Toamna, promenada, Dambovita, relaxare

Parcare-DambovitaAm avut o intalnire la cafea, dimineata, si mi-am propus sa savurez o plimbare pe cheiul Dambovitei, la intoarcerea de la Unirea spre casa. Toamna poate face dintr-o trecere pe malul raului o plimbare relaxanta, la lumina unui soare bland. Copacii isi scutura frunzele ingalbenite ca niste rebuturi, sperand in zadar intr-o soarta de brad vesnic verde, apa Dambovitei clipoceste static printre pet-uri si vegetatie putrezita, raspandind mieseme imbietoare de mortaciuni si bazait de musca.

In zona raul face un cot spre dreapta, taindu-i fata impunatoarei Biblioteci nationale la care de cateva luni se lucreaza cu frenezia tinuta in frau cu greu timp de 20 de ani. Dincolo de gardul rupt pe alocuri stau cu batul in apa cativa pescari inconjurati de gunoaie si bucati de mamaliga. Si daca vrei sa te tii departe de ei ca sa nu le sperii… pestii, nu poti din cauza masinilor parcate pe trotuar, intr-o incercare dragastoasa de a admira, si ele, natura. Asa ca mergi strans flancat de gard, pe de-o parte, stergand de praf masinile de cealalta parte pana cand ti se infunda de tot intr-o camioneta Mercedes care se chinuie si chiar reuseste sa se urce pana-si lipeste roata de gard.

Promenada-Dambovita Pescari-Dambovita Malul-Dambovitei Cisterna-Dambovita

Asta te obliga sa te reorientezi, adica sa traversezi strada pe care trec in sir neintrerupt toate masinile de pe lume, adunate in dimineata asta in zona Unirii. Pe „malul” opus – masini parcate in spic. Alaturi de ele, prima banda ocupata de „avarii”. Jumatate din ce a mai ramas e blocat de o cisterna pe care scrie ADP4 si care uda… masinile, ca sa nu fie afectate de venirea toamnei. Verdeata nu prea mai e de udat. Mai sus, cam in acelasi mod, ocupa strada o camioneta de la firma de salubrizare care strange gunoiul. Pe fasia care le-a ramas s-o dispute, soferii isi mai cedeaza cu eleganta locul unul altuia. „Misca-teee, baaaa, in pula mea!”, i se adreseaza unul pe geamul deschis, cu gesturi largi si sugestive, celui din fata care se incapataneze sa nu reuseasca sa se strecoare pe langa cisterna. Receptez toate astea, cu acelasi nesat cu care narile mi se umplu de aerul de canal al Dambovitei, pentru ca sunt silita sa stau pe loc, blocata intre camionul parcat in gard si sirul de masini care nu poate fi abordat pietonal. Intre timp le fac o poza celor care se dau jos din camioneta, prilejuind astfel un dialog amabil, cetatenesc: „Da’ de ce ne pozezi, pasarica? Suntem fotogenici?” Dupa ce ma masoara dragastos, cu priviri comerciale, de jos pana la nivelul pieptului, cei doi se aseaza alaturi de pescari, in asteptarea pestelui cel mare. Nu ardea nimic.

Am ajuns acasa placut influentata de acest mod relaxant de a-mi petrece dimineata. Doamne, cat iubesc Bucurestiul si pe oamenii lui!

Etichete: , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.