Sapunul (nu) dauneaza sanatatii

Spalarea la Techirghiol

Am petrecut cateva ore azi printre oameni cu probleme reumatismale si nu numai. Sanatoriul din Techirghiol e plin de pensionari, dar si de tineri in carut cu rotile. Trist, dar cine a zis ca viata e o fericire…!?

Printre ei se pare ca exista si unii care, precum vecinii mei dintr-o postare anterioara, fac economie la apa. Surprinzator ca fiind cazati la sanatoriu nu sunt taxati la cata apa consuma. Dar ce e mai grav, folosesc cu zgarcenie si sapunul.

In rest, aici lucrurile sunt conforme cu asteptarile clientilor. Pentru ca sunt multi batrani, obisnuiti cu cozile de tot felul, asa sunt organizate si obiceiurile in sanatoriu. Oamenii asteapta cu rabdare, dupa randuieli convenite de comun acord, la coada, in fata cabinetelor medicale la internari, la consultatii, la tratamente. Nu au alte pretentii, si nici nu se enerveaza, pentru ca de asta au venit la tratament la „bai”, ca sa-si dedice tot timpul „procedurilor”. Nu-i vorba ca nici alternative in zona nu-s. Unde sa te duci mai departe de satucul Techirghiol? Si daca ai 10 zile de tratament se cheama ca ai invatat pe de rost toate bancutele de pe malul lacului.

Cozile si optiunile modeste oferite de ultimul sanatoriu de pe litoral la care mai au acces si pensionarii obisnuiti ai statului roman au efecte, se pare, miraculoase nu numai asupra reumatismelor, ci si asupra psihicului, altfel inrait al cetatenilor nedusi inca la „bai”. Aseara, un rezident atins subit de un acces filantropic si-a oferit bonul de masa oricui ar fi dorit, cu indemnul: „E pacat sa se piarda o cina, nu doreste nimeni?”. Era vorba de mancare de cartofi.  A fost refuzat.

Etichete: ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?