Declaratie de dragoste

flori de camp

Nu spun usor „te iubesc”. De fapt n-am spus-o prea des in viata, si de cate ori m-a apucat a fost prea tarziu sau degeaba. Efectul 0. Poate de asta cand am iubit m-am comportat aiurea, incercand sa compensez lasitatea in fata acestor doua cuvinte mici, cu impetuozitatea gesturilor. Am iubit intotdeauna cu disperarea omului care se teme ca va pierde, si evident ca am pierdut. Cred ca asta e o lege a lui Murphy sau oricum ceva scris de un intelept care raspandeste lumina la conferintele de dezvoltare personala.

Unii ar spune ca gesturile fac mai mult decat cuvintele, si sunt de acord si cu asta. De aceea am pus greutatea maxima pe gesturi si m-am ascuns in cuvinte multe, dar fara rost. De curand am inteles ca modul meu de a iubi ma aduce mai aproape decat vreau sa accept de felul posesiv si sufocant cu care m-a inconjurat mama. O iubire grea, la care n-am putut sa raspund si de care am fugit tot timpul, desi am apreciat-o. La randul meu iubesc si simt nevoia sa arat asta prin gesturi, cocolosiri, insistente, autoritarisme de genul „lasa-ma pe mine sa fac asta pt tine, ca stiu mai bine” sau „chiar daca tu nu vrei si nu stii, te asigur ca asta e bine pentru tine”. Pesemne ca asta e bine numai pentru forul meu interior, acolo unde o fiinta mica si egoista imi cere sa fac lucrurile astea ca sa compensez faptul ca nu sunt capabila sa spun in doua cuvinte esenta lucrurilor si sa-i las apoi celuilalt libertatea de a-si trai viata alaturi de mine, cu placere. Ii ofer prea mult sau prea insistent niste lucruri pe care nu le apreciaza, ci se vede silit sa le accepte ca sa nu ma simt eu rau.

Sunt invidioasa pe cei care pot iubi cu detasare si isi pot controla sentimentele astfel incat sa nu-si transforme partenerii in victime. Pana de curand credeam ca ei nu iubesc de fapt suficient. De aici si nenumaratele greseli pe care le-am facut pana acum, chiar si acum, la maturitate, cand se presupune ca stii cum trebuie sa iubesti si nu mai faci prostii din prea multa ardoare. Si totusi le-am facut. Probabil ca le voi mai face, dar acum am aflat ca e important sa-i spui „te iubesc” atunci cand simti, si nu cand crezi ca asta mai salveaza ceva. Cand cuvintele sunt doar un colac de salvare nu mai salveaza de fapt nimic, ci doar arunca o jerba de flori ofilite peste o apa care nu mai face deloc valuri.

Pentru tot ce a fost pana acum si mai ales pentru tot ce va urma, pentru ca stii sa ma iubesti, si sa astepti ca eu sa inteleg asta, si pentru ca de data asta nu e nici prea tarziu si nici degeaba, te iubesc! 🙂

Etichete:

3 comentarii la “Declaratie de dragoste” Subscribe

  1. Oana B. 08/10/2009 at 21:52 #

    Deci, da… tre sa vezi piesa de La Motoare, „Te iubesc! Te iubesc?”. Un schimb de replici: Ea, dupa ce il trezeste pe el, la miezul noptii: „-Te iubesc! Tu ma mai iubesti ca la inceput?”. El: „Esti nebuna!” Ea: „Atat?” El: „Si ma-ta!” 😀

  2. Negura 01/11/2009 at 00:30 #

    Ea, dupa ce il trezeste pe el, la miezul noptii: „-Te iubesc! Tu ma mai iubesti ca la inceput?”. El: „Esti nebuna!” Ea: „Atat?” El: „Si ma-ta!”

    :)))))

    Nici ca se putea exprima mai bine parerea partii tari.

    • Dollo 01/11/2009 at 00:40 #

      Cateodata e buna si reactia asta decat nicio reactie 😉

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău