Vacante 28/12/2009

Avem o tara frumoasa, pacat ca…

O vedere de desktop la cativa km de Durau, intr-o dimineata rece si vantoasa de dupa Craciun

… o descoperim din intamplare. Eu am descoperit-o si cu ajutorul unui Canon 1000D pe care Mosul s-a intrecut pe el insusi ca sa mi-l atarne de gat. Si iata primele incercari din cele cateva zile de Craciun petrecute la Piatra Neamt si imprejurimi. Aplauzele se primesc la sectiunea comentarii 🙂

Seara de Ajun a fost clasica, cu schimburi de cadouri sub brad In ziua de Craciun Bicazul era incruntat si rece Nici Barajul Bicaz nu se simtea mai bine, umed si morocanos Totusi, un pastrav cu mamaliguta si usturoi s-a gasit la Pensiunea Cristina Dupa aceea nu s-a mai gasit decat atat A doua zi, dis de dimineata, Mitica a iesit la soare pe gard Asa ca am iesit si noi sa fugarim norii pe la Izvorul Muntelui Dar ne-am oprit un pic sa-i dam binete bradului scapat de topor Apoi am pornit iar la drum, spre Durau Pana acolo am mai descoperit cativa cetinosi intinsi spre soare la poalele Ceahlaului La Durau toata lumea mergea la biserica, unii incantati ca are parchet pe jos Iar ziua s-a incheiat la Haiduc acasa, adica la o stana unde oile erau cam apatice De frica codului galben am fugit din Piatra Neamt spre Bucuresti printr-un cod alburiu si viscolit Si altii fugeau la fel de incet ca si noi La un moment dat ne-am intepenit intre Bacau si Adjud, dar unii erau mai smecheri si credeau ca pot depasi coloana S-au mai pus si de-a curmezisul drumului De a trebuit sa vina politia cu tractorul ca sa-i scoata din sant Si in sfarsit, prin Buzau totul se topea intr-o ploaie cenusie si umeda

Asta a fost de Craciun. Ne-am grabit  spre Bucuresti ca sa avem de unde pleca azi, spre Herculane. Va mai povestesc dupa. Eu si domnul Canon 🙂

Tags:

4 Responses to “Avem o tara frumoasa, pacat ca…” Subscribe

  1. Spufi 28/12/2009 at 18:43 #

    dollo, sunt splendide peisajele. hai sa zicem, o fi si meritul pozarului 🙂 sa-l hranesti numa' cu asa ceva. pe domnu' canon, ofc.

    drum bun si sa vii cu fotoreportaje la fel de frumoase:-)

    Răspunde
  2. Kiwi 29/12/2009 at 01:45 #

    Te aplaud si felicit ca ai papat tot din farfurie :))

    Răspunde
  3. cris 30/12/2009 at 14:27 #

    superb … mai ales pestele ala cu mamaliga …aoleo, saracu claudiu, o sa te pomeneasca, ca-l trimit imediat dupa peste si pe maica-sa la cratita sa mi-l faca exact ca in poza ta …. CA NU MAI POT!

    Răspunde
    • Dollo 31/12/2009 at 02:14 #

      noroc ca e Dunarea aproape si nici nu e inghetata, asa ca poate sa bage coada in apa repede 🙂

      Răspunde

Leave a Reply

Oldies but goldies

Drepturi civile 08/02/2013

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Portrete 15/12/2013

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Tzepe 03/10/2013

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

Carte & alte arte 26/11/2017

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Portrete 11/04/2014

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Scrise pe buda 13/02/2012

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.