Exista viata dupa alegeri?

U n prieten care a plecat in anii 90 din fascinanta Romanie, dar care se afla pe meleaguri natale momentan, imi spunea siderat aseara ca in orice tara civilizata lucrurile reintra in normalitate dupa alegeri. „Adica, sigur, si eu ma gandeam ca Geoana ar fi o sansa sa schimbam ceva, dar acum daca a castigat Basescu, gata, ar trebui sa se termine tot circul asta cu fraudarea si contestatiile. Ce e asta, domnule, nu mai e nimic de facut in tara asta, altceva decat politica?”, se intreba, pe buna dreptate, omul trait la normalitate in ultimii 20 de ani.


Pai da, noi acum stam sa discutam despre cum si cine a furat voturi. In momentul asta, pe Realitatea, Vanghelie, omul care a inventat paranghelia electorala si spaga sub forma de pui, telefoane, dvd-uri si alte foloase necuvenite, ei bine acel Vanghelie se jura ca el n-a furat niciun vot (de data asta), ca n-a (mai) avut loc de PD-L-isti care au fost in stare sa ia si curentul, domnule, intr-o sectie de votare, de i-a pus pe oamenii aia din sectie in stare sa se pipiaie pe intuneric intre ei si sa stea toti cu mana pe urna ca pe butelie, pana a aprins unul lanterna.

Tot Vanghelie a povestit despre un soft pe care il are PSD-ul care iti arata cand unul cu CNP-ul fals voteaza la o sectie speciala. Pai de unde stie calculatorul ca CNP-ul e fals?, il intreaba Dragoteasca, ingrijorata ca Vanghelie are CNP-ul ei la dispozitie si se joaca, erotic, cu el cand are el chef, nebunu’. A, pai e ceva simplu, normal, care se gaseste in orice calculator…, se incurca Vanghelie in explicatii. Cand si-a dat seama ca e cam ilegal sa ai CNP-urile populatiei, tu, pe persoana fizica, Vanghelie a cam dat-o la intors, ca de fapt poate nu se exprima el bine, dar nu e ceva complicat, bla, bla. Pai de unde sa stie saracul Vanghelie cum e cu computerele, cand el avea pe birou, intr-o vreme, doar un monitor de computer, fara unitate, ca sa dea bine in poza?

Mai devreme, inaintea brusc onorabilului Vanghelie, fostul ministru Nica daduse nenumarate exemple de cumparat voturi cu faina, ulei, pui si ale d’ale gurii, puse in sacose portocalii, fir-ar. Berceanu, din acelasi studio, zicea ca nici sacosele rosii n-au fost refuzate, deci daca e sa pedepsim, sa-i radem si pe rosii.  La mijloc, intre ei, Orban s-a descoperit brusc neutru si a inceput sa-i acuze pe amandoi, injurandu-i de mama si tata FSN din care se trag cele doua partide.

Noi astia de dincoace de ecran stam si ne uitam ca prostii. Sta tara in loc ca sa se uite la ei cum si-au pus poalele’n cap si mainile in solduri si se cearta pe gaina moarta care e kk-tul asta de economie de la care toti asteptam sa cante ca un cocos si ea nu e in stare nici macar sa-si ridice pielita de pe ochi.

Mie una intrebarea „de ce se fraudeaza alegerile in Romania?” mi se pare absurd de inutila. Pai cum de ce, pentru ca se poate. Da, stiu, viata e grea si multa lume n-are ce pune pe masa. Dar patru ani inainte de alegeri au avut ce pune pe masa oamenii aia care se vand azi pentru un kil de faina si unul de ulei ca sa mearga la vot? Nu conteaza cu cine voteaza, important e gestul pe care-l fac, foamea pe care o afiseaza si cu care trag de pulpanele jeep-urilor din care descaleca candidatii. Ce presedinte, ce parlamentar, ce primar e ala care vrea sa-si scoata norodul din saracie daca stie ca atunci cand va dori sa fie reales va fi suficient un kil de ceva, orice, de pus pe masa la copilasi?

E un cerc vicios de care pare ca nu vom scapa niciodata, de vreme ce retraim aceleasi mizerii in mod ciclic, ca intr-o zi a cartitei. In anii 90 facea istorie Bingo si celebra strigare „ne-ati scos din foame domnul Geo!”, prin 2000 faceau furori economatele, si explicatiile marinimoase ale PSD-istilor care sustineau ca alea sunt magazine pentru oamenii fara posibilitati, adica acei oameni carora tot timpul candidatii le ofera alimente ca sa voteze. In realitate economatele au fost niste metode excelente de spalat bani pentru clientela PSD, iar Bingo, iata, a impanzit din nou colturile strazii. Ne intoarcem la ce ne e mai sila, fie la patru ani, fie la 10, la 20, de parca n-am fi invatat nimic din ce ne-a pacalit, de parca suntem incapabili sa progresam. Sau hai, daca nu sa progresam, macar sa avem un pic de mandrie si, de ce nu, sa avem viata dincolo de rahaturile astea care nu sunt ale noastre, ci ale televiziunilor si politicienilor. E si asta un progres, pana la urma, sa devii autist intr-o societate in care e cam evident ca in urmatorii cinci ani nu se va schimba nimic, in ciuda asteptarilor noastre. A fost o teapa! Inca una.

P.S. – a, si pentru aceia care cred ca diaspora n-ar trebui sa voteze, sa stiti ca prietenul de care ziceam la inceput n-a votat. Ghinion, inca un vot pierdut pentru Geoana! 😀

Etichete: , , , ,

4 comentarii la “Exista viata dupa alegeri?” Subscribe

  1. cnub 09/12/2009 at 09:38 #

    In toata abrambureala asta nu inteleg de ce PD-L-ul nu le-o taie din scurt, pentru ca in articolul ala care vorbeste despre cadrul legal in care se poate contesta validitatea unor alegeri scrie mare si clar ca respectivii pot depunde contestatia asta daca "nu au participat la frauda". Pai? N-o fi greu sa demonstrezi contrariul.

  2. Gilbert 10/12/2009 at 04:20 #

    @ cnub: He, he, he! Corb la corb nu scoate ochii! Decât, poate, până la un punct. Depinde de miză 😉

    @ Dollo: CNP-ul se bazează pe un algoritm de formare. Întreabă-l pe nenea Ciocan şi-ţi povesteşte el cum e cu "formarea" asta a CNP-ului.

    Da, multe site-uri de pe internet (în general serioase), şi care solicită CNP-ul, verifica în acest mod dacă CNP-ul pare unul valid.

  3. Gilbert 10/12/2009 at 04:23 #

    Viaţă după alegeri?!!! Glumeşti! Ne-au ciuruit pe toţi! Pare un fleac… 😉

    • Dollo 10/12/2009 at 20:51 #

      pai eu zic ca exista. uite, eu nu ma mai uit la posturile de stiri, respectiv la tocsouri. ma limitez la stiri si-mi e mai bine

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

scoala

Curtea Constituțională îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Motive pentru care peste 90% dintre părinți au făcut cereri ca să-și înscrie copiii la ora de religie.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.