Vacante 28/12/2009

Avem o tara frumoasa, pacat ca…

O vedere de desktop la cativa km de Durau, intr-o dimineata rece si vantoasa de dupa Craciun

… o descoperim din intamplare. Eu am descoperit-o si cu ajutorul unui Canon 1000D pe care Mosul s-a intrecut pe el insusi ca sa mi-l atarne de gat. Si iata primele incercari din cele cateva zile de Craciun petrecute la Piatra Neamt si imprejurimi. Aplauzele se primesc la sectiunea comentarii 🙂

Seara de Ajun a fost clasica, cu schimburi de cadouri sub brad In ziua de Craciun Bicazul era incruntat si rece Nici Barajul Bicaz nu se simtea mai bine, umed si morocanos Totusi, un pastrav cu mamaliguta si usturoi s-a gasit la Pensiunea Cristina Dupa aceea nu s-a mai gasit decat atat A doua zi, dis de dimineata, Mitica a iesit la soare pe gard Asa ca am iesit si noi sa fugarim norii pe la Izvorul Muntelui Dar ne-am oprit un pic sa-i dam binete bradului scapat de topor Apoi am pornit iar la drum, spre Durau Pana acolo am mai descoperit cativa cetinosi intinsi spre soare la poalele Ceahlaului La Durau toata lumea mergea la biserica, unii incantati ca are parchet pe jos Iar ziua s-a incheiat la Haiduc acasa, adica la o stana unde oile erau cam apatice De frica codului galben am fugit din Piatra Neamt spre Bucuresti printr-un cod alburiu si viscolit Si altii fugeau la fel de incet ca si noi La un moment dat ne-am intepenit intre Bacau si Adjud, dar unii erau mai smecheri si credeau ca pot depasi coloana S-au mai pus si de-a curmezisul drumului De a trebuit sa vina politia cu tractorul ca sa-i scoata din sant Si in sfarsit, prin Buzau totul se topea intr-o ploaie cenusie si umeda

Asta a fost de Craciun. Ne-am grabit  spre Bucuresti ca sa avem de unde pleca azi, spre Herculane. Va mai povestesc dupa. Eu si domnul Canon 🙂

Etichete:

4 comentarii la “Avem o tara frumoasa, pacat ca…” Subscribe

  1. Spufi 28/12/2009 at 18:43 #

    dollo, sunt splendide peisajele. hai sa zicem, o fi si meritul pozarului 🙂 sa-l hranesti numa' cu asa ceva. pe domnu' canon, ofc.

    drum bun si sa vii cu fotoreportaje la fel de frumoase:-)

    Răspunde
  2. Kiwi 29/12/2009 at 01:45 #

    Te aplaud si felicit ca ai papat tot din farfurie :))

    Răspunde
  3. cris 30/12/2009 at 14:27 #

    superb … mai ales pestele ala cu mamaliga …aoleo, saracu claudiu, o sa te pomeneasca, ca-l trimit imediat dupa peste si pe maica-sa la cratita sa mi-l faca exact ca in poza ta …. CA NU MAI POT!

    Răspunde
    • Dollo 31/12/2009 at 02:14 #

      noroc ca e Dunarea aproape si nici nu e inghetata, asa ca poate sa bage coada in apa repede 🙂

      Răspunde

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Carte & alte arte 19/02/2018

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Românisme 03/05/2016

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Pisica Toshiba 29/12/2017

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Reportaje 16/04/2014

Prezență inedită a lui Budha la răstignirea lui Iisus la București

soldati-jandarmi

Un Pilat din Pont grăsuț și chel a stârnit polemici în rândul audienței de la răstignirea lui Iisus – ediția 2014

Nelinisti de dama 20/07/2013

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Evenimentul zilei 04/09/2006

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.