20 de euro, un drum virtual la banca

D upa un an de zile de plata online a ratei la masina am avut azi o revelatie. Stiu, tarzie, deci cu atat mai socanta pentru mine. Pentru cei 200 de euro pe care trebuie sa-i platesc lunar, banca imi ia comisioane in valoare de 21-22 de euro. Adica mai bine de 10%. Nu e misto sa promovam platile virtuale? Nu stai la cozi, nu te enervezi in trafic, nu umbli cu cash la tine ca sa te atace hotii pe strada, totul e rapid, elegant, usor, fara nervi. Cu conditia sa nu te uiti mai tarziu pe extrasul de cont si sa vezi cati bani ai pierdut in plus 😉

Asadar, avem un card la ING. Am ramas cu cardul si contul in euro acolo – chiar daca am renuntat la pensia privata despre care v-am povestiti aici si aici – datorita faptului ca serviciile lor online si self banking-ul imi par in continuare cele mai accesibile de pe piata. In plus, la comisioane nu sunt mai sus sau mai jos decat alte banci, cum ar fi Raiffeisen unde am card fortata de job, deci tot un drac, indiferent de unde platesti rata.

Daca aleg sa platesc in euro rata la masina, sunt taxata, deci, cu 11,74 sau 11,78 euro (fluctueaza de la luna la luna) comision in plus la cei 200 de euro rata. Multa vreme am crezut ca doar asta e costul acestei comoditati, de a-ti plati datoriile din fotoliu, din fata calculatorului. Dar nu. Verificand extrasul azi, am constatat ca in fiecare luna, banca imi mai ia inca 10 euro, cu de la ea putere, fix in ziua in care banii intra in celalalt cont, al beneficiarului. Nu scrie de ce, ci figureaza simplu „transfer”. Din contractul cu banca reiese ca aia 10 euro ar fi pentru codul SWIFT. Iar cei 11,74-11,78 euro ar fi comisionul de 0,1% din suma transferata, dar nu mai putin de 10 euro. Totul se masoara, asadar, in unitati de cate zece euro, cel putin. Asta o fi suma de la care bancherii decid ca merita sa se scoale din pat dimineata.

Luna de luna, platitul ratei in mod elegant, modern si civilizat ma costa, prin urmare, cam un milion de lei. Aproape un plin de benzina, aproape factura la telefon, aproape factura la lumina, aproape intretinerea pe o luna, putin mai mult decat o masa la Cocosatul. Hm, cam mult ma costa aroganta asta. Cred ca o sa redevin o platitioare la ghiseu, o sa scot toti banii de pe card cand primesc salariu si o sa merg cu sacosa la banca sa-mi achit ratele. Pana la urma cred ca erau mai informati ca mine angajatii lui Prigoana (gunoierii de la ROSAL) care si-au scos toti banii de pe carduri, prima data cand si-au primit salariile pe card, apoi au aruncat cardurile la gunoi. Ce naiba sunt si cardurile astea altceva decat niste bucati de plastic inventate de mafia financiara ca sa tina populatia sub control?

Etichete: , , , , , ,

5 comentarii la “20 de euro, un drum virtual la banca” Subscribe

  1. Spufi 02/11/2009 at 17:16 #

    La BCR e invers. La ghiseu te omoara cu taxele, promovand onlineul. Sunt tare multumit de BCR, taxe minime la operatiuni. Mergand des in bulgaria, un amic ma avertizeaza ca a luat teapa extragand, de la ATM, leva de pe cardul in lei (BRD). Am verificat imediat istoricul si am avut o surpriza placuta. Comision fix de retragere BCR + BNR 3 lei iar rata de schimb era cea de la BNR din ziua respectiva.

    • Dollo 02/11/2009 at 17:39 #

      da, dar la transferuri in euro cat e comisionul?

  2. Spufi 02/11/2009 at 17:44 #

    Cardul este in lei. E posibil sa fie taxe mari la cele in euro.

  3. Mavi 02/11/2009 at 22:56 #

    Transferurile in euro sunt si raman (atata vreme cat mai exista leul) foarte, foarte costisitoare… Mai ales la sume mici de plata nu renteaza deloc!!!

    • Dollo 02/11/2009 at 23:00 #

      Sa omoram leul, zic! 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.