A m auzit azi de trei ori aceeasi fraza spusa la tv de tot atatia politicieni ratati trimisi de partid ca sa umple spatiul de emisie la televiziunile de stiri: „La mitingurile noastre electorale nu batem copii!”. Cred ca asta a fost scrisa pe tabla la sediul PSD cand li s-a facut instructajul papagalilor pentru ultima saptamana de campanie si li s-a parut lor ca e o zicere incarcata de ironie muscatoare la adresa contracandidatului. Nu au mai ramas probabil sa citeasca si avertismentul scris cu litere mici, ca depasirea dozelor de ironie poate avea efecte contrare. Asta se intampla de cate ori te apuci sa faci politica dupa retete care nu ti se potrivesc, scrise de altii. Cam asa l-am simtit si pe Basescu in campania asta, intr-o contradictie totala cu candidatul de acum cinci ani sau de acum noua ani la primarie. Parca n-a mai avut incredere in instinctele lui si s-a lasat prea mult pe mainile staff-ului. Un staff care n-a fost capabil sa acopere toate capcanele taberei adverse si nici sa scoata in evidenta partile tari ale omului lor. O calitate care l-a impus pe Base in politica, dar care parea pierduta in campania asta, am redescoperit-o azi citind interviul cu Base de pe www.tolo.ro. Dincolo de jumatatile de raspunsuri si de lucrurile nespuse, interviul luat de Tolontan a stiut sa-l readuca un pic la viata pe omul Base si sa-l arate cumva in ultima lumina a zilei: cand isi recunoaste greselile, isi cere scuze si vede ca ar putea fi cam tarziu. Omul Base le spune acolo romanilor ca stie ca a gresit, dar nu promite ca nu mai face. Le propune sa aleaga intre raii lui si raii lui Geoana, fara sa promita ca raii lui vor fi mai buni ca ai celuilalt, pentru ca stie ca nimeni nu l-ar crede. Daca as fi staff-ul lui Base m-as duce acasa si l-as lasa sa se descurce singur in ultimele zile, pentru ca sigur ar reusi sa-l bata pe Geoana cu spontaneitate si instinct. Base e acum ca un maidanez corcolit in casa, care deprinde toate sensibilitatile unui caine de rasa. Cand ajunge iar pe drumuri nu mai e in stare sa le faca fata haitelor, daca e tinut in lesa. Lasat liber cred ca si-ar aminti cum sa muste. Sau macar sa-l tavaleasca un pic prin praf pe pudelul Geoana.
Articole
-
Energia electrică și termică din România – văzute din Canada 16/01/2023
-
Despre Harry și ăla care i-a scris cartea 13/01/2023
-
După jumătatea vieții nu mai numeri realizările, doar anii 30/12/2022
-
Cât de greu scapi de locul de parcare din fața blocului, în sectorul 3 26/12/2022
-
Lisabona revizitată după 13 ani 24/12/2022
-
Cum anulezi o poliță RCA în România lui „nu se poate conform legii” 21/12/2022
-
Nemurirea și dilemele etice la oamenii de știință 04/12/2022
-
Ce cărți citim în 2023 la clubul de carte 01/12/2022
-
Energia electrică și termică din România – văzute din Canada 16/01/2023
-
Despre Harry și ăla care i-a scris cartea 13/01/2023
-
Stelian: Punind in functii de decizie politicieni totul a a...
-
dbdb: Anina fusese facuta, nu s-a oprit din constructie ...
-
Dollo: Mda, trist!...
-
Dollo: Da, numai că lucrarea aia a fost ținută la secr...
-
Dollo: Pisica Toshiba e prea bătrânică ca să mai fie ...
-
Dollo: Păi din ianuarie parcă s-a promulgat legea care ...
-
Dollo: Cum de v-au venit facturi la Hidroelectrica până...
-
TonyD.: Fost la ENEL, trecut anul trecut la Hidroelectrica...
Ce citim luna asta

La clubul de carte din februarie 2023 discutăm despre „Paturi oculte”, de Doina Ruști. Dacă vreți să participați intrați pe link-ul ăsta de google meet: https://meet.google.com/dnd-vjoj-mnb
Cu un click pe poza cărții găsiți ce cărți citim la clubul de carte în 2023
InstaDollo







Ce mai zice Dollo pe Fb
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”