Disperarea unui preot de tara

A m zis ca o vreme voi sta departe de subiectul „biserici”. Parte din pricina ca am scris suficient despre asta, pentru moment, parte pentru a mai lasa spiritele incinse sa se calmeze. Nu pun la socoteala reactiile isterice si agresive pe care le-am primit pe telefon sau email, care nu au nimic a face nici cu credinta, nici cu un minim de civilizatie necesar oricarui dialog. Am descoperit azi, insa, pe blogul unui cunoscut – nu indraznesc sa-l numesc prieten, dar e un om care-mi place – o scrisoare a unui preot de tara, care acuza, intr-un stil blajin (specific unor preoti cu care cred ca am vrea multi sa ne intalnim in viata), rapacitatea capilor Bisericii Ortodoxe Romane. Preotul numeste explicit birurile absurde pe care inaltii ierarhi le-au pus pe capul fiecarei parohii, fara deosebire. Obiceiuri de care eu, in serialul din EVZ, n-am putut decat sa pomenesc in treacat, deoarece sunt foarte putini preotii care ar recunoaste aceste realitati intr-o discutie publica. Nici preotul de pe blogul lui Claudiu Tarziu nu-si dezvaluie identitatea. Lesne de inteles de ce. Va las doar sa cititi disperarea preotului si va invit sa comentati. Pe aceia care au criticat demersul EVZ, ii invit sa comenteze, deopotriva, si mai ales sa-mi scrie daca considera ca si apelul preotului incrimineaza credinta si religia sau doar atrage atentia asupra unor practici care nu a nicio legatura cu religia, ci cu dorinta de expansiune si imbogatire.

Etichete: ,

2 comentarii la “Disperarea unui preot de tara” Subscribe

  1. Emanuel 07/11/2009 at 01:25 #

    Pentru ca nu ma consider vrednic sa dezbat tema o sa pun un link:
    https://www.youtube.com/watch?v=t7QS_ZQQQwQ

  2. romania inedit 10/11/2009 at 04:53 #

    Eu chiar in ziua de sfantu aranghel m-am confruntat cu lacomia preotilor .

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.