La Dunare

Pestele se vinde la juma de pret fata de supermarket. Cu 350.000 poti sa-i cumperi munca de o noapte a unui braconier. Cateva stiuci, un caras, niste obleti.

Pescari

Apus de soare in sat

Intr-un sat cu nume de rezonanta – Unirea – saracia e cea care-i uneste si dezbina pe oameni. Dunarea le curge prin fundul ograzilor, le uda recoltele, le da de mancare si le azvarle din cand in cand cate-un castig neasteptat, cand un strain le cumpara pe nimic pestele braconat o noapte intreaga.

Casele isi arata de la drum varsta si conditia. WC-ul in fundul curtii, printre gainile care zgarma in noroi, gramada de coceni pentru aprins focul la bucatarie, o ciurda de pisici care se lamenteaza disperate cu ochii la mainile pescarului care sfarteca pestii. Pe batatura a trait candva si un cal, dar a scapat din legatura direct in parbrizul unui Peugeot si a ajuns la abator. Stapanul a trebuit sa-i faca masina la loc cucoanei si sa-i multumeasca lui Dumnezeu ca n-a murit nimeni. Afara de cal, fireste.

Stelutza O padurice de salcami la marginea apei Acareturi O viitoare sotie de pescar Sau poate nu Vedere de pe prispa

Job-ul de zi cu zi e invarteala. Un braconaj, o intermediere de motorina furata de la muncile agricole, o vanzare de fier vechi. Omul mai are si niste stupi de pe urma carora castiga ceva bani pe mierea vanduta, o vie care-i asigura o licoare rosiatica nu prea portivita pentru plachia de peste, si slujba la stat care-i nu-i ocupa decat o zi din patru. E paznic pe un ponton. Asta-i permite sa-si adune tot anul lemne pentru iarna – vin pe Dunare si se lovesc de ponton, iar el le aduna, le scoate din apa, le usuca si le arde iarna ca sa-si incalzeasca familia – dar sa si pescuiasca, pentru gurile aceleiasi familii.

Omul e vorbaret, povesteste  despre concediile din tinerete cand comunismul i-a permis sa-si cumpere o Dacie pe care o mai harbuieste si azi, sa-si duca nevasta la munte, in hoteluri azi privatizate.  Apoi se amuza cand isi aminteste cum i-a vorbit raspicat romaneste unui strain care gresise bratul Dunarii si nimerise cu vasul in pontonul lui. „Ai-gre-sit!”, i-a zis el, apoi s-a chinuit sa-i deseneze cum sa ajunga la celalalt brat, pe care-l cauta strainul. Pana la urma l-a descurcat un profesor din sat care stia englezeste si i-a zis aluia „sorry”, adica scuze, pe limba lor.

Pescari Se descarca "prada" Niste obleti Niste pesti care nu se vor naste Nu mai misca niciunul Stiuca

Pestele se vinde la juma de pret fata de supermarket. Cu 350.000 poti sa-i cumperi munca de o noapte a unui braconier. Cateva stiuci, un caras, niste obleti. Apoi curatarea se face cu miscari rapide si sigure, matele pestilor ies cu precizie chirurgicala din burtile care inca mai zvacnesc in lighean. Nea Nicu e fiu de pescar si a deprins de la batranul nu numai povestile pescaresti, ci si indemanarea in manuirea alunecosilor. Le place la amandoi dusca, pentru ca viata unuia nu e mult diferita  de a celuilalt. Diferenta e ca nea Nicu e azi un anti PSD-ist notoriu, desi cele mai multe realizari personale le-a avut pe vremea comunistilor, cand si pestele era mai mult, pentru ca nu se facusera atatea indiguiri. Vecinul lui e PSD-ist convins, si arata asta pe geamurile Loganului nou pe care-l baga in curte cu tot cu afisele electorale ale lui Geoana lipite cu mandrie pe toata jumatatea din spate a masinii.

Mainile Pisicile Panda Cu respect va anunt ca mi-e foame Si sunt gata sa ma autoservescSi capra se autoserveste

Viata e simpla si monotona in satul de la Dunare. Ulitele de pamant intersecteaza soseaua principala care arata precum obrazul unui adolescent plin de cosuri – dupa cum aveau sa ne caracterizeze metaforic drumurile gaurite cei trei smecheri de la Top Gear. Casele sunt vechi si urate, oamenii saraci si blazati, dar calzi si primitori, gazul n-a ajuns in acest colt de lume, doar apa si electricitatea, baie se face doar sambata, toata familia, mancarea se gateste tot pe plita, pentru ca butelia e scumpa, iar ce se vede la televizor e trecut prin filtrul local si personal. Batranul pescar si capra

Batranul pescar n-a fost niciodata la Bucuresti, pana acum cativa ani cand s-a internat pentru operatia de prostata. Asa a ajuns si nea Nicu, fiul lui, in Capitala. Nepotii, insa, au studiat mai mult si au trecut mai des pe la Bucuresti. Asta nu le schimba cu nimic viata celor din sat. Poate doar, cum spune nevasta lui nea Nicu: „nu ne mai aduc astia noua o cana cu apa, cum facem noi cu ai batrani!”.

Tags: , , , ,

2 Responses to “La Dunare” Subscribe

  1. mihnea 30/11/2009 at 02:43 #

    mi-au placut mult pozele! aia cu capra e geniala.. 🙂

    • Dollo 30/11/2009 at 13:42 #

      Ma, tu iti razi de noul meu hobby 😛

Leave a Reply

Oldies but goldies

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

De ce țin oamenii cu PSD

flyere

Deoarece în multe județe e cel mai mare angajator. Pe banii noștri, baronii PSD patronează instituții de stat supradimensionate cu angajați fictivi care muncesc în realitate pentru partid. Înțelegeți de ce se oftică Dragnea că el e singurul fraier judecat pentru o astfel de faptă pe care o practică cu succes toți colegii lui în continuare?

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.