Vacante 28/12/2009

Avem o tara frumoasa, pacat ca…

O vedere de desktop la cativa km de Durau, intr-o dimineata rece si vantoasa de dupa Craciun

… o descoperim din intamplare. Eu am descoperit-o si cu ajutorul unui Canon 1000D pe care Mosul s-a intrecut pe el insusi ca sa mi-l atarne de gat. Si iata primele incercari din cele cateva zile de Craciun petrecute la Piatra Neamt si imprejurimi. Aplauzele se primesc la sectiunea comentarii 🙂

Seara de Ajun a fost clasica, cu schimburi de cadouri sub brad In ziua de Craciun Bicazul era incruntat si rece Nici Barajul Bicaz nu se simtea mai bine, umed si morocanos Totusi, un pastrav cu mamaliguta si usturoi s-a gasit la Pensiunea Cristina Dupa aceea nu s-a mai gasit decat atat A doua zi, dis de dimineata, Mitica a iesit la soare pe gard Asa ca am iesit si noi sa fugarim norii pe la Izvorul Muntelui Dar ne-am oprit un pic sa-i dam binete bradului scapat de topor Apoi am pornit iar la drum, spre Durau Pana acolo am mai descoperit cativa cetinosi intinsi spre soare la poalele Ceahlaului La Durau toata lumea mergea la biserica, unii incantati ca are parchet pe jos Iar ziua s-a incheiat la Haiduc acasa, adica la o stana unde oile erau cam apatice De frica codului galben am fugit din Piatra Neamt spre Bucuresti printr-un cod alburiu si viscolit Si altii fugeau la fel de incet ca si noi La un moment dat ne-am intepenit intre Bacau si Adjud, dar unii erau mai smecheri si credeau ca pot depasi coloana S-au mai pus si de-a curmezisul drumului De a trebuit sa vina politia cu tractorul ca sa-i scoata din sant Si in sfarsit, prin Buzau totul se topea intr-o ploaie cenusie si umeda

Asta a fost de Craciun. Ne-am grabit  spre Bucuresti ca sa avem de unde pleca azi, spre Herculane. Va mai povestesc dupa. Eu si domnul Canon 🙂

Tags:

4 Responses to “Avem o tara frumoasa, pacat ca…” Subscribe

  1. Spufi 28/12/2009 at 18:43 #

    dollo, sunt splendide peisajele. hai sa zicem, o fi si meritul pozarului 🙂 sa-l hranesti numa' cu asa ceva. pe domnu' canon, ofc.

    drum bun si sa vii cu fotoreportaje la fel de frumoase:-)

    Răspunde
  2. Kiwi 29/12/2009 at 01:45 #

    Te aplaud si felicit ca ai papat tot din farfurie :))

    Răspunde
  3. cris 30/12/2009 at 14:27 #

    superb … mai ales pestele ala cu mamaliga …aoleo, saracu claudiu, o sa te pomeneasca, ca-l trimit imediat dupa peste si pe maica-sa la cratita sa mi-l faca exact ca in poza ta …. CA NU MAI POT!

    Răspunde
    • Dollo 31/12/2009 at 02:14 #

      noroc ca e Dunarea aproape si nici nu e inghetata, asa ca poate sa bage coada in apa repede 🙂

      Răspunde

Leave a Reply

Oldies but goldies

Portrete 06/11/2013

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Tzepe 29/06/2015

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Portrete 27/06/2012

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Foto 20/03/2017

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Românisme 20/10/2011

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Scrise pe buda 13/02/2012

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.