Mesageria mea vocala si oamenii fara umor

D e cativa ani am un mesaj de intampinare la mesageria vocala care starneste reactii diverse in interlocutorii care nu reusesc sa ma gaseasca la telefon. „Cine ma cauta?” Atat. Si majoritatea se apuca sa vorbeasca cu mine, iar la mijlocul frazei se aude un beep si-si dau seama ca de abia de atunci ar trebui sa lase un mesaj. Cei care au simtul umorului rad si imi spun ca e haios. Ceilalti se enerveaza, ma admonesteaza si unii chiar imi cer sa renunt la mesajul „de prost gust”.

Cand l-am inregistrat m-am gandit, evident, sa fac ceva altfel decat „nu pot raspunde acum, va rog sa lasati un mesaj dupa semnalul sonor, bla, bla”. Nu ma gandeam ca va reuni atata frustrare in cunoscutii mei, dar stiti de ce-l pastrez? Pentru ca mesajul asta imi arata ceva din adevaratele sentimente ale oamenilor fata de mine.

De exemplu, avem cunoscutul care nu ma stie foarte bine, dar ma suna ca sa ma anunte de ceva anume. Cand ma gaseste in sfarsit imi spune pe un ton politicos: „V-am mai sunat, aveti un mesaj foarte interesant la telefon…!”

Cunoscuta care face PR la vreo firma/institutie si doreste sa-mi castige bunavointa, stiti genul care te pupa la inceput si la final de conversaatie, si ti se adreseaza cu „diminutivuletze”, desi nu te-a vazut niciodata sau cel mult de doua-trei ori la cateva evenimente,  dar atarnarea de aceeasi toarta cu tine ii da ei un statut aparte in organizatia pe care o reprezinta, in ochii sefilor – „asta se bate pe burta cu ziaristii” –  ei bine cunoscuta asta se extaziaza de-a dreptul in fata mesajului: „Vaaai, am ras cu pofta de mesajul tau, scumpica, ce tare eeeee. Nu mi-am dat seama si iti spuneam de zor despre actiunea noastra la care te asteptam cu draaag…”

Cunoscutul care te stie de ceva vreme, a indraznit sa-ti ceara si un serviciu, i l-ai facut, si te suna ca sa-ti multumeasca, dar sa-ti mai ceara inca ceva, mic: „Aaaa, e ceva in neregula cu telefonul tau…! Cum, asa e mesajul tau? Mda, in fine, uite de ce te-am sunat…”

Cunoscutul care te suna ca sa-ti propuna o afacere, pe care o vrei si tu, dar parca nu esti sigur. Si astepti un semn de undeva, care sa-ti arate daca e bine sau nu: „Te-am mai sunat de cateva ori. Te rog sa-ti schimbi mesajul ala, nu e normal asa ceva. Oamenii pierd timpul cu pacaleala asta a ta. E o prostie, sa ai grija sa-l schimbi…”

Prietenii de bere, dupa ce au trecut de faza in care s-au hlizit la mesaj, si de faza in care lasau mesaje in care faceau misto de mesaj: „Schimba-ti baaaa, in p…a mea mesajul ala ca imi mananca minutele degeaba…”

Si mesajele care supravietuiesc acestei intampinari hulite suna cam asa: „Alo?! Esti? Nu esti?! Alooo! Ce naiba se intampla, s-a intrerupt? Sunt eu, cutarica….” iar mesajul de la „iubi”: „Eu te caut, cine dracu sa te caute?!”

Etichete: ,

One Response la “Mesageria mea vocala si oamenii fara umor” Subscribe

  1. Raluca 28/10/2009 at 03:22 #

    Cine-ti spune, draga, "scumpica"…? Hai nu pot sa cred ca PR-izdele sunt asa prostute… Pe bune… Mi-e rusine… 🙂

    Si ai dreptate si cu mesageria… si eu am avut si nu era asa amuzanta ca a ta (desi cand vorbeam se auzea Eva in fundal… o stii… ca m-ai ajutat s-o incinerez..:D..), dar totusi oamenii ma admonestau ca le mananca minutele si timpul…. Vax! 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

prefericitul Daniel arata calea

Biserica Ortodoxă Română nu vrea concurență pe piața lumânărilor și a locurilor de veci, dar vrea bani de la buget pentru salarii și catedrale. Oare FMI știe?

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor