Maidanezul Base

A m auzit azi de trei ori aceeasi fraza spusa la tv de tot atatia politicieni ratati trimisi de partid ca sa umple spatiul de emisie la televiziunile de stiri: „La mitingurile noastre electorale nu batem copii!”. Cred ca asta a fost scrisa pe tabla la sediul PSD cand li s-a facut instructajul papagalilor pentru ultima saptamana de campanie si li s-a parut lor ca e o zicere incarcata de ironie muscatoare la adresa contracandidatului. Nu au mai ramas probabil sa citeasca si avertismentul scris cu litere mici, ca depasirea dozelor de ironie poate avea efecte contrare. Asta se intampla de cate ori te apuci sa faci politica dupa retete care nu ti se potrivesc, scrise de altii. Cam asa l-am simtit si pe Basescu in campania asta, intr-o contradictie totala cu candidatul de acum cinci ani sau de acum noua ani la primarie. Parca n-a mai avut incredere in instinctele lui si s-a lasat prea mult pe mainile staff-ului. Un staff care n-a fost capabil sa acopere toate capcanele taberei adverse si nici sa scoata in evidenta partile tari ale omului lor. O calitate care l-a impus pe Base in politica, dar care parea pierduta in campania asta, am redescoperit-o azi citind interviul cu Base de pe www.tolo.ro. Dincolo de jumatatile de raspunsuri  si de lucrurile nespuse, interviul luat de Tolontan a stiut sa-l readuca un pic la viata pe omul Base si sa-l arate cumva in ultima lumina a zilei: cand isi recunoaste greselile, isi cere scuze si vede ca ar putea fi cam tarziu. Omul Base le spune acolo romanilor ca stie ca a gresit, dar nu promite ca nu mai face. Le propune sa aleaga intre raii lui si raii lui Geoana, fara sa promita ca raii lui vor fi mai buni ca ai celuilalt, pentru ca stie ca nimeni nu l-ar crede. Daca as fi staff-ul lui Base m-as duce acasa si l-as lasa sa se descurce singur in ultimele zile, pentru ca sigur ar reusi sa-l bata pe Geoana cu spontaneitate si instinct. Base e acum ca un maidanez corcolit in casa, care deprinde toate sensibilitatile unui caine de rasa. Cand ajunge iar pe drumuri nu mai e in stare sa le faca fata haitelor, daca e tinut in lesa. Lasat liber cred ca si-ar aminti cum sa muste. Sau macar sa-l tavaleasca un pic prin praf pe pudelul Geoana.

Etichete:

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.