Un film pentru „ziarizde” si nu numai

Nothing but the truth

Se cheama „Nothing but the truth”, un film facut in 2008, si trateaza cazul unei ziariste de la Sun Times care face puscarie pentru ca refuza sa-si dezvaluie sursa unei informatii, considerata de natura a periclita siguranta nationala. Si cand e vorba de siguranta natiunii americane, nu ne jucam, fireste. Mi-a placut. Ba, finalul m-a lasat chiar cu gura cascata, pentru ca, nu-i asa, ca o „ziarizda” care ma respect mi-am dat si cu parerea in timpul filmului, despre cine credeam eu ca ar fi scump aparata sursa. Dincolo de rolul foarte bine facut de Kate Beckinsale si de savurosul si profund umanul Alan Alda (pe care mi-l aminteam doar din M.A.S.H din anii tineretii) in rolul avocatului, am ramas cu cateva impresii dulci-amare.

Una ar fi ca presa da dovada si acolo, peste ocean, ca si aici, de superficialitate si sete de „news” timp de 48 de ore, si asta e atat de plastic spus de Alan Alda cand ii sugereaza clientei sale sa spuna dracului cine i-a fost sursa, dupa aproape un an de puscarie, si sa nu mai apere inutil un demodat principiu: „Omul poate sa duca o viata minunata, sa faca donatii si sa fie bun. Dar cand va muri, numarul oamenilor care vor veni la mormant va depinde de vreme”. Ziarista noastra statea deja de un an in puscarie, fusese batuta de „colege” si isi cam pierduse sotul care o punea cu alta, iar fiul ei de 7 ani era influentat de sotul frustrat ca nevasta a ales sa apere principiul in defavoarea familiei. Pentru restul lumii ea aproape nu mai exista, pentru ca reprezenta „yesterday news”. Nici urma de solidaritate de breasla.

Jurnalista n-a fost considerata o eroina de colegii ei, ca si acolo functioneaza invidia profesionala, iar speta a folosit poate mai mult producatorilor filmului, care la un moment dat au profitat sa grefeze pe ea un discurs patriotard sustinut de avocat in fata Curtii Supreme.  In realitate sistemul, incercand sa se apare, o mancase de vie si pe agenta demascata de jurnalista, si chiar pe eroina, care facea puscarie pentru un delict exagerat de dragul spalarii imaginii guvernului SUA.

Dar cea mai importanta intrebare care mi-a ramas dupa filmul asta (pe care apropos, habar n-am unde puteti sa-l vedeti, eu l-am primit de la un pirat 😉 dar cred ca se gaseste pe DVD) e cati dintre ziaristii romani ar fi in stare sa faca puscarie, sa-si riste familia si viata pentru asa ceva, ca sa apere o sursa? Asa cum cunosc eu presa, din interior, nu cred ca sunt multi. Daca pot fi numarati pe degete… Nici eu nu stiu daca as putea, dar asta pentru ca nu sunt mama. Si finalul mi-a mai sugerat ceva, ca mare parte din taria de caracter de care a dat dovada ziarista din film, s-a datorat si faptului ca avea un copil de aceeasi varsta cu … victima/sursa.

Etichete: , ,

One Response la “Un film pentru „ziarizde” si nu numai” Subscribe

  1. Raluca 25/09/2009 at 02:26 #

    Si iata inca o lectie despre morala, justitie si constiinta… de la cine altcineva decat de la…. americani! Intrebarea este – pana sa ajungem la ai nostri – cati dintre jurnalistii americani ar face puscarie ca sa protejeze o sursa? As incheia cu o expresie de gang gen "mai da-i in ma-sa de fitzosi", dar o sa-ti spun doar ca vreau sa vad filmul pentru prestatia Verei Farmiga (agentul CIA) – o actrita foarte expresiva si talentata, care-mi place la nebunie… 😉

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Hai păpușă sexoasă, bagă!

primaria

Primele victime ale poziționării USR împotriva modificării Constituției sunt propriii consilieri generali din București, hărțuiți grobian de consilierii PSD pe tema „cuplurilor de același gen”. Famiglia tradițională PSD de la Primăria Capitalei îi hărțuiește pe copiii adoptați ai cuplului bisexual USR

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.