Un film pentru „ziarizde” si nu numai

Nothing but the truth

Se cheama „Nothing but the truth”, un film facut in 2008, si trateaza cazul unei ziariste de la Sun Times care face puscarie pentru ca refuza sa-si dezvaluie sursa unei informatii, considerata de natura a periclita siguranta nationala. Si cand e vorba de siguranta natiunii americane, nu ne jucam, fireste. Mi-a placut. Ba, finalul m-a lasat chiar cu gura cascata, pentru ca, nu-i asa, ca o „ziarizda” care ma respect mi-am dat si cu parerea in timpul filmului, despre cine credeam eu ca ar fi scump aparata sursa. Dincolo de rolul foarte bine facut de Kate Beckinsale si de savurosul si profund umanul Alan Alda (pe care mi-l aminteam doar din M.A.S.H din anii tineretii) in rolul avocatului, am ramas cu cateva impresii dulci-amare.

Una ar fi ca presa da dovada si acolo, peste ocean, ca si aici, de superficialitate si sete de „news” timp de 48 de ore, si asta e atat de plastic spus de Alan Alda cand ii sugereaza clientei sale sa spuna dracului cine i-a fost sursa, dupa aproape un an de puscarie, si sa nu mai apere inutil un demodat principiu: „Omul poate sa duca o viata minunata, sa faca donatii si sa fie bun. Dar cand va muri, numarul oamenilor care vor veni la mormant va depinde de vreme”. Ziarista noastra statea deja de un an in puscarie, fusese batuta de „colege” si isi cam pierduse sotul care o punea cu alta, iar fiul ei de 7 ani era influentat de sotul frustrat ca nevasta a ales sa apere principiul in defavoarea familiei. Pentru restul lumii ea aproape nu mai exista, pentru ca reprezenta „yesterday news”. Nici urma de solidaritate de breasla.

Jurnalista n-a fost considerata o eroina de colegii ei, ca si acolo functioneaza invidia profesionala, iar speta a folosit poate mai mult producatorilor filmului, care la un moment dat au profitat sa grefeze pe ea un discurs patriotard sustinut de avocat in fata Curtii Supreme.  In realitate sistemul, incercand sa se apare, o mancase de vie si pe agenta demascata de jurnalista, si chiar pe eroina, care facea puscarie pentru un delict exagerat de dragul spalarii imaginii guvernului SUA.

Dar cea mai importanta intrebare care mi-a ramas dupa filmul asta (pe care apropos, habar n-am unde puteti sa-l vedeti, eu l-am primit de la un pirat 😉 dar cred ca se gaseste pe DVD) e cati dintre ziaristii romani ar fi in stare sa faca puscarie, sa-si riste familia si viata pentru asa ceva, ca sa apere o sursa? Asa cum cunosc eu presa, din interior, nu cred ca sunt multi. Daca pot fi numarati pe degete… Nici eu nu stiu daca as putea, dar asta pentru ca nu sunt mama. Si finalul mi-a mai sugerat ceva, ca mare parte din taria de caracter de care a dat dovada ziarista din film, s-a datorat si faptului ca avea un copil de aceeasi varsta cu … victima/sursa.

Etichete: , ,

One Response la “Un film pentru „ziarizde” si nu numai” Subscribe

  1. Raluca 25/09/2009 at 02:26 #

    Si iata inca o lectie despre morala, justitie si constiinta… de la cine altcineva decat de la…. americani! Intrebarea este – pana sa ajungem la ai nostri – cati dintre jurnalistii americani ar face puscarie ca sa protejeze o sursa? As incheia cu o expresie de gang gen "mai da-i in ma-sa de fitzosi", dar o sa-ti spun doar ca vreau sa vad filmul pentru prestatia Verei Farmiga (agentul CIA) – o actrita foarte expresiva si talentata, care-mi place la nebunie… 😉

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma