Avem o tara frumoasa, pacat ca…

O vedere de desktop la cativa km de Durau, intr-o dimineata rece si vantoasa de dupa Craciun

… o descoperim din intamplare. Eu am descoperit-o si cu ajutorul unui Canon 1000D pe care Mosul s-a intrecut pe el insusi ca sa mi-l atarne de gat. Si iata primele incercari din cele cateva zile de Craciun petrecute la Piatra Neamt si imprejurimi. Aplauzele se primesc la sectiunea comentarii 🙂

Seara de Ajun a fost clasica, cu schimburi de cadouri sub brad In ziua de Craciun Bicazul era incruntat si rece Nici Barajul Bicaz nu se simtea mai bine, umed si morocanos Totusi, un pastrav cu mamaliguta si usturoi s-a gasit la Pensiunea Cristina Dupa aceea nu s-a mai gasit decat atat A doua zi, dis de dimineata, Mitica a iesit la soare pe gard Asa ca am iesit si noi sa fugarim norii pe la Izvorul Muntelui Dar ne-am oprit un pic sa-i dam binete bradului scapat de topor Apoi am pornit iar la drum, spre Durau Pana acolo am mai descoperit cativa cetinosi intinsi spre soare la poalele Ceahlaului La Durau toata lumea mergea la biserica, unii incantati ca are parchet pe jos Iar ziua s-a incheiat la Haiduc acasa, adica la o stana unde oile erau cam apatice De frica codului galben am fugit din Piatra Neamt spre Bucuresti printr-un cod alburiu si viscolit Si altii fugeau la fel de incet ca si noi La un moment dat ne-am intepenit intre Bacau si Adjud, dar unii erau mai smecheri si credeau ca pot depasi coloana S-au mai pus si de-a curmezisul drumului De a trebuit sa vina politia cu tractorul ca sa-i scoata din sant Si in sfarsit, prin Buzau totul se topea intr-o ploaie cenusie si umeda

Asta a fost de Craciun. Ne-am grabit  spre Bucuresti ca sa avem de unde pleca azi, spre Herculane. Va mai povestesc dupa. Eu si domnul Canon 🙂

Etichete:

4 comentarii la “Avem o tara frumoasa, pacat ca…” Subscribe

  1. Spufi 28/12/2009 at 18:43 #

    dollo, sunt splendide peisajele. hai sa zicem, o fi si meritul pozarului 🙂 sa-l hranesti numa' cu asa ceva. pe domnu' canon, ofc.

    drum bun si sa vii cu fotoreportaje la fel de frumoase:-)

  2. Kiwi 29/12/2009 at 01:45 #

    Te aplaud si felicit ca ai papat tot din farfurie :))

  3. cris 30/12/2009 at 14:27 #

    superb … mai ales pestele ala cu mamaliga …aoleo, saracu claudiu, o sa te pomeneasca, ca-l trimit imediat dupa peste si pe maica-sa la cratita sa mi-l faca exact ca in poza ta …. CA NU MAI POT!

    • Dollo 31/12/2009 at 02:14 #

      noroc ca e Dunarea aproape si nici nu e inghetata, asa ca poate sa bage coada in apa repede 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român