Episodul doi din serialul despre biserici trateaza povestea unei comunitati din sectorul 3, care se judeca cu primaria pentru ca nu vrea sa i se strice parcul dintre blocuri pentru inca o biserica. Ce m-a frapat cand am documentat acest subiect a fost atitudinea agresiva a unui preot, care e consilier de imagine la Arhiepiscopia Bucurestilor. Visarion Alexa a fost initial neplacut surprins de intrebarile mele, dar la a doua discutie – cand l-am intrebat ce a facut Arhiepiscopia cu un alt teren, de 3000 de mp, pe care-l primise gratis de la primarie, ca sa construiasca aceeasi biserica, dar in alta parte – s-a declarat deja ofensat si m-a pus sa-i scriu preafericitului Daniel, ca sa-l intreb. Evident ca n-am primit niciun raspuns, dar stiti de ce? „Pentru ca biserica e o institutie de utilitate publica, dar de drept privat. Daca nu ne spuneti exact la ce va trebuie aceste raspunsuri, nu va vom raspunde!”.
Biserica este, asadar, o institutie privata, scutita de impozite, dar care primeste alocatii substantiale de la stat, bani, terenuri si alte inlesniri. Iar cand pui problema: dom’le, nu sunt cam multe biserici, totusi? Hai sa le terminam pe astea care sunt in santier si dupa aia sa facem altele. Preotii raspund ca bisericile nu se fac numai unde vor oamenii, si ca pana la urma, ce vreti, sa se faca carciumi? La scoli si spitale nu s-ar gandi.
Si alt lucru care m-a frapat si mi-a dat de gandit, daca o comunitate chiar are vreo sansa sa schimbe ceva in tara asta, a fost atitudinea autoritatilor in fata acestui conflict intre oameni si biserica. Nimeni nu se baga, nimeni nu indrazneste sa aiba o atitudine normala si mai ales legala in fata dorintelor bisericii. Altfel se bate moneda pe conservarea spatiilor verzi in Bucurestiul asta sufocat, dar cand e vorba sa ridicam o biserica, nu se mai gandeste nimeni la copaci. De parca lumanarile si tamaia ar emite oxigen pur prin ardere.
In cazul de fata, primaria condusa de onor primarul Negoita isi face un titlu de glorie din autorizarea numeroaselor biserici din sector, si nu da doi bani pe ce vor oamenii. Am discutat in parculetul disputat cu cateva mame care-si plimba copiii acolo. Femei tinere, educate, cu spirit civic, revoltate de ceea ce se intampla in comunitatea lor, cu ceva mijloace materiale la indemana. Pe buna dreptate, si pentru ca au avut timp, s-au apucat sa bata pe la usile astora pe care-i platim toti din impozite – bugetarii. Nu numai ca nu le-a rezolvat nimeni cererile, dar le-au si ras in nas. Femeile spun ca viceprimarul de la sectorul 3, Tartacuta il cheama, le-a masurat de sus pana jos cu privirea lui de om… solid, si le-a intrebat cu ce se ocupa (!?) Cand a aflat ca sunt casnice, pentru ca, deh, asigura viitorul de maine al patriei, vicele le-a raspuns zeflemitor: Inteleg!
Ce o fi inteles el? Ca de fapt alea sunt niste nevorbite, care s-au plictisit cu copiii in parc, si s-au gandit sa puna de un protest. Imi dau seama ce frustrare zace in oamenii astia, in femeile astea care se vad batjocorite de niste unii, oarecare, intamplatori pe niste functii, doar pentru ca statul si biserica si-au dat mana ca sa tina poporul in starea asta pe care o vedem toti de cateva saptamani pe toate posturile: mase amorfe care nu pot sa articuleze decat niste silabe: moas-te, moas-te, moas-te. Parca ar fi zombie.
O situatie de genul asta ma face sa ma gandesc, din nou, daca tara asta mai are vreo sansa sa se modernizeze in timpul vietii noastre. Oricum, o sa urmaresc cazul parculetului, sa vedem ce sanse are comunitatea sa castige macar in instanta impotriva bisericii si a primariei. Primul termen e pe 11 noiembrie.
P.S. In timp ce scriu asta, la Pro Tv se difuzeaza stirea despre coada la moastele Sf Dimitrie. Babele se cearta pe sarmale si altele incearca cu viclenie sa se bage in fata. Un politist in uniforma ii explica unei mamai care incearca sa eludeze coada: „Ca sa ajungeti si ca sa va ierte trebuie sa faceti un canon. Canonul inseamna sa stai in rand!” E?!
Eu nu cred că există şanse reale ca ţara asta să-şi revină la normalitate în timpul vieţii noastre. Şi sunt 100% sigur de acest lucru.
Pe de altă parte, însă, cred mai degrabă că ar trebui să ne întrebăm dacă măcar copii noştri ar putea să se bucure de o stare de normalitate. Iar gândul acesta mă îngrijorează rău de tot.
Dar Biserica a fost un instrument de manipulare a maselor si de expansiune de cand lumea… de ce ar fi acum altfel…???
De ce crezi ca mamaiele alea asa-zis credincioase se calca-n picioare ca animalele, la moaste si la sarmale, si sunt din ce in ce mai incrancenate in fiecare zi, desi se duc regulat la slujbe? Pentru ca Biserica le-a spalat creierele, nu le-a mantuit…
Si o sa inchei referindu-ma la afirmatia atribuita lui Malraux – „Secoul 21 va fi religios sau nu va fi deloc". Cica autorul a negat-o si a comentat: "Mi-au pus în gură: secolul XXI va fi religios. O profeţie ridicolă; cred în schimb că dacă umanitatea secolului viitor nu găseşte nicăieri un model exemplar de om, va fi rău”.
ar trebui sa ne consoleze ideea ca traim vremuri istorice 😀 Daca tot suntem la capitolul maxime si cugetari, imi amintesc si eu un fragment din Tai Pan parca (sau una din cartile pe care era musai sa le citesti pe vremuri, cand era la moda alt proverb "nu e carte ca Shogunu si masina ca Lastunu"). Si in cartea asta se spunea ca asiaticii nu se rugau pentru o viata linistita si fara incidente, ci pentru a trai timpuri incarcate de intamplari interesante, nu conta daca erau bune sau rele. Ma rog, originalul o fi altfel, dar in traducere cam asta era ideea.
Ce ocazii, atatia la un loc.
O singura lovitura 😀
nu inteleg la cine te referi.. 🙂
ingramadeala anuala de la diferitele moaste 😀
aaa, ingramadelile, ca parca se inmultesc pe an ce trece. Dintr-o singura zi de Sf Dumitru s-au facut sase, la Sf Paraschieva la fel.