Avem o tara frumoasa, pacat ca…

O vedere de desktop la cativa km de Durau, intr-o dimineata rece si vantoasa de dupa Craciun

… o descoperim din intamplare. Eu am descoperit-o si cu ajutorul unui Canon 1000D pe care Mosul s-a intrecut pe el insusi ca sa mi-l atarne de gat. Si iata primele incercari din cele cateva zile de Craciun petrecute la Piatra Neamt si imprejurimi. Aplauzele se primesc la sectiunea comentarii 🙂

Seara de Ajun a fost clasica, cu schimburi de cadouri sub brad In ziua de Craciun Bicazul era incruntat si rece Nici Barajul Bicaz nu se simtea mai bine, umed si morocanos Totusi, un pastrav cu mamaliguta si usturoi s-a gasit la Pensiunea Cristina Dupa aceea nu s-a mai gasit decat atat A doua zi, dis de dimineata, Mitica a iesit la soare pe gard Asa ca am iesit si noi sa fugarim norii pe la Izvorul Muntelui Dar ne-am oprit un pic sa-i dam binete bradului scapat de topor Apoi am pornit iar la drum, spre Durau Pana acolo am mai descoperit cativa cetinosi intinsi spre soare la poalele Ceahlaului La Durau toata lumea mergea la biserica, unii incantati ca are parchet pe jos Iar ziua s-a incheiat la Haiduc acasa, adica la o stana unde oile erau cam apatice De frica codului galben am fugit din Piatra Neamt spre Bucuresti printr-un cod alburiu si viscolit Si altii fugeau la fel de incet ca si noi La un moment dat ne-am intepenit intre Bacau si Adjud, dar unii erau mai smecheri si credeau ca pot depasi coloana S-au mai pus si de-a curmezisul drumului De a trebuit sa vina politia cu tractorul ca sa-i scoata din sant Si in sfarsit, prin Buzau totul se topea intr-o ploaie cenusie si umeda

Asta a fost de Craciun. Ne-am grabit  spre Bucuresti ca sa avem de unde pleca azi, spre Herculane. Va mai povestesc dupa. Eu si domnul Canon 🙂

Tags:

4 Responses to “Avem o tara frumoasa, pacat ca…” Subscribe

  1. Spufi 28/12/2009 at 18:43 #

    dollo, sunt splendide peisajele. hai sa zicem, o fi si meritul pozarului 🙂 sa-l hranesti numa' cu asa ceva. pe domnu' canon, ofc.

    drum bun si sa vii cu fotoreportaje la fel de frumoase:-)

  2. Kiwi 29/12/2009 at 01:45 #

    Te aplaud si felicit ca ai papat tot din farfurie :))

  3. cris 30/12/2009 at 14:27 #

    superb … mai ales pestele ala cu mamaliga …aoleo, saracu claudiu, o sa te pomeneasca, ca-l trimit imediat dupa peste si pe maica-sa la cratita sa mi-l faca exact ca in poza ta …. CA NU MAI POT!

    • Dollo 31/12/2009 at 02:14 #

      noroc ca e Dunarea aproape si nici nu e inghetata, asa ca poate sa bage coada in apa repede 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Meșterul român: manualul sunt eu! (IV)

turnare placa

În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.