20 de euro, un drum virtual la banca

D upa un an de zile de plata online a ratei la masina am avut azi o revelatie. Stiu, tarzie, deci cu atat mai socanta pentru mine. Pentru cei 200 de euro pe care trebuie sa-i platesc lunar, banca imi ia comisioane in valoare de 21-22 de euro. Adica mai bine de 10%. Nu e misto sa promovam platile virtuale? Nu stai la cozi, nu te enervezi in trafic, nu umbli cu cash la tine ca sa te atace hotii pe strada, totul e rapid, elegant, usor, fara nervi. Cu conditia sa nu te uiti mai tarziu pe extrasul de cont si sa vezi cati bani ai pierdut in plus 😉

Asadar, avem un card la ING. Am ramas cu cardul si contul in euro acolo – chiar daca am renuntat la pensia privata despre care v-am povestiti aici si aici – datorita faptului ca serviciile lor online si self banking-ul imi par in continuare cele mai accesibile de pe piata. In plus, la comisioane nu sunt mai sus sau mai jos decat alte banci, cum ar fi Raiffeisen unde am card fortata de job, deci tot un drac, indiferent de unde platesti rata.

Daca aleg sa platesc in euro rata la masina, sunt taxata, deci, cu 11,74 sau 11,78 euro (fluctueaza de la luna la luna) comision in plus la cei 200 de euro rata. Multa vreme am crezut ca doar asta e costul acestei comoditati, de a-ti plati datoriile din fotoliu, din fata calculatorului. Dar nu. Verificand extrasul azi, am constatat ca in fiecare luna, banca imi mai ia inca 10 euro, cu de la ea putere, fix in ziua in care banii intra in celalalt cont, al beneficiarului. Nu scrie de ce, ci figureaza simplu „transfer”. Din contractul cu banca reiese ca aia 10 euro ar fi pentru codul SWIFT. Iar cei 11,74-11,78 euro ar fi comisionul de 0,1% din suma transferata, dar nu mai putin de 10 euro. Totul se masoara, asadar, in unitati de cate zece euro, cel putin. Asta o fi suma de la care bancherii decid ca merita sa se scoale din pat dimineata.

Luna de luna, platitul ratei in mod elegant, modern si civilizat ma costa, prin urmare, cam un milion de lei. Aproape un plin de benzina, aproape factura la telefon, aproape factura la lumina, aproape intretinerea pe o luna, putin mai mult decat o masa la Cocosatul. Hm, cam mult ma costa aroganta asta. Cred ca o sa redevin o platitioare la ghiseu, o sa scot toti banii de pe card cand primesc salariu si o sa merg cu sacosa la banca sa-mi achit ratele. Pana la urma cred ca erau mai informati ca mine angajatii lui Prigoana (gunoierii de la ROSAL) care si-au scos toti banii de pe carduri, prima data cand si-au primit salariile pe card, apoi au aruncat cardurile la gunoi. Ce naiba sunt si cardurile astea altceva decat niste bucati de plastic inventate de mafia financiara ca sa tina populatia sub control?

Etichete: , , , , , ,

5 comentarii la “20 de euro, un drum virtual la banca” Subscribe

  1. Spufi 02/11/2009 at 17:16 #

    La BCR e invers. La ghiseu te omoara cu taxele, promovand onlineul. Sunt tare multumit de BCR, taxe minime la operatiuni. Mergand des in bulgaria, un amic ma avertizeaza ca a luat teapa extragand, de la ATM, leva de pe cardul in lei (BRD). Am verificat imediat istoricul si am avut o surpriza placuta. Comision fix de retragere BCR + BNR 3 lei iar rata de schimb era cea de la BNR din ziua respectiva.

    • Dollo 02/11/2009 at 17:39 #

      da, dar la transferuri in euro cat e comisionul?

  2. Spufi 02/11/2009 at 17:44 #

    Cardul este in lei. E posibil sa fie taxe mari la cele in euro.

  3. Mavi 02/11/2009 at 22:56 #

    Transferurile in euro sunt si raman (atata vreme cat mai exista leul) foarte, foarte costisitoare… Mai ales la sume mici de plata nu renteaza deloc!!!

    • Dollo 02/11/2009 at 23:00 #

      Sa omoram leul, zic! 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.