Amintiri din Epoca de carton

geamantan-exterior

Am descoperit ieri, la mama, primul geamantan din viata mea. Mai are inca eticheta din 1981 (cand a fost fabricat), si un soi de „grafitti” din prima „deplasare” in care m-a trimis mama, cativa ani mai tarziu (probabil in 1983): aveam 14 ani, eram clasa a 7-a si vedeam pentru prima data marea, intr-o tabara la Costinesti. 

geamantan-interiorGeamantanul e mititel, din carton acoperit cu ceva musama, vinilin maron, cacaniu, iar inauntru are lipite poze care arata ce-mi marca mie viata la acei 14 ani: o poza cu Margareta Paslaru, una dintr-un film cu Bette Davis, alta dintr-o revista de cinema care era pe vremea aia, nu mai retin cum se numea – cu poza lui Alain Delon, Piedone 😀 (originalul)  si inca unul, nu-l recunosc acuma. Imi amintesc ce mandra eram cand am plecat la mare, prima mea iesire in lume in care am avut ocazia sa vad lucruri fantastice: plaja, nudisti (erau la Costinesti, mai spre epava), scoici. Faceam plaja aliniati pe nisip ca sardelele, si nu ne intorceam de pe o parte pe alta decat cand ne spuneau profesoarele. Intram in apa cu program si in general eram foarte ascultatori. Nu stiu de ce, dar nici nu ne trecea prin cap sa fim altfel.

Nu era greu atunci fara telefon mobil, laptop, Ipod, Internet, muzica in casti si alte accesorii , pentru ca aveam carti pe care le citeam si cu lanterna pe sub patura, iar  serile erau magice, la discoteca – era vorba de statiunea tineretului, deh – unde se faceau si concursuri de tabara. Deja imi fugeau ochii la baietii mai mari, in care incercam sa dibuiesc cate un Rhett Butler incipient (personajul masculin principal din Pe aripile vantului). Inutil sa va spun ca era degeaba, ca aratam ca un baietel, tunsa scurt si cu o conformatie care n-avea nimic feminin la vremea aia.

Nu stiu ce vreau sa va zic cu postul asta, decat ca pe mine m-a emotionat revederea geamantanului meu de copil-adolescent. Nu e subiect de film pentru Mungiu, categoric 😉

Etichete: , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Suni la 112 și te sună înapoi niște ciocli

morturary

O întrebare pentru domnul Raed Arafat: ce comision primesc operatoarele de la 112 ca să le furnizeze firmelor de pompe funebre numerele de telefon ale rudelor celor decedați?

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.