 Cand am ajuns la romanele lui Dumas, mama a trebuit sa mi le ascunda si sa mi le dea seara, cu portia, ca sa mai fac si altceva in restul zilei.

Asadar, voi ce carte ati citit prima data? Va amintiti? Mi-ar placea sa-mi scrieti.

Etichete: ,

18 comentarii la “Pe ce carte ati deschis ochii?” Subscribe

  1. Alexandra 07/09/2011 at 11:01 #

    Fram ursul polar, insa am citit-o fortata, nu de bunavoie. Invatasem sa citesc pe diagonala astfel incat sa inteleg in mare actiunea (ca la urma ma punea bunica-mea sa ii povestesc sa vada ca am citit) dar sa nu trebuiasca sa citesc toate detaliile plictisitoare care ma faceu sa casc. A urmat Jules Verne pe care l-am urat cu tot sufletul meu de copil pentru ca eram obligata sa-l citesc si nu imi placea deloc.

    Prima carte pe care am citit-o cu placere si fara sa ma puna nimeni a fost Love Story, mai pe la 12 ani sau chiar mai incolo. Atunci abia a inceput sa imi placa sa citesc

Trackbacks/Pingbacks

  1. Dollo are "Glob" » » Jocuri - 25/04/2010

    […] afara cu copiii”, ci mai degraba sa fac ceva “in house”. Am citit tarziu (prima carte in clasa a 4-a), la filme imi citea mama scrisul (il schimbau prea repede, nu reuseam sa tin pasul), si in general […]

  2. Am biblioteca. De dat! | Dollo zice Bine - 29/09/2010

    […] familiei cateva volume din BPT (biblioteca pentru toti) si cam atat. Coliba unchiului Tom – prima carte pe care am citit-o – era printre ele. Mai erau cateva exemplare cu stampilele unor biblioteci publice, semn ca […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.