Articole
- Slovenia, scumpa de ea 06/09/2024
- Ce au făcut sârbii în ultimii 13 ani 23/08/2024
- Am strâns piscina și-am plecat în lume 21/08/2024
- Cum am obținut aprobarea statului ca să-mi închiriez casa. Provizoriu 11/08/2024
- „Moartea asistată” de la Spitalul Pantelimon 08/08/2024
- 15 ani de când știți totul despre mine 05/08/2024
- Alazarul ruștesc, din nou la clubul de carte 01/08/2024
- Feminismul n-a omorât pe nimeni… 26/07/2024
- „Moartea asistată” de la Spitalul Pantelimon 08/08/2024
- Slovenia, scumpa de ea 06/09/2024
- Cum am obținut aprobarea statului ca să-mi închiriez casa. Provizoriu 11/08/2024
- Am strâns piscina și-am plecat în lume 21/08/2024
- Ce au făcut sârbii în ultimii 13 ani 23/08/2024
- Dollo: Da, turismul costă tot mai mult sau ne-am „îmb...
- Ilici: Asta e ca aia din Filantropica: "- Dar ce pretur...
- Dollo: Da, par tare gospodari....
- Dollo: Da, nu ne-a dezamăgit nimic acolo, nici Dylan, c...
- Dollo: Așa e, parcarea trebuie plătită, dar parcă nu ...
- Ilici: In concluzie, Slovenia e o tara dezvoltata, frumoa...
- Cristina: Ți-am urmărit impresiile de călătorie pe larg ...
- Tiberiu: Când merg în expoziții plec cu o zi-două mai d...
„Puteți prelua maximum 500 de caractere din articolele de pe blog dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat mai jos pe coloană”
Dollo, blogerizdă fără arginți
Ce citim luna asta
La clubul de carte din 8 septembrie 2024, ora 20.00, discutăm „Viața trece ca un glonț - memoriile unui reporter BBC” de Dorian Galbinski. Se ține prin video-conferință pe Skype, deci dacă ați citit cartea și vreți să participați, intrați pe acest link: https://join.skype.com/OwJaaBo7q5Yl
Cu un click pe poza cărții găsiți ce cărți citim la clubul de carte în 2023-2024
Ce mai zice Dollo pe Fb
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”
Orice ai zice tu, arata pur si simplu superb, ca fenomen natural.
Chiar n-am mai vazut de muuult turturi la case!
Da' imi face sangele turturi in vine la gandul sa treaca vrun om sau vreo masina p-acolo. Gradinita? OOOOFFFF!
pana una alta, m-au omorat ai nostrii romani cu datul zapezii, doar in fata portii.
Astfel la mine pe trotoir (cum ar spune un prieten al meu din nu stiu ce tara)
sunt aliniate vreo 3 4 institutii, o scoala, o gratinita, o cresa, un spital.
Fiecare cu o poarta ingusta, cat sa treaca un om.
Stratul de zapada pe trotuarul ala e de juma de metru, gagii au iesit si au facut carare in fata portii lor, lata de un om, perpendiculara pe trotuar, sa poti trece de la strada la poarta.
Ei bine, eu care merg pe trotuar, merg merg si la un moment dat cad intr-o groapa,
ma gandesc ca s-o fi terminat stratu de zapada si plec mai departe, dar dupa un metru doi, ma impiedic de marginea cealalta.
Ma sui constiincios pe zapada si navighez mai departe, mai merg ce mai merg si nimeresc in a doua gaura.
Concluzia, am luat-o pe carare in directia opusa portii si m-am carat pe sosea, ca doar sunt un geep ce palaria mea nu?
Atunci sa vezi spectacol sonor, clacsoane gramezi, masini mergand in pasul meu de defilare in spatele meu si unii depasind si clacsonand…
Si atunci imi aduc aminte de Michel Sevago si al sau cavaler de Pardaillan si spun:
"Rabdare micutii mei pui de lup, faceti putina liniste ca nu ne putem concentra aici, ce naiba nu putem sa avem si noi 3 minute"!