Disperarea unui preot de tara

A m zis ca o vreme voi sta departe de subiectul „biserici”. Parte din pricina ca am scris suficient despre asta, pentru moment, parte pentru a mai lasa spiritele incinse sa se calmeze. Nu pun la socoteala reactiile isterice si agresive pe care le-am primit pe telefon sau email, care nu au nimic a face nici cu credinta, nici cu un minim de civilizatie necesar oricarui dialog. Am descoperit azi, insa, pe blogul unui cunoscut – nu indraznesc sa-l numesc prieten, dar e un om care-mi place – o scrisoare a unui preot de tara, care acuza, intr-un stil blajin (specific unor preoti cu care cred ca am vrea multi sa ne intalnim in viata), rapacitatea capilor Bisericii Ortodoxe Romane. Preotul numeste explicit birurile absurde pe care inaltii ierarhi le-au pus pe capul fiecarei parohii, fara deosebire. Obiceiuri de care eu, in serialul din EVZ, n-am putut decat sa pomenesc in treacat, deoarece sunt foarte putini preotii care ar recunoaste aceste realitati intr-o discutie publica. Nici preotul de pe blogul lui Claudiu Tarziu nu-si dezvaluie identitatea. Lesne de inteles de ce. Va las doar sa cititi disperarea preotului si va invit sa comentati. Pe aceia care au criticat demersul EVZ, ii invit sa comenteze, deopotriva, si mai ales sa-mi scrie daca considera ca si apelul preotului incrimineaza credinta si religia sau doar atrage atentia asupra unor practici care nu a nicio legatura cu religia, ci cu dorinta de expansiune si imbogatire.

Etichete: biserica, preoti