La coada la Sf. Mina, vis-a-vis de OMV, cu ceai de la PD-L

Racla flancata de doi preoti si de credinciosi

Ieri a fost ziua Sfantului Mina. Cine n-a reusit sa-i atinga moastele pana la miezul noptii a facut-o dupa, intrucat coada se incolacea pe vreo patru strazi, pret de aproape zece ore. Nevrednica, n-am reusit sa parcurg decat vreun sfert, in patru ore, cam din dreptul intrarii in curtea bisericiide pe Bulevardul Coposu, pana la sediul PD-L de vis-a-vis de benzinaria OMV – acelasi bulevard. Credinciosii rezistenti ajunsesera aseara pe la 22.00 sa lase acatistul si banii la racla sfantului, dupa un canon catalogat de unii drept prea usor: vremea era calduta, coada mersese repede comparativ cu Sfantul Dimitrie sau Sfanta Paraschieva, vanzatorii ambulanti alimentau periodic cu covrigi calzi, iar oamenii de la PD-L imparteau ceaiuri calde din galeti din plastic rosii, imbracati cu sorturi de gospodine, portocalii.

Obiecte sfintite

Aproape la fel de numerosi ca pelerinii erau vanzatorii de inconite, cruciulite, tamaie parfumata, mir de la nenumarati sfinti, haine bisericesti. „Toate obiectele sunt sfintite” era garantia afisata de toate corturile ambulantilor, veniti de la diverse manastiri din tara. Postul Trinitas al Patriarhiei avea propria reprezentanta la care vindea DVD-uri cu 18 lei pe o masa pe care un televizor cu ecran plat difuza un interviu cu un preot batran. O strada intreaga e inchisa de doua zile pentru acest comert si mai putin pentru coada propriu-zisa. Pelerinii sunt masati in spatele gardurilor si paziti de jandarmi, pe trotuarul care inconjoara cartierul bisericii. Daca ar fi doar ei, n-ar mai injura niciunul dintre soferii care sunt siliti sa astepte in trafic fluierul politistului postat tot de doua zile in mijlocul bulevardului Coposu, ca sa dirijeze circulatia data peste cap.
CoadaIeri dupa ora 17.00 coada a fost luata in primire de clasa muncitoare iesita de la program. In fata mea trei fete dezbateau stilul vestimentar al unei a patra, colega cu ele la aceeasi firma, care tocmai se facuse blonda si n-o prindea nici culoarea. A patra nu era de fata. In spatele meu era o femeie cu un cap mic si o voce subtire si inalta. Tipa la telefon despre unul Petrica, care n-a sunat pe nu stiu cine, desi ea ii pusese cartela in telefon, dar poate ca n-o pusese bine. Langa ea s-a asezat o alta, mai durdulie, care si-a sunat doua colege in ajutor: „Veniti ca merge repede”. In dreapta mea, singurii doi barbati cat vad cu ochii, sunt tacuti si seriosi. Unul tine flori in mana si citeste dintr-o carte mica de rugaciuni.

Jandarmu’ si tigancile
Coada avanseaza cu pasi mari. Ne da curaj tuturor ca vom scapa repede, motiv pentru care pe flancul stang apar trei tiganci care terminasera de vandut crizanteme pelerinilor. Sunt vesele ca niste gaste. Cea mai tanara isi flutura cerceii-belciug mari, aurii, si coada lunga de par negru. Cea mai batrana are un batic alb cu trandafiri rosii pe cap si tine in maini un calendar cu poza lui Basescu. „Il duc la Sfanta ca sa-i creasca parul!”, zice, si rade cu toti dintii de aur. Apoi baga calendarul in dreptul buricului, chiar mai jos. Nu indraznesc sa ma gandesc la ce simte candidatul acolo :D, dar sunt usor nedumerita: e sfantul sau sfanta Mina?
Soferul si calugariiTigancile sunt zgomotoase si pentru ca sunt pe marginea trotuarului, spre sosea, au lipici la plimbaretii care se perinda in sus si in jos pe bulevard. Un jandarm dotat cu hand’s free ca un robocop le apostrofeaza aparent intransigent: „Treceti dincolo de gard. Nu vedeti ca restul cetatenilor asteapta linistiti si rabdatori sa le vina randul? Numai voi, cu gura mare, mereu tre sa vina unii ca voi sa faca galagie!”. Tiganca cu batic alb se revolta ca nu-i mai tace gura jandarmului. Omul pleaca, dar peste catva timp revine, mai zambitor, si le admonesteaza iar. Se uita cu ochi alunecosi spre tiganca tanara careia-i crapa blugii pe fund, si-l alunga scurt din preajma pe baiatul care vinde batiste: „Dispari cu comertul neautorizat de aici!”.
Calugarii de la SuceavaAteul si calugarii

In dreptul nostru opreste un Opel de la volanul caruia se da jos un domn solid si cu figura sictirita. Da gardul la o parte si ne spune ca vrea sa-si bage masina in parcarea blocului in dreptul caruia a ajuns coada. Multimea se urneste si nu prea, motiv pentru care omul se cam chinuie sa-si bage masina. Locul lui de parcare e aproape ocupat de doi calugari de la Manastirea Dornelor din Suceava. Pana acum miruisera pelerinii si dadeau inconite de hartie contra unor sume de bani benevole. „Standul” lor erau doua valize puse una peste alta si cateva icoane agatate de ele. Soferul cu Opelul se enerveaza ca n-are loc sa-si deschida portiera  de valizele calugarilor. Soferul, calugarii si credinciosiiE a doua seara cand vine acasa si-si gaseste parcarea transformata in loc sfant de pelerinaj. Ii zice ceva taios unuia dintre calugari, si-l anunta ca e ateu. Calugarul vorbeste cu accent moldovenesc si nu se lasa intimidat: „Si, si daca iesti ateu? Si, criezi ci mi frica din tine, ci iesti atieu? Domol, domol, nu ti inierva!”, ii replica din spatele barbii lungi calugarul care nici picat cu ceara nu se da dus de langa masina. Coada intervine in favoarea calugarului: „E ateu, ce sa spun. Pai daca esti ateu nu mai ai loc de noi?” Soferul se forteaza sa-si pastreze calmul, dar da marunt din buze in fata calugarului. Accentul se iteste din nou: „Pi di aia iesti asa, nu viezi? Pientru ci esti atieu esti in starea aiasta!”. In fine, omul iese din masina, o incuie si da sa intre in bloc. De la parter se iveste la o fereastra o doamna care vrea sa tina piept cozii. E dezamagita ca si in seara asta are lume multa la geam. „Da, doamna, si in seara asta si maine seara si cat e nevoie! Da! Taci din gura acolo si inchide geamul, care e problema? Ce, vrei sa ai discoteca aicea?!”, o pune la punct rapid o pelerina mai din spate. O femeie corpolenta si in varsta zice ca crede ca l-ar fi recunoscut pe sofer: „cred ca il cunosc! Mare lucru daca n-o fi doctorul Costea de la Municipal!”.
Reprezentanta TrinitasPe la 19.00 suntem deja in dreptul benzinariei OMV, data ca reper de fiecare data de fata durdulie din spate, prietenelor pe care le cheama prin telefon. Una din colegele ei apare in sfarsit si se infiltreaza in coada. Se apuca sa vorbeasca despre virusi si vaccinul antigripal, cum e el o facatura si nu e bine sa-l faci. Tigancile de pe flancul stang au adus o sacosa de covrigi calzi si fac schimb de experienta in vanzarea florilor. Tanara se vaieta ca tot cauta de lucru si nu gaseste, in alta bransa.
Cele trei fete din fata au ajuns la discutii despre departamentul HR al firmei si cat de neprofesionist e. Barbatii din dreapta sunt in continuare tacuti si seriosi.
Baiatul care vinde lumina cu 1 leuBaiatul cu sort portocaliu si galeata cu ceai de la PD-L striga din dreptul tigancilor daca mai vrea cineva ceai. Ofera cateva pahare si fuge sa realimenteze galeata. Din fata taie coada in raspar un tanar cu un lampas pe cap si cu un teanc de ziare religioase. Striga si el ca numai cu un leu poti sa cumperi ziarul si sa citesti nu stiu ce rugaciune a unui sfant parinte. N-are succes.

Acatiste pentru un baiat destept si bun
Cele doua din spate discuta despre greutatea lucrului cu publicul, la casa, in magazin. Una dintre ele povesteste ca ieri tocmai a servit o batrana cu un produs, si batrana i-a dat mai multi bani, din greseala. „I-am dat banii inapoi si stii ce mi-a zis? Ca ma trece in acatistul ei si o sa gasesc un barbat destept si bun. M-a intrebat cum ma cheama ca sa ma treaca in acatist. Desi eu nu i-am zis nimica, din senin asa mi-a zis ca o sa aiba ea grija sa vina baiatul ala bun!”. Cealalta o aproba si-i spune ca astfel de oameni buni apar numai in vietile celor buni.
Intre timp in coada mai apare o doamna. E sotia unui barbat care se tot lasa pe spate ca sa se frece de una dintre tiganci. Femeile incep sa rada si sa-si dea coate. Cele doua din spate chicotesc usurate: „Ia uite draga, ne tot feream de el ca ziceam ca e ciudat, ca se tot apleca si spre mine, si spre fata aia. Si cand colo are nevasta! Credeam ca e un ciudat din ala cum mai sunt prin metrou…”.
Un ban pentru Sfanta bisericaCoada avanseaza si una din cele trei fete din fata vine cu vestea neagra ca oamenii care sunt pe partea cealalta a cozii, aproape de biserica, s-au asezat in rand de la pranz. Calculele arata ca in ritmul asta noi vom ajunge spre dimineata la racla. Cele trei se decid sa abandoneze. O alta doamna le spune ca plecarea nu e o solutie: „asa e bine, sa stam, sa ne chinuim. Nu conteaza daca nu atingem racla sfanta pana la 12 noaptea. E bine si dupa, chiar daca nu mai e ziua Sfintului Mina, dar stam aicea si facem canon!”. Deci e sfant, m-am lamurit. Doamna pare ca stie mai multe.
Prin abandon, avansam rapid cu cateva locuri pana in spatele unor femei mai in varsta care vorbesc politica. Dincolo de ele, ceva mai in fata, un grup zgomotos de tinere se contrazic: „A1N H1” zice una. „Cum fa?” „A1NH1, fa, ce esti proasta de nu pricepi?”. „Da-te fa, dracu’, nu mai vorbi asa tare ca te aude toata coada!”. Una povesteste ca si-a lasat oala cu fasole pe foc, si vrea s-o gaseasca gata fiarta cand se intoarce miruita de la biserica. Fetele cu A1NH1 se cocoata pe gardul PD-L-ului ca sa vada mai bine jandarmii si politistii care dirijeaza circulatia. Una ii face semne obscene militianului, cealalta vede brusc o femeie cu doua paharele cu cafea: „Hii, doamnaaaa, de unde ai luat cafeauaaaa?!”. Doamna ii spune ca i-a luat-o fie-sa. „Si fata de undee a luat-ooo?!”

Nectarie, contemporanul
Alte obiecte sfintiteMai avansam un pic spre coltul gardului de la PD. Cele doua din spatele meu au ajuns si ele la subiectul culinar. „Am fost la XXL – ca de cate ori ma duc la Cora nu plec de acolo fara sa cheltui vreo 4-5 milioane, si am zis ca nu ma mai duc – si am luat niste lapte de soia si snitele din alea de soia. Ca am zis ca daca tot sunt singura acuma si curata, sa tin si postul. Mai spal din pacatele astea. Si stii ce bune sunt snitelele alea? Au un gust nemapomenit, proaspete si bune asa, curate. Foarte bune!”. Cealalta o aproba si zambeste politicos la vederea altei colege care li se alatura. Nou venita pare un soi de sefa, pentru ca cele doua nu mai deschid gura. Sefa le vorbeste despre insemnatatea moastelor lui Sf Mina, dar le recomanda, daca tot sunt in zona, sa le viziteze pe cele ale Sfantului Nectarie, care e „un sfant mai aproape de zilele noastre”.
De pe flancul stang vine pentru a treia oara un pliant cu informatii despre o excursie la nu stiu ce manastiri de prin Moldova. Firmele de turism ecumenic s-au adaptat si ele la piata moastelor si impart pliante pe la cozi. Preturile sunt pentru toate buzunarele: de la 65 de lei o excursie de o zi la Dervent, la 800 de euro la excursii in Grecia sau Ierusalim.

Creierele spalate ale bancherilor
Tot obiecte sfintitePelerinii iau pliantele, dar nu le comenteaza. Cele trei femei din fata mea il comenteaza pe Croitoru: „Ai vazut, draga, ce figura are ala de l-a propus premier a doua oara? Croitoru ala. Parca nu e om, parca e robot. Cred ca are creierul spalat. Privirea aia fixa, vocea aia joasa. Doamneee, iti da fiori. Eu nu stiu cum o fi putut fata lui Isarescu, Lacramioara, sa fie logodita cu asa ceva chiar si cateva luni. Israescu care e un om asa dragut, amabil”, zice una. „Daa, adevarat creiere spalate. Dar sa stii ca asa sunt toti astia din banci. Sunt facuti unul dupa altul, niste copii, creiere spalate, nu stiu decat munca lor de dimineata pana seara, asta le afecteaza si familiile. Asta fac firmele astea straine din oameni!”, o completeaza a doua. E uscativa, cu obrajii supti si cu ochii infundati in orbite. Cele trei se enerveaza la unison cu fetele vesele cu A1NH1, cand vor niste clienti sa iasa afara din anticariatul din curtea PD-L. „Dar mai iesiti multi? ce facem aicea, ne tot dam cand intr-o parte, cand in alta, ca sa va facem voua loc?”
Ca sa mai indulceasca supararea, din curtea PD-L iese inca un domn cu o galeata cu ceai cald. „De la ce firma?”, intreaba ghidus un pelerin sorbind din ceai. „De la PD-L, de la domnul Basescu, de la domnul Prigoana, de aicea, de la domnul Negoita din sectorul 3…”, enumera darnicii din PD-L omul cu ceaiul. Omul se intoarce cu spatele dupa ce ia paharul si-mi face cu ochiul aratand spre gard: „vezi ce gratii au? Asa or sa stea astia de la PD-L dupa alegeri, de asta si-au pus de acuma gratii la curte, ca sa se obisnuiasca si dupa!”. Rade singur si avanseaza pana la fetele cu gripa noua cu nume greu. „Pariu ca ajungem in fata pana la ora zece?”. „Pariu! Io zic ca stam pana dimineata”, zice una din fete. Bucuresti 2009
Coada s-a deformat. Unii au luat-o inainte si au aparut fete noi. Din spate au avansat mai rapid ca toti vreo sapte fete, eleve cred, cu flori si telefoane mobile. Sunt fardate puternic, ca pentru disco. Se hlizesc, sunt zgomotoase si se ingana una pe alta. Au asteptari mari de la coada asta care promite sa tina toata noaptea.

Verisoara preotesei se baga in fata

Pe la orele 21.30 decid ca nu mai pot sta in picioare de dureri de spate. Nu sunt suficient de credincioasa cat sa nu simt nimic, nicio durere, cum povesteste una din fetele cu A1NH1, despre coada pe care a facut-o pana catre 6 dimineata la Sf Dimitrie, unde nu era nici asa linistit ca aicea, nici asa cald.
Intrarea in bisericaIes din rand si pornesc spre biserica, sa vad cat mai aveam de stat. Coada se intinde pe inca doua strazi. Pe strada cu corturi si iconite de vanzare lipsesc doar mititeii si gratarele. Nu se lasa asteptati cersetorii, fie ca sunt schilozi, femei cu copii in brate sau calugari cu icoane care strang bani pentru vreo manastire.
In fata, aproape de intrarea la moaste, un preot le explica jandarmilor ca trebuie sa-i lase verisoara preotesei sa intre: „Ce vrei domnule, e verisoara preotesei, nevasta-mea!”, zice preotul cu o unda de teama fata de posibilitatea ca verisoara consoartei sa fie nevoita sa stea la coada aia. Un haidamac din public il admonesteaza cu tupeu pe preot: „Auzi, parinte, dar multe neamuri mai ai. Nu ma infiezi si pe mine de verisor?!”.
Plec fara sa ating moastele sau sa simt ceva in afara de o durere acuta in zona lombara si o senzatie de intoarcere in timp, pe vremea lui Ceausescu, cand oamenii socializau la fel la coada la carne, oua, lactate. N-am reusit sa inteleg de ce fac asta azi, oameni care n-au prins vremurile alea, oameni tineri, care timp de patru ore cat am stat eu acolo nici n-au schitat efortul de a se opri o clipa din barfa, ca sa mediteze si sa se roage. Cine zicea ca secolul asta va fi religios sau nu va fi deloc?

Reguli de bune practici

Obiecte sfintite sub forma de inima umpluta cu puf

Obiecte sfintite sub cort England

Alte obiecte sfinte

Etichete: , , , , , , , , , , ,

9 comentarii la “La coada la Sf. Mina, vis-a-vis de OMV, cu ceai de la PD-L” Subscribe

  1. Andreea 12/11/2009 at 20:32 #

    Da' tu ce-ai cautat acolo totusi? 🙂

    • Dollo 12/11/2009 at 22:51 #

      @andreea – Pai dupa ce am fost socotita eretica de o mana de ortodocsi practicanti, in urma seriei de articole din EVZ despre biserica, am zis sa ma conving pe pielea mea daca rugaciunea in comun si coada la moaste iti da vreo stare. Realitatea mi-a confirmat parerile anterioare, dar, deh, ca ziaristul, am zis ca sa verific si din sursa directa, nu numai din reportajele de la TV. M-am simtit ca pe vremuri cand ma punea mama sa stau la coada la carne. Pot sa spun cu mana pe inima acum ca astfel de experiente te indeparteaza de ideea de biserica, in caz ca mai aveai vreo reminiscenta..

  2. Andreea 12/11/2009 at 23:43 #

    Cand eram in liceu am fost intr-un an la Iasi, la moastele sfintei Paraschiva (mai mult pentru ca era o aventura cu colegii decat de altceva, recunosc). Atata nebunie pe metru patrat nu cred ca am mai vazut… Impunsaturi din toate partile, toleranta zero, care pe care sa ajunga mai repede in fata (ca se statea de 3 zile, nu asa!), batiste, poze, calendare, haine aruncate peste moaste (ca cica asa se sfintesc), oameni imputiti care dormeau peste sacii cu haine in biserica (ca ei sunt credinciosi, dar sunt saraci si n-au unde sa stea, asa ca au venit unde e gratis), etc. Din pacate pentru mine, cand mi-am dat seama in ce ma bagasem era prea tarziu si nu mai puteam sa ies prea usor…

    Never again!

    • Dollo 12/11/2009 at 23:46 #

      Amin!

  3. gogu 13/11/2009 at 01:05 #

    Bravo Dollo, ne place. We want moar.

  4. Raluca 13/11/2009 at 01:09 #

    Da, si eu am fost la moastele Sf Paraschiva, la Iasi, cand a venit in vizita si Bartolomeu I al Constantinopolului…. ma rog, la coada n-am stat, ca am avut legitimatie de presa…. dar nu intelegeam de ce intra tiganii cu covoarele persane si le freaca de moaste cu indarjire….

    Era un adevarat delir mistic… Doamne ajuta! 🙂

  5. Radu VasileRadu Vasi 13/11/2009 at 13:07 #

    @dollo, i-ai intrebat pe preotii astia, ce e aia pacatul simoniei (simonia) si cum se impaca ei cu asa ceva?

    Se pare ca preotii isi uita propriile invataturi. Defapt nu stiu daca le-au stiut vreodata.

    • Dollo 13/11/2009 at 14:09 #

      daca le pui la indoiala buna credinta a preotilor, cica pacatuiesti. asa ca nu prea ai cum sa pui astfel de intrebari. dar spune-ne tu ce inseamna 😉

  6. mihaela 01/11/2011 at 13:16 #

    Mi+a placut povestea . Felul de a relata a fost la fix pentru a imi imagina totul ca si cum as fii fost acolo si eu . Ma duc anul asta , sper sa rezist …

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.