Mesageria mea vocala si oamenii fara umor

D e cativa ani am un mesaj de intampinare la mesageria vocala care starneste reactii diverse in interlocutorii care nu reusesc sa ma gaseasca la telefon. „Cine ma cauta?” Atat. Si majoritatea se apuca sa vorbeasca cu mine, iar la mijlocul frazei se aude un beep si-si dau seama ca de abia de atunci ar trebui sa lase un mesaj. Cei care au simtul umorului rad si imi spun ca e haios. Ceilalti se enerveaza, ma admonesteaza si unii chiar imi cer sa renunt la mesajul „de prost gust”.

Cand l-am inregistrat m-am gandit, evident, sa fac ceva altfel decat „nu pot raspunde acum, va rog sa lasati un mesaj dupa semnalul sonor, bla, bla”. Nu ma gandeam ca va reuni atata frustrare in cunoscutii mei, dar stiti de ce-l pastrez? Pentru ca mesajul asta imi arata ceva din adevaratele sentimente ale oamenilor fata de mine.

De exemplu, avem cunoscutul care nu ma stie foarte bine, dar ma suna ca sa ma anunte de ceva anume. Cand ma gaseste in sfarsit imi spune pe un ton politicos: „V-am mai sunat, aveti un mesaj foarte interesant la telefon…!”

Cunoscuta care face PR la vreo firma/institutie si doreste sa-mi castige bunavointa, stiti genul care te pupa la inceput si la final de conversaatie, si ti se adreseaza cu „diminutivuletze”, desi nu te-a vazut niciodata sau cel mult de doua-trei ori la cateva evenimente,  dar atarnarea de aceeasi toarta cu tine ii da ei un statut aparte in organizatia pe care o reprezinta, in ochii sefilor – „asta se bate pe burta cu ziaristii” –  ei bine cunoscuta asta se extaziaza de-a dreptul in fata mesajului: „Vaaai, am ras cu pofta de mesajul tau, scumpica, ce tare eeeee. Nu mi-am dat seama si iti spuneam de zor despre actiunea noastra la care te asteptam cu draaag…”

Cunoscutul care te stie de ceva vreme, a indraznit sa-ti ceara si un serviciu, i l-ai facut, si te suna ca sa-ti multumeasca, dar sa-ti mai ceara inca ceva, mic: „Aaaa, e ceva in neregula cu telefonul tau…! Cum, asa e mesajul tau? Mda, in fine, uite de ce te-am sunat…”

Cunoscutul care te suna ca sa-ti propuna o afacere, pe care o vrei si tu, dar parca nu esti sigur. Si astepti un semn de undeva, care sa-ti arate daca e bine sau nu: „Te-am mai sunat de cateva ori. Te rog sa-ti schimbi mesajul ala, nu e normal asa ceva. Oamenii pierd timpul cu pacaleala asta a ta. E o prostie, sa ai grija sa-l schimbi…”

Prietenii de bere, dupa ce au trecut de faza in care s-au hlizit la mesaj, si de faza in care lasau mesaje in care faceau misto de mesaj: „Schimba-ti baaaa, in p…a mea mesajul ala ca imi mananca minutele degeaba…”

Si mesajele care supravietuiesc acestei intampinari hulite suna cam asa: „Alo?! Esti? Nu esti?! Alooo! Ce naiba se intampla, s-a intrerupt? Sunt eu, cutarica….” iar mesajul de la „iubi”: „Eu te caut, cine dracu sa te caute?!”

Etichete: ,

One Response la “Mesageria mea vocala si oamenii fara umor” Subscribe

  1. Raluca 28/10/2009 at 03:22 #

    Cine-ti spune, draga, "scumpica"…? Hai nu pot sa cred ca PR-izdele sunt asa prostute… Pe bune… Mi-e rusine… 🙂

    Si ai dreptate si cu mesageria… si eu am avut si nu era asa amuzanta ca a ta (desi cand vorbeam se auzea Eva in fundal… o stii… ca m-ai ajutat s-o incinerez..:D..), dar totusi oamenii ma admonestau ca le mananca minutele si timpul…. Vax! 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

flori-negoita

În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.