Sapunul (nu) dauneaza sanatatii

Spalarea la Techirghiol

Am petrecut cateva ore azi printre oameni cu probleme reumatismale si nu numai. Sanatoriul din Techirghiol e plin de pensionari, dar si de tineri in carut cu rotile. Trist, dar cine a zis ca viata e o fericire…!?

Printre ei se pare ca exista si unii care, precum vecinii mei dintr-o postare anterioara, fac economie la apa. Surprinzator ca fiind cazati la sanatoriu nu sunt taxati la cata apa consuma. Dar ce e mai grav, folosesc cu zgarcenie si sapunul.

In rest, aici lucrurile sunt conforme cu asteptarile clientilor. Pentru ca sunt multi batrani, obisnuiti cu cozile de tot felul, asa sunt organizate si obiceiurile in sanatoriu. Oamenii asteapta cu rabdare, dupa randuieli convenite de comun acord, la coada, in fata cabinetelor medicale la internari, la consultatii, la tratamente. Nu au alte pretentii, si nici nu se enerveaza, pentru ca de asta au venit la tratament la „bai”, ca sa-si dedice tot timpul „procedurilor”. Nu-i vorba ca nici alternative in zona nu-s. Unde sa te duci mai departe de satucul Techirghiol? Si daca ai 10 zile de tratament se cheama ca ai invatat pe de rost toate bancutele de pe malul lacului.

Cozile si optiunile modeste oferite de ultimul sanatoriu de pe litoral la care mai au acces si pensionarii obisnuiti ai statului roman au efecte, se pare, miraculoase nu numai asupra reumatismelor, ci si asupra psihicului, altfel inrait al cetatenilor nedusi inca la „bai”. Aseara, un rezident atins subit de un acces filantropic si-a oferit bonul de masa oricui ar fi dorit, cu indemnul: „E pacat sa se piarda o cina, nu doreste nimeni?”. Era vorba de mancare de cartofi.  A fost refuzat.

Etichete: ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.