Sapunul (nu) dauneaza sanatatii

Spalarea la Techirghiol

Am petrecut cateva ore azi printre oameni cu probleme reumatismale si nu numai. Sanatoriul din Techirghiol e plin de pensionari, dar si de tineri in carut cu rotile. Trist, dar cine a zis ca viata e o fericire…!?

Printre ei se pare ca exista si unii care, precum vecinii mei dintr-o postare anterioara, fac economie la apa. Surprinzator ca fiind cazati la sanatoriu nu sunt taxati la cata apa consuma. Dar ce e mai grav, folosesc cu zgarcenie si sapunul.

In rest, aici lucrurile sunt conforme cu asteptarile clientilor. Pentru ca sunt multi batrani, obisnuiti cu cozile de tot felul, asa sunt organizate si obiceiurile in sanatoriu. Oamenii asteapta cu rabdare, dupa randuieli convenite de comun acord, la coada, in fata cabinetelor medicale la internari, la consultatii, la tratamente. Nu au alte pretentii, si nici nu se enerveaza, pentru ca de asta au venit la tratament la „bai”, ca sa-si dedice tot timpul „procedurilor”. Nu-i vorba ca nici alternative in zona nu-s. Unde sa te duci mai departe de satucul Techirghiol? Si daca ai 10 zile de tratament se cheama ca ai invatat pe de rost toate bancutele de pe malul lacului.

Cozile si optiunile modeste oferite de ultimul sanatoriu de pe litoral la care mai au acces si pensionarii obisnuiti ai statului roman au efecte, se pare, miraculoase nu numai asupra reumatismelor, ci si asupra psihicului, altfel inrait al cetatenilor nedusi inca la „bai”. Aseara, un rezident atins subit de un acces filantropic si-a oferit bonul de masa oricui ar fi dorit, cu indemnul: „E pacat sa se piarda o cina, nu doreste nimeni?”. Era vorba de mancare de cartofi.  A fost refuzat.

Etichete: ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Suni la 112 și te sună înapoi niște ciocli

morturary

O întrebare pentru domnul Raed Arafat: ce comision primesc operatoarele de la 112 ca să le furnizeze firmelor de pompe funebre numerele de telefon ale rudelor celor decedați?

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii