Rusinea de a ramane in tara, degeaba

A m zis de multe ori, aici sau aiurea, ca as vrea sa emigrez. Nu stiu daca as fi facut ceva pureci daca as fi emigrat, nici daca nu voi emigra vreodata. Inclin sa cred, totusi, in intunericul ultimelor decizii personale luate pe la mine p-acasa, ca nu voi pleca nicaieri in viata asta. Din mai multe motive, dar nu le mai detaliez aici, ca nu astea sunt subiectul postarii. Subiectul e alergat prin curte de mai multi oameni plecati in lume, care au in ultimul timp luari de pozitie fata de tarisoara noastra care ma fac sa ma rusinez ca am ramas aici. Ca am ramas si ca nu fac nimic. Postarile lor nu sunt acuzatoare, explicite, dar contin o expresie ce acunde o culpa si o suferinta: „exorcizarea de Romania”

Bine, aici adeptii ramanerii in tara fara rezerve o sa-mi spuna ca, si ce, ei ce au facut? Au plecat, nu?! Da, dar parca asta, decizia asta a lor tot e mai curajoasa decat lasitatea ramanerii in tacere, pe burta, fara sa faci valuri, sa-ti traiesti viata cat mai autist posibil astfel incat sa nu sfarsesti la nebuni inainte de a primi prima pensioara, atat cat va fi ea sa fie.

Sunt rusinata, asadar, si de rostitele si de nerostitele cuvinte ale celor plecati, care desi stiu de unde au plecat, nu contenesc sa se minuneze cum am ajuns. Uitati-va si voi, la televizor se vorbeste non-stop de cateva zile de flacara violet, cum i-a supt un candidat altuia energia  la alegeri si alte aberatii demne de o tara condusa de fapt de o biserica ce suge si ea bani de la buget si-i indoctrineaza la scoala pe elevi ca sa-si asigure viitorii enoriasi care-i vor plati acatistele. In pauzele dintre flacarile violet se mai discuta despre cate catralioane de euro va costa vesnic „viitoarea” autostrada pana la Brasov; despre cum nu s-a facut deszapezire nici la zapada asta si despre cum vrea guvernul sa mai ia niste piei de pe unii dintre noi, care ii parem mai impanati, ca sa-si acopere ignoranta. Ca ziarist ma rusinez de breasla din care fac parte. Nimeni nu e in stare sa le taie microfonul astora si sa-i traga de guler, sa le ceara sa discute dracului despre ce e important in tara asta care se duce de rapa. Nu despre flacara violet. In fapt nimeni nu se mira de nimic aici. Mirarile vin de afara, curios, chiar de la romani. Oare de ce noi nu vedem cum vad ei, decat in intimitate? De ce nu ne revoltam public? De ce nu suntem capabili de o miscare coerenta, articulata, impotriva tampeniilor pe care suntem siliti sa le inghitim? De ce alegem instinctul de conservarea in loc de orice?

Cum am ajuns, asadar? Cum vom ajunge? Cum, cu umor amar, scrie aici Bradut Florescu, alt roman care si-a luat campii, cel putin temporar. O sa impartim cu Kiribati gloria de a fi ultimii de pe glob ramasi in criza. Intr-o vesnica criza morala, financiara…

Cum vom ajunge acolo? Pai suntem pe drumul cel bun, pentru ca nu facem nimic ca sa ne impiedicam. Cum spunea profesorul Gabriel Andreescu, de curand, la lansarea raportului despre cati absolventi de teologie au invadat Romania in ultimii 20 de ani: „Fiecare e dator sa faca ceva. Si chiar daca nu se vede acum, la un moment dat va conta, undeva!”

Poate, sau o fi si asta o forma de autism. Eu sunt sigura ca nu mai apuc vremea aia in care va conta ce fac, si aproape ca ma consolasem cu asta. Dar azi -citind postarea amara de aici, suprapusa peste cea mai veche de aici – am constientizat pentru prima data aceasta jena, de a fi ramas aici, degeaba. Si imi pare mai greu de suportat decat traiul efectiv in Romania, pentru ca ma face sa ma simt prost fata de niste oameni pe care-i admir, de parca le-as fi promis ca lasa tara pe maini bune si i-am dezamagit.

Etichete: , , , ,

10 comentarii la “Rusinea de a ramane in tara, degeaba” Subscribe

  1. Radu Vasile 21/01/2010 at 01:26 #

    Da, iar pe mine ma enerveaza la culme, discursurile unora, care, isi justifica neplecarea, sau neputinta de a pleca prin patriotism, iar cand unul din afara spune ca vezi doamne ca Romania e naspa si asa si pe dincolo, ei raspund invariabil, pai sigur, s-a dus ala acolo sa ne faca tara de ras, ca ce vorbeste el, ca el a plecat si ce stie.

    Ca noi avem dreptul sa vorbim, pentru ca noi stam aici si suferim. Asa ca toti romanii plecati sunt niste idioti, niste dezertori, niste renegati, de acesti patrioti care suntem. Eu din pacate, situatia si sistemul m-au obligat sa raman aici, altfel eram primu care plecam.

  2. Creanga 21/01/2010 at 17:24 #

    Doamna Dolores e rusinata

    Ca nu-i si ea emigrata

    Lumea tace, mult inghite

    La trei case un parinte

    N-avem scoli, n-avem spitale

    In toata tara e jale

    Ciuperci cu clopot rasar

    Iar bagi mana in buzunar

    Faci trei cruci, te inchini

    Ochii mari, apoi suspini

    De sus nu vine nimic

    Doar ninsoare cate-un pic

    Jos ar fi problema noastra

    Coruptia, incompetenta crasa

    Dolo, dolo nu mai plange

    Multe pacate vei strange

    Fruntea sus si comenteaza

    Daca taci, nu esti mai breaza

    Tine flacara aprinsa

    Lasa usa mai deschisa

    Poate vom veni in tara

    Cu experienta precara

    • Dollo 21/01/2010 at 19:17 #

      Suna a versuri facute de celebrul parlamentar liber-schimbist Stefan Cazimir, care aparuse in Romania prin anii '90. Multumesc pentru incurajari 🙂 Si daca e sa va intoarceti in tara cu ganduri de schimbare, primim orice experienta 😉

  3. Creanga 21/01/2010 at 20:59 #

    De unde atata Cazimir?

    De atatea versuri transpir

    Liber sunt, dar nu-s schimbist

    IPul meu pare trist

    Emailul e adevarat

    Numele nu-i inventat

    De revenit voi reveni

    Pentru un an sau o zi

    Dar chiar si din departare

    Voi sari in aparare

    Tara draga n-oi uita

    Inima va tresalta

    Voi fi mereu roman

    Nu voi uita de strabun

    O zi buna va doresc

    Pe evz va regasesc!

  4. Cristea 21/01/2010 at 21:35 #

    Nu dezamagim nici inaintasii, nici posteritatea daca plecam din Romania. Intr-o lume in care nationalismul si patriotismul incep sa puta a mucegai (pana acuma au putzit a sange si a glontz) suntem liberi sa traim cum vrem si unde vrem, pentru ca oricum prea mult nu facem umbra pamantului. Indignarea lenesului e fada, ridicola. Efortul singular intr-o societate de Mitici e munca de Sisif. Dar intre extremele astea exista libera alegere, trenul, avionul, pasaportul. Exista, credeti-ma, locuri in care oamenii muncesc si platesc ok daca muncesti pentru ei, exista locuri fara caini vagabonzi, care nu colcaie de manelisti, exista capitale ale caror trotuare nu sunt blocate de masini parcate, autobuze fara sutzi. Ba chiar exista orase in care ninge cate 3 metri pe an dar strazile nu sut niciodata blocate.

    Numai un discipol cioranian (si mazochist) ar alege sa ramana intr-un loc pe care il detesta cu mana pe inima. Sau poate un marxist-moralist, adica un obsedat de schimbarea lumii, de crearea, in sfarsit, a "omului-nou". Dar omul nou exista deja, il vedeti la tot pasul in Romanica, in tot felul de specii si increngaturi.

    Suces la… lamentari (o gluma, deci zambiti, va rog).

    • Dollo 21/01/2010 at 22:02 #

      As zambi eu, dar nu e zambetul meu 🙂 Stiu ca lumea asta de care spuneti exista, si ca in ea se integreaza perfect si romanii. Tristetea vine din faptul ca ei nu reusesc sa-si schimbe propria lume, astfel incat sa nu fie obligati sa plece. Un roman plecat in Canada spunea ca el va fi vesnic prins intre cele doua lumi. Singurii avantajati 100% ii sunt copiii. "Schimbarea lumii" in cazul Romaniei ar fi doar o simpla aducere la normalitatea … european acceptata sa zicem. Nu inseamna ambitia comunista de creare a omului nou. Cel putin nu in acceptiunea mea.

  5. Cristea 22/01/2010 at 00:05 #

    … pai din Canada scriu si eu. Dar sincer nu ma simt intre doua lumi. E drept ca pastrez amintiri din Romania, dar nu ca o "Romanie" in sensul de intreg, de entitate cuprinzatoare ci mai mult chipuri, locuri anume, momente. Un fel de "acel blestemat, acel minunat Rasinari" al lui Cioran, daca vrei. Dar cand ma trezesc, sunt acasa, aici. Desi nu au trecut nici 10 ani de cand am plecat definitiv, ma simt acasa unde locuiesc, cand vizitez Bucuresti abia astept sa ma intorc "acasa". Nu ma inec in exemplul personal si-n note autobiografice, vreau doar sa spun ca suntem intr-un fel datori fata de noi insine cu ceva: sa traim liber acolo unde vrem. Si sa plecam daca nu ne e bine. Tara si patria si neamul stramosesc nu sunt decat bancuri sinistre. Instrumente de supt seva oamenilor. Cu cat mai repede isi da fiecare seama de asta, cu atat mai bine. Si pana la urma, asta e numai o opinie personala… (ar putea parea bizara, asa ca nu recitesc ce-am scris hihihi)

    • Dollo 22/01/2010 at 02:42 #

      E foarte bine, si intr-o oarecare masura rezonez cu ce spui. Diferenta o da, probabil, lasitatea (mea) cu care accept nevazutele legaturi si temeri ce ma tin legata aici. De aceea incerc un "the best of it" la fata locului, si vazand ca nu-mi iese cad in depresie 🙂

  6. Cristea 22/01/2010 at 03:08 #

    Ei, chiar depresie?

    Asta poate fi oarecum periculos, mai ales in puterea noptii. Si contagios, extrem de contagios. Iar de lasitate ma cam idoiesc ca ar putea fi vorba, daca mi-e permis sa ma indoiesc de ceva (de exemplu acum ma indoiesc si de soarele asta ciudat, in miez de ianuarie, pe care-l vad pe fereastra biroului – o fi cald, o fi frig?).

    Cat despre subiectul tara-lehamite-patrie-emigrare-temeri-idei-distantza-etc, sa tot vorbim, prefer asta multor manifestari intelectuale gen hockey, fotbal, mall, brad pitt, flacari violete…

    À+

  7. Felicia 29/01/2010 at 01:14 #

    Buna ziua, Dollores!

    Mda… Va admir ca spuneti cu voce tare ceea ce ganditi. Poate va amintiti de mine, Felicia Lupascu, acea profesoara care l-a adus pe Eminescu in scolile din Spania, dar…

    Dupa ce am avut curaj sa intreb de ce nu am materiale sa lucrez cu copiii, de ce nu sunt platita pentru orele muncite, de ce nu am vechime in munca, daca muncesc, etc., mi s-a spus ca ceea ce am facut nu corespunde promovarii Limbii, Culturii si Civilizatiei romanesti, asa ca … draga d-na Lupascu, nu stiti sa va exprimati coerent romaneste, deci … nu meritati sa mai fiti in acest proiect.

    Va rog, stergeti ceea ce ati scris, daca vreti sa mai aveti un post, daca vreti sa nu ajungeti cum am ajuns eu, cu un copil in brate, si fara nici un venit, cu sufletul murdarit si plin de umilinta si neintelegeri.

    Va doresc tot binele, ati fost buna si ati scris despre ceea ce fac, doar ca mesajul care a ajuns la cei de sus a fost: o basarabeanca se lauda (mi-au spus-o in fata, ca prin acest interviu am vrut sa le fac pe celelalte colege de doi lei). Si eu, care credeam ca reportajul e despre Eminescu.

    Mi-e plina inima de durere cand ma gandesc ca Eminescu, Creanga, Paler sunt romani. Doamne, Doamne, de ce oare?

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.