Declaratie de dragoste

flori de camp

Nu spun usor „te iubesc”. De fapt n-am spus-o prea des in viata, si de cate ori m-a apucat a fost prea tarziu sau degeaba. Efectul 0. Poate de asta cand am iubit m-am comportat aiurea, incercand sa compensez lasitatea in fata acestor doua cuvinte mici, cu impetuozitatea gesturilor. Am iubit intotdeauna cu disperarea omului care se teme ca va pierde, si evident ca am pierdut. Cred ca asta e o lege a lui Murphy sau oricum ceva scris de un intelept care raspandeste lumina la conferintele de dezvoltare personala.

Unii ar spune ca gesturile fac mai mult decat cuvintele, si sunt de acord si cu asta. De aceea am pus greutatea maxima pe gesturi si m-am ascuns in cuvinte multe, dar fara rost. De curand am inteles ca modul meu de a iubi ma aduce mai aproape decat vreau sa accept de felul posesiv si sufocant cu care m-a inconjurat mama. O iubire grea, la care n-am putut sa raspund si de care am fugit tot timpul, desi am apreciat-o. La randul meu iubesc si simt nevoia sa arat asta prin gesturi, cocolosiri, insistente, autoritarisme de genul „lasa-ma pe mine sa fac asta pt tine, ca stiu mai bine” sau „chiar daca tu nu vrei si nu stii, te asigur ca asta e bine pentru tine”. Pesemne ca asta e bine numai pentru forul meu interior, acolo unde o fiinta mica si egoista imi cere sa fac lucrurile astea ca sa compensez faptul ca nu sunt capabila sa spun in doua cuvinte esenta lucrurilor si sa-i las apoi celuilalt libertatea de a-si trai viata alaturi de mine, cu placere. Ii ofer prea mult sau prea insistent niste lucruri pe care nu le apreciaza, ci se vede silit sa le accepte ca sa nu ma simt eu rau.

Sunt invidioasa pe cei care pot iubi cu detasare si isi pot controla sentimentele astfel incat sa nu-si transforme partenerii in victime. Pana de curand credeam ca ei nu iubesc de fapt suficient. De aici si nenumaratele greseli pe care le-am facut pana acum, chiar si acum, la maturitate, cand se presupune ca stii cum trebuie sa iubesti si nu mai faci prostii din prea multa ardoare. Si totusi le-am facut. Probabil ca le voi mai face, dar acum am aflat ca e important sa-i spui „te iubesc” atunci cand simti, si nu cand crezi ca asta mai salveaza ceva. Cand cuvintele sunt doar un colac de salvare nu mai salveaza de fapt nimic, ci doar arunca o jerba de flori ofilite peste o apa care nu mai face deloc valuri.

Pentru tot ce a fost pana acum si mai ales pentru tot ce va urma, pentru ca stii sa ma iubesti, si sa astepti ca eu sa inteleg asta, si pentru ca de data asta nu e nici prea tarziu si nici degeaba, te iubesc! 🙂

Tags:

3 Responses to “Declaratie de dragoste” Subscribe

  1. Oana B. 08/10/2009 at 21:52 #

    Deci, da… tre sa vezi piesa de La Motoare, „Te iubesc! Te iubesc?”. Un schimb de replici: Ea, dupa ce il trezeste pe el, la miezul noptii: „-Te iubesc! Tu ma mai iubesti ca la inceput?”. El: „Esti nebuna!” Ea: „Atat?” El: „Si ma-ta!” 😀

  2. Negura 01/11/2009 at 00:30 #

    Ea, dupa ce il trezeste pe el, la miezul noptii: „-Te iubesc! Tu ma mai iubesti ca la inceput?”. El: „Esti nebuna!” Ea: „Atat?” El: „Si ma-ta!”

    :)))))

    Nici ca se putea exprima mai bine parerea partii tari.

    • Dollo 01/11/2009 at 00:40 #

      Cateodata e buna si reactia asta decat nicio reactie 😉

Leave a Reply

Oldies but goldies

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român