Despre tigani si toleranta

T ocmai am citit o postare pe blogul lui Vlad Petreanu, care ne indeamna sa fim rabdatori si toleranti cu tiganii. M-am apucat sa-i scriu acolo un comentariu, si grafomana cum ma stiti  am constatat ca mesajul e cam mare. Asa ca  va zic si voua aci parerea mea:

Sunt de acord cu el in teorie. Practica mi-a aratat insa ca atitudinea toleranta nu m-a ajutat atunci cand fiul tiganilor de la parter mi-a spart casa, iar familia lui mi-a terorizat timp de un an intrarile si iesirile din bloc cu mesaje „de la racoare” trimise cu drag de fiu. Culmea e ca eu renuntasem la plangere, pentru ca la proces avea deja prea multe oale sparte de platit. Era un baiat care abandonase scoala, pentru ca era mai usor pe strazi. Ulterior a sfarsit tragic, cazand de pe un bloc cand incerca sa intre intr-un balcon sa sparga alta casa. Nu avea nici 20 de ani. O viata traita si pierduta aiurea. Familia lui s-a mutat din bloc si a rasuflat usurata toata lumea.

Apoi am cunoscut si tigani educati, de bun simt, pe care ii urau altii pentru ca fusesera discriminati pozitiv si primiti la facultate desi erau destul de departe de nivelul de educatie acceptat acolo. Stiu ca singurul raspuns valabil la aceasta problema este educatia, si ca ea cere timp mult, precum si dorinta ambelor parti implicate – noi si ei. Dar parca sunt prea multe in tara asta de pe urma carora trebuie sa inghitim pana se schimba, si nici n-avem garantia ca se vor intampla in timpul vietii noastre.

Analfabeti sunt si in randul majoritarilor, din pacate, la fel si saracie. Pentru ei nu prea exista organizatii care sa militeze, pentru ca fac treaba buna astia de la putere 🙂  Dupa cum nici pentru noi, astia care am avut vreodata a face cu un tigan, nu militeaza nimeni, pentru drepturile noastre si pentru dreptul la intimitate. Pe mine de exemplu nu m-a aparat nimeni la incidentul cu familia de la parter, ba chiar la confruntarea de la politie tot tiganul era cu tupeu mai mare si imi reprosa ca lucrurile furate din casa mea nu au avut suficienta valoare ca sa obtina mai multi bani pe ele.

Asadar, sunt pentru toleranta, dar cu conditia sa dea si ei semne de bunavointa 😉

Etichete: ,

5 comentarii la “Despre tigani si toleranta” Subscribe

  1. zamolxis 28/10/2009 at 22:13 #

    si primul pas – cine-l face?

    • Dollo 28/10/2009 at 22:35 #

      Sa facem fiecare cate o juma' de pas si vedem ce iese 😉

  2. Raluca 29/10/2009 at 00:27 #

    Da, eu ii tin rroamei usa la bloc, ca sa nu i-o trantesc in nas, ca nu-i frumos… si ea trece pe langa mine ca muta-n targ… ca sa nu zic altceva, ca iarasi nu-i frumos… Deci, eu am facut primul pas, urmatorul cine si cand il face?

    A, am gasit explicatia! Nu stie sa spuna "multumesc" si "buna ziua" pentru ca n-a avut acces la educatie, din cauza de discriminare… Aha, pricepui…

    Si daca ii sugerez eu, nu ma acuza de discriminare? … 😉

  3. antiorice 29/10/2009 at 16:15 #

    campaniile antidiscriminare is bullshit, pentru ca nimeni de pe lumea asta nu se poate intelege intr-un mod civilizat sau mai degraba ok cu toata lumea, si motivele sunt evidente – de la preconceptii la dezgust.

    ca tot vorbim de antidiscriminare, mai bine se face o campanie prin care sponsorizezi conceptul de 7 ani de acasa, si dupaia treci la lucrurile mai complicate, dar deh…

  4. Nicu 09/01/2010 at 22:05 #

    Educaţia face diferenţa dintre ceea ce numim ţigan, şi restul lumii. De aceia cei sânt ţigani, şi albi şi măslinii. Am văzut destui din ambele rase. Totusi este o intrebare. De ce din cei mai coloraţi sânt cei mai mulţi…ţigani?

    Prin purtarea lor, au făcut ca denumirea unei etnii, să devină sinonim cu ceva foarte dezagreabil. Şi-au făcut-o singuri. Şi aici, şi prin Europa. Asta se poate vedea si din marea diferenţă dintre ţiganii de la noi şi cei din UE. Spania de exemplu, şi nu numai.

    Dacă ei ar munci cinstit, nu ar fura, nu ar face scandal, etc…etc… cine ar mai spune rău de ei? Nu cred că cineva ar mai spune ,,ţigan,, ca o etichetă a ce este rău. Aşa că nu noi, ceilalţi, îi discriminăm. Şi-o fac ei cu mâna lor.

    Părerea mea.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.