Blonda, Mercedesul si bisericoasa

S tiu, suna ca un titlu de banc, dar nu e. Sunt sub impresia cursului la care am participat in seara asta, in care un tanar dragut care vorbeste romaneste „cu accent” ca sa fim eufemisti, a incercat sa ne introduca in ceea ce se numeste SEO – adica Search Engine Optimization. Asa ca am pus direct cuvintele cheie in titlu, ca sa va fie clar despre ce e vorba, cand il intrebati pe Google de mine 😉

Asadar, venind acasa de la curs, orele 18 trecute, trafic precum coada la moaste sau la vaccin pe toate strazile orasului, stau si ma uit  si eu in jur, la alti participanti la trafic, cum s-ar exprima domnul Ciocan (alt cuvant cheie bun pentru Google). Si ce credeti ca vad in stanga? O blonda, cu blana argintie naturala pe umeri (mama a fost toata viata ei suspinatoare dupa o blana de vulpe argintie, dar n-a reusit s-o aiba niciodata. Pesemne Mercedesul era conditia primordiala), la volanului unui Mercedes negru, ultimul tip. Nu stiu ce tip, ca nu ma pricep la Mercedesuri, dar masina aia tipa din toate sclipirile ei ca e masina noua, va spun sigur.

Eu, in Nissanul meu mic, rosu, usor julit pe la colturi (de la primele parcari, va spuneam), plin de praf si chiar noroi de pe drumurile la care l-am supus in ultimele saptamani, infofolita in geaca, fular, parul usor slinos de nespalat, ma rusinez brusc de vecinatatea selecta in care ma aflu. Si ma pun pe procesat prejudecati: ia uite si asta, blonda, in Mercedes, ce servicii o fi prestat ca sa si-l ia?  Nu-i asa ca toti ne gandim la asta cand vedem o femeie tanara si mai ales blonda intr-o masina scumpa? Hai, nu ma lasati singura cu asta! Apoi ma rusinez si de propriile prejudecati si ma gandesc la ce buna ar fi lumea daca n-am mai gandi asa, in fine, imi trec prin cap tot felul de prostii ca atunci cand stai la semafor si n-ai ce face. In fond fata poate ca e o carierista intr-o multinationala, cu ceva mai multe succese (stiu, v-ati fi asteptat sa zic succesuri, dar nu, vorbesc serios de data asta, nu vreau sa duc discutia in derizoriu!) ca altele, uite cum sta ea linistia, calma, la volanul ei de piele, cu imbunatatiri, nu claxoneaza, nu taie fata, nu manifesta toate atributele parvenitilor cu masini scumpe care ne populeaza cosmarurile rutiere cotidiene, nu? Parerea mea despre blonda crestea invers proportional cu coada de masini din Pipera.

Dupa vreo 5 de verde si un galben fortat la maxim reusim sa trecem amandoua – eu si tanara capabila care si-a luat Mercedes prin fortele intelectuale proprii – de Barbu Vacarescu si chiar de intersectia cu Stefan cel Mare, dar ramanem intepenite cateva zeci de minute mai tarziu in intersectia de la Armeneasca din cauza faptului ca verdele de la noi s-a suprapus peste coada transversala a celorlalti care n-aveau niciun gand sa se miste, apoi a venit iar verdele lor si ne-a prins pe noi etc. La un moment dat reusesc prin imprejurari pe care numai Dumnezeu stie sa le aprecieze sa i-o iau inainte si ma reped cu sete pe Mosilor spre Sf Gheorghe, pe linia tramvaiului, cu gandul la sarmalele care sfaraiau deja in microundele de acasa (da, mananc nesanatos, aseara am mancat pizza, asta seara vor fi sarmale, dar pana la urma voi cat aveti de gand sa traiti in Romania?).

Cand, dupa colt, pun frana brusc in fata unei femei care trecea strada facandu-si cruci mari cu ochii atintiti la biserica de peste drum. Se uita la biserica, nu la masini, se inchina, nu se asigura din stanga – dreapta cand trecea strada. Sunt asa de socata de fiinta asta, incat ma multumesc doar cu frana, nu folosesc si claxonul, asa cum face, insa, coparticipanta mea la trafic, blonda din Mercedes. Apoi daca nu mi te claxoneaza blonda maaai, de nu te vezi! Frateeee, rasuna strada, zanganeau geamurile si mai mai sa bata si clopotele, atata de sfasietor suna claxonul blondei, care, ce credeti, ca i se adresa bisericoasei? Noooo. Mie, domnule, mie mi se adresa, cu ura si inversunare. Noroc ca nu venea nimic din fata, ca ce mi ti s-a napustit blonda cu piciorusul ei fin in acceleratie, si mi-a depasit Nissanul de nu s-a vazut! Tramba de praf ar fi lasat in urma daca n-ar fi fost intuneric si nu s-ar fi vazut doar asa, un norisor usor care putea foarte bine sa fie si nimbul doamnei de mai devreme, stiti, bisericoasa, cea cu crucile mari si evlavioase care era sa ne bage in pacat si pe mine si pe blonda cu masina ei luata in leasing, desigur, din salariu.

Huh, am ajuns-o la prima intersectie, sa nu va imaginati ca s-a pierdut in zare precum speranta spre mai bine a romanilor. Nu. Ca in fata era un tramvai pe care si daca l-ar fi claxonat nu i-ar fi folosit la nimic, ca de la claxonul ei pana la urechile vatmanului… cale de doua vagoane. Dar uite asa s-a napustit ea cu claxonul si depasirea, ca fata mare la maritat, sa-mi strice mie impresia buna ce mi-o construise cu migala, timp de 5 semafoare de verde si unul de galben. Data viitoare, daca ne mai intalnim, nu stiu, cred ca nu ma mai las amagita de aparentele ei de fata buna, si o discriminez direct cu o eticheta de curva de nu se vede.

Etichete: , , ,

13 comentarii la “Blonda, Mercedesul si bisericoasa” Subscribe

  1. Aristocle 16/01/2010 at 14:57 #

    Păi o claxonam şi eu la intersecţia cu tramvaiul de nu se vedea… Glumesc, chiar nu are rost… Iar băbuţa, probabil cu vederea mai înceţoşată de trecerea anilor, se bazează mai mult pe ajutorul lui Doamne-Doamne decât pe proprii ochi. Până acum, cel puţin, se pare că sistemul funcţionează bine. Ajungi la şosea, inchizi ochii, îţi faci o cruce şi tot înainte! Cine are credinţă scapă, cine nu…

    • Dollo 17/01/2010 at 00:00 #

      @aristocle – pai asta-i, ca bisericoasa nu era babutza. Deloc. Era o silueta destul de vivace, doar ca picioarele ii mergeau mai rar ca mainile, iar locul pe unde trecea nu avea zebra, era pur si simplu prin dreptul bisericii… mergea ca in transa, facandu-si cruci. Iti venea sa te crucesti, nu alta, vazand-o;)

  2. mihnea 16/01/2010 at 22:51 #

    rad singur!!!! excelent scris!!

    • Dollo 17/01/2010 at 00:01 #

      @mihnea – ma gandeam eu ca tu i-ai fi pus alte etichete 😛

  3. Radu Vasile 17/01/2010 at 14:52 #

    Mesajul interesant din acest articol, era ca te-ai apucat de cursuri de seo.

    1. cat costa?

    2. ce te-a lovit sa vrei sa faci asa ceva?

    3. ce va invata mai exact?

    4. nu ai fi vrut sa faci cursul cu mine numai pentru jumate din pret:)

    Si cred ca mai am niste intrebari pe care le–am uitat acuma:)

    • Dollo 17/01/2010 at 16:01 #

      cursul e gratis, si face parte din sarcinile de serviciu 🙂

  4. Andreea 17/01/2010 at 19:30 #

    La discriminat inainte, zic, hai c-am ras bine de tot!

    • Dollo 17/01/2010 at 21:40 #

      Daca si avocatul da liber la discriminare, cine suntem noi muritorii sa ne opunem? 😉

  5. Andreea 18/01/2010 at 04:48 #

    Da-o-ncolo, in masina nici macar nu e in public, nu se pune! 🙂

    • Dollo 18/01/2010 at 14:59 #

      Da, cam cum a fost Basescu cu tiganca imputita, carevasazica 😉

  6. Andreea 18/01/2010 at 19:20 #

    Exact la fel 😉

    Nu c-as sustine discriminari sau chestii de-astea, da uneori mi se pare ca prea ne dam dintr-o data bisericosi si/sau moralisti din cale-afara…

    • Dollo 18/01/2010 at 20:34 #

      Numai la nivel declarativ, cum facem multe de altfel 🙂

  7. Radu Vasile 21/01/2010 at 01:44 #

    E daca e gratis, sigur iti puteam oferi unul la juma de pret. Dar asta e, pierderea ta.

    🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia