Exista viata dupa alegeri?

U n prieten care a plecat in anii 90 din fascinanta Romanie, dar care se afla pe meleaguri natale momentan, imi spunea siderat aseara ca in orice tara civilizata lucrurile reintra in normalitate dupa alegeri. „Adica, sigur, si eu ma gandeam ca Geoana ar fi o sansa sa schimbam ceva, dar acum daca a castigat Basescu, gata, ar trebui sa se termine tot circul asta cu fraudarea si contestatiile. Ce e asta, domnule, nu mai e nimic de facut in tara asta, altceva decat politica?”, se intreba, pe buna dreptate, omul trait la normalitate in ultimii 20 de ani.

Pai da, noi acum stam sa discutam despre cum si cine a furat voturi. In momentul asta, pe Realitatea, Vanghelie, omul care a inventat paranghelia electorala si spaga sub forma de pui, telefoane, dvd-uri si alte foloase necuvenite, ei bine acel Vanghelie se jura ca el n-a furat niciun vot (de data asta), ca n-a (mai) avut loc de PD-L-isti care au fost in stare sa ia si curentul, domnule, intr-o sectie de votare, de i-a pus pe oamenii aia din sectie in stare sa se pipiaie pe intuneric intre ei si sa stea toti cu mana pe urna ca pe butelie, pana a aprins unul lanterna.

Tot Vanghelie a povestit despre un soft pe care il are PSD-ul care iti arata cand unul cu CNP-ul fals voteaza la o sectie speciala. Pai de unde stie calculatorul ca CNP-ul e fals?, il intreaba Dragoteasca, ingrijorata ca Vanghelie are CNP-ul ei la dispozitie si se joaca, erotic, cu el cand are el chef, nebunu’. A, pai e ceva simplu, normal, care se gaseste in orice calculator…, se incurca Vanghelie in explicatii. Cand si-a dat seama ca e cam ilegal sa ai CNP-urile populatiei, tu, pe persoana fizica, Vanghelie a cam dat-o la intors, ca de fapt poate nu se exprima el bine, dar nu e ceva complicat, bla, bla. Pai de unde sa stie saracul Vanghelie cum e cu computerele, cand el avea pe birou, intr-o vreme, doar un monitor de computer, fara unitate, ca sa dea bine in poza?

Mai devreme, inaintea brusc onorabilului Vanghelie, fostul ministru Nica daduse nenumarate exemple de cumparat voturi cu faina, ulei, pui si ale d’ale gurii, puse in sacose portocalii, fir-ar. Berceanu, din acelasi studio, zicea ca nici sacosele rosii n-au fost refuzate, deci daca e sa pedepsim, sa-i radem si pe rosii.  La mijloc, intre ei, Orban s-a descoperit brusc neutru si a inceput sa-i acuze pe amandoi, injurandu-i de mama si tata FSN din care se trag cele doua partide.

Noi astia de dincoace de ecran stam si ne uitam ca prostii. Sta tara in loc ca sa se uite la ei cum si-au pus poalele’n cap si mainile in solduri si se cearta pe gaina moarta care e kk-tul asta de economie de la care toti asteptam sa cante ca un cocos si ea nu e in stare nici macar sa-si ridice pielita de pe ochi.

Mie una intrebarea „de ce se fraudeaza alegerile in Romania?” mi se pare absurd de inutila. Pai cum de ce, pentru ca se poate. Da, stiu, viata e grea si multa lume n-are ce pune pe masa. Dar patru ani inainte de alegeri au avut ce pune pe masa oamenii aia care se vand azi pentru un kil de faina si unul de ulei ca sa mearga la vot? Nu conteaza cu cine voteaza, important e gestul pe care-l fac, foamea pe care o afiseaza si cu care trag de pulpanele jeep-urilor din care descaleca candidatii. Ce presedinte, ce parlamentar, ce primar e ala care vrea sa-si scoata norodul din saracie daca stie ca atunci cand va dori sa fie reales va fi suficient un kil de ceva, orice, de pus pe masa la copilasi?

E un cerc vicios de care pare ca nu vom scapa niciodata, de vreme ce retraim aceleasi mizerii in mod ciclic, ca intr-o zi a cartitei. In anii 90 facea istorie Bingo si celebra strigare „ne-ati scos din foame domnul Geo!”, prin 2000 faceau furori economatele, si explicatiile marinimoase ale PSD-istilor care sustineau ca alea sunt magazine pentru oamenii fara posibilitati, adica acei oameni carora tot timpul candidatii le ofera alimente ca sa voteze. In realitate economatele au fost niste metode excelente de spalat bani pentru clientela PSD, iar Bingo, iata, a impanzit din nou colturile strazii. Ne intoarcem la ce ne e mai sila, fie la patru ani, fie la 10, la 20, de parca n-am fi invatat nimic din ce ne-a pacalit, de parca suntem incapabili sa progresam. Sau hai, daca nu sa progresam, macar sa avem un pic de mandrie si, de ce nu, sa avem viata dincolo de rahaturile astea care nu sunt ale noastre, ci ale televiziunilor si politicienilor. E si asta un progres, pana la urma, sa devii autist intr-o societate in care e cam evident ca in urmatorii cinci ani nu se va schimba nimic, in ciuda asteptarilor noastre. A fost o teapa! Inca una.

P.S. – a, si pentru aceia care cred ca diaspora n-ar trebui sa voteze, sa stiti ca prietenul de care ziceam la inceput n-a votat. Ghinion, inca un vot pierdut pentru Geoana! 😀

Etichete: alageri, furt, Romania, Vanghelie, vot