Amintiri din Epoca de carton

geamantan-exterior

Am descoperit ieri, la mama, primul geamantan din viata mea. Mai are inca eticheta din 1981 (cand a fost fabricat), si un soi de „grafitti” din prima „deplasare” in care m-a trimis mama, cativa ani mai tarziu (probabil in 1983): aveam 14 ani, eram clasa a 7-a si vedeam pentru prima data marea, intr-o tabara la Costinesti. 

geamantan-interiorGeamantanul e mititel, din carton acoperit cu ceva musama, vinilin maron, cacaniu, iar inauntru are lipite poze care arata ce-mi marca mie viata la acei 14 ani: o poza cu Margareta Paslaru, una dintr-un film cu Bette Davis, alta dintr-o revista de cinema care era pe vremea aia, nu mai retin cum se numea – cu poza lui Alain Delon, Piedone 😀 (originalul)  si inca unul, nu-l recunosc acuma. Imi amintesc ce mandra eram cand am plecat la mare, prima mea iesire in lume in care am avut ocazia sa vad lucruri fantastice: plaja, nudisti (erau la Costinesti, mai spre epava), scoici. Faceam plaja aliniati pe nisip ca sardelele, si nu ne intorceam de pe o parte pe alta decat cand ne spuneau profesoarele. Intram in apa cu program si in general eram foarte ascultatori. Nu stiu de ce, dar nici nu ne trecea prin cap sa fim altfel.

Nu era greu atunci fara telefon mobil, laptop, Ipod, Internet, muzica in casti si alte accesorii , pentru ca aveam carti pe care le citeam si cu lanterna pe sub patura, iar  serile erau magice, la discoteca – era vorba de statiunea tineretului, deh – unde se faceau si concursuri de tabara. Deja imi fugeau ochii la baietii mai mari, in care incercam sa dibuiesc cate un Rhett Butler incipient (personajul masculin principal din Pe aripile vantului). Inutil sa va spun ca era degeaba, ca aratam ca un baietel, tunsa scurt si cu o conformatie care n-avea nimic feminin la vremea aia.

Nu stiu ce vreau sa va zic cu postul asta, decat ca pe mine m-a emotionat revederea geamantanului meu de copil-adolescent. Nu e subiect de film pentru Mungiu, categoric 😉

Etichete: , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?