Articles
-
Camping – dar avem suferință și acasă 27/04/2025
-
În realitate nu se întâmplă absolut nimica 15/04/2025
-
Vii în București și primul care te ia în primire la aeroport… 09/04/2025
-
Păcatele ONG-urilor și ale oamenilor de bine din ele (II) 04/04/2025
-
La ce sunt bune ONG-urile. Și eventualele lor păcate 02/04/2025
-
Un atac de panică 01/04/2025
-
Astfel de lucruri mărunte care fac diferența 26/03/2025
-
O lume mai bună, according to Dollo 24/03/2025
-
Vii în București și primul care te ia în primire la aeroport… 09/04/2025
-
Un atac de panică 01/04/2025
-
La ce sunt bune ONG-urile. Și eventualele lor păcate 02/04/2025
-
În realitate nu se întâmplă absolut nimica 15/04/2025
-
Păcatele ONG-urilor și ale oamenilor de bine din ele (II) 04/04/2025
-
Camping – dar avem suferință și acasă 27/04/2025
-
dojo: FELICITARI! Acu' aflu si eu ca decizia s-a luat s...
-
Valentina: Nu scapi nici daca faci copil. Te intreaba de ce n...
-
Dollo: Da, noroc că există concurență și oferte dife...
-
Dollo: Unde scuipă boierul pupă Vodă, vorba aia...
-
Dollo: Dacă aș fi gândit-o mai bine l-aș fi întrebat...
-
Liviu: salutam, cred ca nenea facea misto de tine. Tu i...
-
Om bun: Eu ii judec si tot eu le gasesc scuze, hehehee...
-
Stelian: Pai ati ajuns departe. Ultima oara am coborit depa...
„Puteți prelua maximum 500 de caractere din articolele de pe blog dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat mai jos pe coloană”
Dollo, blogerizdă fără arginți
Ce citim luna asta

La clubul de carte din 27 aprilie 2025, ora 21.00, discutăm despre „Viața mea în librăria Morisaki” de Satoshi Yagisawa. Se ține prin video-conferință. Dacă ați citit cartea și vreți să participați, găsiți link-ul de conectare dând click pe poza cărții. Tot acolo găsiți și ce cărți citim la clubul de carte în 2025-2026
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”
Orice ai zice tu, arata pur si simplu superb, ca fenomen natural.
Chiar n-am mai vazut de muuult turturi la case!
Da' imi face sangele turturi in vine la gandul sa treaca vrun om sau vreo masina p-acolo. Gradinita? OOOOFFFF!
pana una alta, m-au omorat ai nostrii romani cu datul zapezii, doar in fata portii.
Astfel la mine pe trotoir (cum ar spune un prieten al meu din nu stiu ce tara)
sunt aliniate vreo 3 4 institutii, o scoala, o gratinita, o cresa, un spital.
Fiecare cu o poarta ingusta, cat sa treaca un om.
Stratul de zapada pe trotuarul ala e de juma de metru, gagii au iesit si au facut carare in fata portii lor, lata de un om, perpendiculara pe trotuar, sa poti trece de la strada la poarta.
Ei bine, eu care merg pe trotuar, merg merg si la un moment dat cad intr-o groapa,
ma gandesc ca s-o fi terminat stratu de zapada si plec mai departe, dar dupa un metru doi, ma impiedic de marginea cealalta.
Ma sui constiincios pe zapada si navighez mai departe, mai merg ce mai merg si nimeresc in a doua gaura.
Concluzia, am luat-o pe carare in directia opusa portii si m-am carat pe sosea, ca doar sunt un geep ce palaria mea nu?
Atunci sa vezi spectacol sonor, clacsoane gramezi, masini mergand in pasul meu de defilare in spatele meu si unii depasind si clacsonand…
Si atunci imi aduc aminte de Michel Sevago si al sau cavaler de Pardaillan si spun:
"Rabdare micutii mei pui de lup, faceti putina liniste ca nu ne putem concentra aici, ce naiba nu putem sa avem si noi 3 minute"!