Amintiri din Epoca de carton

geamantan-exterior

Am descoperit ieri, la mama, primul geamantan din viata mea. Mai are inca eticheta din 1981 (cand a fost fabricat), si un soi de „grafitti” din prima „deplasare” in care m-a trimis mama, cativa ani mai tarziu (probabil in 1983): aveam 14 ani, eram clasa a 7-a si vedeam pentru prima data marea, intr-o tabara la Costinesti. 

geamantan-interiorGeamantanul e mititel, din carton acoperit cu ceva musama, vinilin maron, cacaniu, iar inauntru are lipite poze care arata ce-mi marca mie viata la acei 14 ani: o poza cu Margareta Paslaru, una dintr-un film cu Bette Davis, alta dintr-o revista de cinema care era pe vremea aia, nu mai retin cum se numea – cu poza lui Alain Delon, Piedone 😀 (originalul)  si inca unul, nu-l recunosc acuma. Imi amintesc ce mandra eram cand am plecat la mare, prima mea iesire in lume in care am avut ocazia sa vad lucruri fantastice: plaja, nudisti (erau la Costinesti, mai spre epava), scoici. Faceam plaja aliniati pe nisip ca sardelele, si nu ne intorceam de pe o parte pe alta decat cand ne spuneau profesoarele. Intram in apa cu program si in general eram foarte ascultatori. Nu stiu de ce, dar nici nu ne trecea prin cap sa fim altfel.

Nu era greu atunci fara telefon mobil, laptop, Ipod, Internet, muzica in casti si alte accesorii , pentru ca aveam carti pe care le citeam si cu lanterna pe sub patura, iar  serile erau magice, la discoteca – era vorba de statiunea tineretului, deh – unde se faceau si concursuri de tabara. Deja imi fugeau ochii la baietii mai mari, in care incercam sa dibuiesc cate un Rhett Butler incipient (personajul masculin principal din Pe aripile vantului). Inutil sa va spun ca era degeaba, ca aratam ca un baietel, tunsa scurt si cu o conformatie care n-avea nimic feminin la vremea aia.

Nu stiu ce vreau sa va zic cu postul asta, decat ca pe mine m-a emotionat revederea geamantanului meu de copil-adolescent. Nu e subiect de film pentru Mungiu, categoric 😉

Etichete: , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.