Disperarea unui preot de tara

A m zis ca o vreme voi sta departe de subiectul „biserici”. Parte din pricina ca am scris suficient despre asta, pentru moment, parte pentru a mai lasa spiritele incinse sa se calmeze. Nu pun la socoteala reactiile isterice si agresive pe care le-am primit pe telefon sau email, care nu au nimic a face nici cu credinta, nici cu un minim de civilizatie necesar oricarui dialog. Am descoperit azi, insa, pe blogul unui cunoscut – nu indraznesc sa-l numesc prieten, dar e un om care-mi place – o scrisoare a unui preot de tara, care acuza, intr-un stil blajin (specific unor preoti cu care cred ca am vrea multi sa ne intalnim in viata), rapacitatea capilor Bisericii Ortodoxe Romane. Preotul numeste explicit birurile absurde pe care inaltii ierarhi le-au pus pe capul fiecarei parohii, fara deosebire. Obiceiuri de care eu, in serialul din EVZ, n-am putut decat sa pomenesc in treacat, deoarece sunt foarte putini preotii care ar recunoaste aceste realitati intr-o discutie publica. Nici preotul de pe blogul lui Claudiu Tarziu nu-si dezvaluie identitatea. Lesne de inteles de ce. Va las doar sa cititi disperarea preotului si va invit sa comentati. Pe aceia care au criticat demersul EVZ, ii invit sa comenteze, deopotriva, si mai ales sa-mi scrie daca considera ca si apelul preotului incrimineaza credinta si religia sau doar atrage atentia asupra unor practici care nu a nicio legatura cu religia, ci cu dorinta de expansiune si imbogatire.

Etichete: ,

2 comentarii la “Disperarea unui preot de tara” Subscribe

  1. Emanuel 07/11/2009 at 01:25 #

    Pentru ca nu ma consider vrednic sa dezbat tema o sa pun un link:
    https://www.youtube.com/watch?v=t7QS_ZQQQwQ

  2. romania inedit 10/11/2009 at 04:53 #

    Eu chiar in ziua de sfantu aranghel m-am confruntat cu lacomia preotilor .

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛