Articles
-
Când mama se transformă în copilul care-ai fost
03/08/2026
-
Cum am ajuns să-mi repar mașina cu ranga
24/07/2026
-
Prețuri de supermarket, comparativ în România, Franța și Germania
26/06/2026
-
Cea mai interesantă biserică făcută de un ateu
24/06/2026
-
Când relele lumii te ajung și-n paradis
15/06/2026
-
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
08/06/2026
-
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
27/05/2026
-
Lecții dintr-o viață aparent irosită
11/05/2026
-
Cum am ajuns să-mi repar mașina cu ranga
24/07/2026
-
Când mama se transformă în copilul care-ai fost
03/08/2026
-
Bogdan: Francezii sunt sigur nebuni! Am fost saptamana tre...
-
Raluca: Aceeasi problema o are constant si mama mea cu mam...
-
Dollo: Desigur, dacă ar putea să se și apere singură ...
-
Dollo: Ei, o animă multe pe ea și încă face multe pen...
-
Dollo: Nu mai ține minte așa multe despre ea, dar acum ...
-
Florin: Chiar nu înțeleg unde este boacăna. A acționat...
-
Ramona: Eu aș privi filozofic problema: încă o animă c...
-
Om bun: Toti facem din astea, mai ales in tinerete si la b...
„Puteți prelua maximum 500 de caractere din articolele de pe blog dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat mai jos pe coloană”
Dollo, blogerizdă fără arginți
Ce citim luna asta

La clubul de carte din 6 septembrie 2026, ora 21.00, discutăm „Ultimul nud” de Ellis Avery. Clubul se ține prin video-conferință. Dacă ați citit cărțile și vreți să participați, găsiți link-ul de conectare dând click pe poza cărții. Tot acolo găsiți și ce cărți citim la clubul de carte în 2026-2027
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”














Orice ai zice tu, arata pur si simplu superb, ca fenomen natural.
Chiar n-am mai vazut de muuult turturi la case!
Da' imi face sangele turturi in vine la gandul sa treaca vrun om sau vreo masina p-acolo. Gradinita? OOOOFFFF!
pana una alta, m-au omorat ai nostrii romani cu datul zapezii, doar in fata portii.
Astfel la mine pe trotoir (cum ar spune un prieten al meu din nu stiu ce tara)
sunt aliniate vreo 3 4 institutii, o scoala, o gratinita, o cresa, un spital.
Fiecare cu o poarta ingusta, cat sa treaca un om.
Stratul de zapada pe trotuarul ala e de juma de metru, gagii au iesit si au facut carare in fata portii lor, lata de un om, perpendiculara pe trotuar, sa poti trece de la strada la poarta.
Ei bine, eu care merg pe trotuar, merg merg si la un moment dat cad intr-o groapa,
ma gandesc ca s-o fi terminat stratu de zapada si plec mai departe, dar dupa un metru doi, ma impiedic de marginea cealalta.
Ma sui constiincios pe zapada si navighez mai departe, mai merg ce mai merg si nimeresc in a doua gaura.
Concluzia, am luat-o pe carare in directia opusa portii si m-am carat pe sosea, ca doar sunt un geep ce palaria mea nu?
Atunci sa vezi spectacol sonor, clacsoane gramezi, masini mergand in pasul meu de defilare in spatele meu si unii depasind si clacsonand…
Si atunci imi aduc aminte de Michel Sevago si al sau cavaler de Pardaillan si spun:
"Rabdare micutii mei pui de lup, faceti putina liniste ca nu ne putem concentra aici, ce naiba nu putem sa avem si noi 3 minute"!