Sapunul (nu) dauneaza sanatatii

Spalarea la Techirghiol

Am petrecut cateva ore azi printre oameni cu probleme reumatismale si nu numai. Sanatoriul din Techirghiol e plin de pensionari, dar si de tineri in carut cu rotile. Trist, dar cine a zis ca viata e o fericire…!?

Printre ei se pare ca exista si unii care, precum vecinii mei dintr-o postare anterioara, fac economie la apa. Surprinzator ca fiind cazati la sanatoriu nu sunt taxati la cata apa consuma. Dar ce e mai grav, folosesc cu zgarcenie si sapunul.

In rest, aici lucrurile sunt conforme cu asteptarile clientilor. Pentru ca sunt multi batrani, obisnuiti cu cozile de tot felul, asa sunt organizate si obiceiurile in sanatoriu. Oamenii asteapta cu rabdare, dupa randuieli convenite de comun acord, la coada, in fata cabinetelor medicale la internari, la consultatii, la tratamente. Nu au alte pretentii, si nici nu se enerveaza, pentru ca de asta au venit la tratament la „bai”, ca sa-si dedice tot timpul „procedurilor”. Nu-i vorba ca nici alternative in zona nu-s. Unde sa te duci mai departe de satucul Techirghiol? Si daca ai 10 zile de tratament se cheama ca ai invatat pe de rost toate bancutele de pe malul lacului.

Cozile si optiunile modeste oferite de ultimul sanatoriu de pe litoral la care mai au acces si pensionarii obisnuiti ai statului roman au efecte, se pare, miraculoase nu numai asupra reumatismelor, ci si asupra psihicului, altfel inrait al cetatenilor nedusi inca la „bai”. Aseara, un rezident atins subit de un acces filantropic si-a oferit bonul de masa oricui ar fi dorit, cu indemnul: „E pacat sa se piarda o cina, nu doreste nimeni?”. Era vorba de mancare de cartofi.  A fost refuzat.

Etichete: ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.