Amintiri din Epoca de carton

geamantan-exterior

Am descoperit ieri, la mama, primul geamantan din viata mea. Mai are inca eticheta din 1981 (cand a fost fabricat), si un soi de „grafitti” din prima „deplasare” in care m-a trimis mama, cativa ani mai tarziu (probabil in 1983): aveam 14 ani, eram clasa a 7-a si vedeam pentru prima data marea, intr-o tabara la Costinesti. 

geamantan-interiorGeamantanul e mititel, din carton acoperit cu ceva musama, vinilin maron, cacaniu, iar inauntru are lipite poze care arata ce-mi marca mie viata la acei 14 ani: o poza cu Margareta Paslaru, una dintr-un film cu Bette Davis, alta dintr-o revista de cinema care era pe vremea aia, nu mai retin cum se numea – cu poza lui Alain Delon, Piedone 😀 (originalul)  si inca unul, nu-l recunosc acuma. Imi amintesc ce mandra eram cand am plecat la mare, prima mea iesire in lume in care am avut ocazia sa vad lucruri fantastice: plaja, nudisti (erau la Costinesti, mai spre epava), scoici. Faceam plaja aliniati pe nisip ca sardelele, si nu ne intorceam de pe o parte pe alta decat cand ne spuneau profesoarele. Intram in apa cu program si in general eram foarte ascultatori. Nu stiu de ce, dar nici nu ne trecea prin cap sa fim altfel.

Nu era greu atunci fara telefon mobil, laptop, Ipod, Internet, muzica in casti si alte accesorii , pentru ca aveam carti pe care le citeam si cu lanterna pe sub patura, iar  serile erau magice, la discoteca – era vorba de statiunea tineretului, deh – unde se faceau si concursuri de tabara. Deja imi fugeau ochii la baietii mai mari, in care incercam sa dibuiesc cate un Rhett Butler incipient (personajul masculin principal din Pe aripile vantului). Inutil sa va spun ca era degeaba, ca aratam ca un baietel, tunsa scurt si cu o conformatie care n-avea nimic feminin la vremea aia.

Nu stiu ce vreau sa va zic cu postul asta, decat ca pe mine m-a emotionat revederea geamantanului meu de copil-adolescent. Nu e subiect de film pentru Mungiu, categoric 😉

Etichete: , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.