Soferesti


1. Ritualul ridicarii stergatoarelor cand iti gasesti locul de la bloc ocupat de altul

2. Ridicatorii de masini e si ei oameni

1.Aseara, pentru a treia oara in ultima luna, un vecin a venit acasa si si-a gasit locul de parcare ocupat de altcineva. Claxoane, usi trantite, picioare repezite cu sete in cauciucurile aluilalt. Totul e in zadar. Si daca ala ar fi fost la fereastra tot nu s-ar fi dat jos nici mort, ca sa incaseze injuraturile titularului, nu? E ciudat, insa, ca periodic se ocupa numai locul aluia, si nu altul, un loc situat pe mijlocul parcarii din spatele blocului, intre cele doua siruri de masini parcate perpendicular pe laturile lungi. Frustrarea omului e si mai mare ca nu are cu cine se certa, dar nici nu are cum sa-l blocheze, pentru ca masina e pusa in sir intre alte doua (in fata si spate), si nu il poti bloca pe infractor decat cel mult pe o latura, asa cum a facut si omul nostru aseara, adica si-a tras masina lipita de a celuilalt, astfel incat nu mai avea cum sa intre ala in masina, prin stanga. Dar prin dreapta a putut, s-a urcat si a plecat, ca latura dreapta a masinii era libera. Culmea tupeului, titularul de loc si-a gasit tot el, dimineata, stergatoarele ridicate, pentru ca lasase masina in mijloc, ca cacatul. Ma intreb ce as face in locul lui. Se zice ca un sofer nu zgarie niciodata masina altuia si nu-i face chestii neplacute, pe care nici el nu si le-ar dori. Ei bine, cred ca daca as fi in locul aluia, sa stiu ca platesc an de an locul la primarie, dar nu mi-l garanteaza, de fapt nimeni, cred ca as face si nefacute. Nu stiu, i-ar sparge roata aluia, numai ca sa apuc sa-l prind cand vrea sa plece si nu poate. Si atunci, daca as fi fortoasa, crek i-as da o bataie numai cu capul de capota, asa, ca in filmele de cafting. Situatia din spatele blocului meu e cu atat mai prosteasca cu cat in zona cam ai unde parca, chiar daca nu detii loc de la primarie. Eu una parchez si la doua strazi distanta, daca nu gasesc in fata blocului, pentru ca pana la urma daca te invarti oricum gasesti ceva. Iar ca sa parchez pe locul altuia m-am lecuit inca din prima luna de soferie, cand mi-am lasat masina o ora pe locul platit de unul, iar cand am iesit ala ma blocase astfel incat n-am avut cum sa ies decat dupa ce l-am gasit pe titular si mi-am turnat cenusa in cap ca am gresit si nu mai fac. Nici n-am mai facut.

2.  Dimineata am avut treaba pe la Iancului, unde am parcat in spic alaturi de alte masini, pentru maxim doua ore. Mai parcasem acolo, dar de data asta am fost surprinsa sa vad ca erau locuri berechet. Persoana la care am fost in vizita mi-a elucidat misterul: se ridica masini, pentru ca de catva timp au pus astia un semn de parcare interzisa. Semnul era asa bine pus, in copac, ca nu l-am vazut. Dat fiind ca ploua dimineata si oricum se circula ca naiba pe Mihai Bravu (am stat la coada inca din Pasajul Muncii pana la Inacului) n-am dat fuga sa-mi mut masina, ca m-am gandit ca pe ploaie si trafic blocat unde sa mai vina si astia cu ridicatul de masini? Ei bine, am avut bulan, cum se zice prin cartier, pentru ca dupa doua ore, cand am iesit eu sa plec, mi-am gasit masina bine merci, tot acolo, dar de jur imprejur erau masini parcate, cacalau. Nici n-am aprins bine farurile ca mi-a si batut in geam un baiat ca sa-mi zica: „plecati ca v-o ridicam!”. He, he, pai sa stii ca plec. M-am simtit de parca as fi castigat la loto vreo opt milioane, cat ar fi fost sa platesc daca ma trezeam fara masina. Doua posibile concluzii s-ar desprinde de aici: ori exista Dumnezeu (si tine cu mine), ori baietii de la ridicari masini e si ei oameni si nu da buzna la munca pe ploaie si dis de dimineata 😀

A treia concluzie, corolar la ambele intamplari de mai sus, ar fi ca nu e bine sa dai bani la stat, nici macar ca sa-ti rezervi loc de parcare de resedinta, ca oricum aia care ridica masinile nu ti-l elibereaza niciodata (in ciuda aburelilor de la primarie, cum ca daca suni la nush ce numar vine Sulea de la Politia Comunitara si iti face dreptate). Conduita generala ar trebui sa fie aia in care oriunde te-ai duce trebuie sa te invarti pana gasesti un loc de parcare atat de sigur incat sa nu te bazezi nici pe Dumnezeu, nici pe lenea baietilor de la ridicari 😉

Etichete: ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.