A m auzit azi de trei ori aceeasi fraza spusa la tv de tot atatia politicieni ratati trimisi de partid ca sa umple spatiul de emisie la televiziunile de stiri: „La mitingurile noastre electorale nu batem copii!”. Cred ca asta a fost scrisa pe tabla la sediul PSD cand li s-a facut instructajul papagalilor pentru ultima saptamana de campanie si li s-a parut lor ca e o zicere incarcata de ironie muscatoare la adresa contracandidatului. Nu au mai ramas probabil sa citeasca si avertismentul scris cu litere mici, ca depasirea dozelor de ironie poate avea efecte contrare. Asta se intampla de cate ori te apuci sa faci politica dupa retete care nu ti se potrivesc, scrise de altii. Cam asa l-am simtit si pe Basescu in campania asta, intr-o contradictie totala cu candidatul de acum cinci ani sau de acum noua ani la primarie. Parca n-a mai avut incredere in instinctele lui si s-a lasat prea mult pe mainile staff-ului. Un staff care n-a fost capabil sa acopere toate capcanele taberei adverse si nici sa scoata in evidenta partile tari ale omului lor. O calitate care l-a impus pe Base in politica, dar care parea pierduta in campania asta, am redescoperit-o azi citind interviul cu Base de pe www.tolo.ro. Dincolo de jumatatile de raspunsuri si de lucrurile nespuse, interviul luat de Tolontan a stiut sa-l readuca un pic la viata pe omul Base si sa-l arate cumva in ultima lumina a zilei: cand isi recunoaste greselile, isi cere scuze si vede ca ar putea fi cam tarziu. Omul Base le spune acolo romanilor ca stie ca a gresit, dar nu promite ca nu mai face. Le propune sa aleaga intre raii lui si raii lui Geoana, fara sa promita ca raii lui vor fi mai buni ca ai celuilalt, pentru ca stie ca nimeni nu l-ar crede. Daca as fi staff-ul lui Base m-as duce acasa si l-as lasa sa se descurce singur in ultimele zile, pentru ca sigur ar reusi sa-l bata pe Geoana cu spontaneitate si instinct. Base e acum ca un maidanez corcolit in casa, care deprinde toate sensibilitatile unui caine de rasa. Cand ajunge iar pe drumuri nu mai e in stare sa le faca fata haitelor, daca e tinut in lesa. Lasat liber cred ca si-ar aminti cum sa muste. Sau macar sa-l tavaleasca un pic prin praf pe pudelul Geoana.
Articole
-
L. – emigrarea n-o să-ți rezolve niciodată problemele pe care le ai cu tine însuți 01/06/2023
-
Cami: îmi pare rău că am fost „pushed out” pentru că oricât de bine te adaptezi altundeva, cel mai confortabil te simți tot printre ai tăi 25/05/2023
-
Putea să fie altcumva, dar noi am ales așa 24/05/2023
-
G.G. „Viață noastră era o bulă și plăteam sume enorme ca să nu se spargă” 18/05/2023
-
„Fericirea” o găsești în țara unde avantajele ți se par fabuloase și dezavantajele nu te deranjează 16/05/2023
-
Mihai Radu: Pentru mine, România nu mai este de multă vreme „acasă” 11/05/2023
-
Dana H. – Am întotdeauna pașapoarte valide în casă. Dacă ar întra rușii, într-o oră aș trece Dunărea 09/05/2023
-
Traian: Nu m-am desprins de România. Sunt probabil un emigrant atipic 04/05/2023
-
Cami: îmi pare rău că am fost „pushed out” pentru că oricât de bine te adaptezi altundeva, cel mai confortabil te simți tot printre ai tăi 25/05/2023
-
„Fericirea” o găsești în țara unde avantajele ți se par fabuloase și dezavantajele nu te deranjează 16/05/2023
-
L. – emigrarea n-o să-ți rezolve niciodată problemele pe care le ai cu tine însuți 01/06/2023
-
Putea să fie altcumva, dar noi am ales așa 24/05/2023
-
G.G. „Viață noastră era o bulă și plăteam sume enorme ca să nu se spargă” 18/05/2023
-
Dana H. – Am întotdeauna pașapoarte valide în casă. Dacă ar întra rușii, într-o oră aș trece Dunărea 09/05/2023
-
Mihai Radu: Pentru mine, România nu mai este de multă vreme „acasă” 11/05/2023
-
Vlad Marin: Am patit la fel cu mama....
-
Dollo: Ah, scuzați, am încurcat postările, v-am răspu...
-
L: Mulțumesc, Ioan! Cu siguranță nu suntem s...
-
L: Dragă A, Iți mulțumesc mult că mi-ai citi...
-
Alin: Cum se numește cartea? nu reușesc sa o găsesc d...
-
Dollo: Se găsește în librarii, ebook pe site la Humani...
-
Ioan: Draga L., am citit cu mare interes experienta ta s...
-
alin: se găsește cartea pe undeva, măcar pdf?...
„Puteți prelua maximum 500 de caractere din articolele de pe blog dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat mai jos pe coloană”
Dollo, blogerizdă fără arginți
Ce citim luna asta

La clubul de carte din 9 iunie 2023, ora 21.00, discutăm „Berlin Alexanderplatz”, de Alfred Döblin. Dacă vreți să participați intrați pe link-ul ăsta de google meet: https://meet.google.com/dnd-vjoj-mnb
Cu un click pe poza cărții găsiți ce cărți citim la clubul de carte în 2023
InstaDollo

Ce mai zice Dollo pe Fb
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”