Va mai amintiti de PIC?

PIC-ul de azi

Era o carioca alba cu un continut ciudat mirositor, care stergea cerneala de pe caietele mult incercate de litere strambe de la clasa I. Va mai amintiti? Lasa in urma dare umede care cand se uscau se transformau intr-o pulbere fina alba, si ca orice lucru pe vremea aia isi dovedea eficienta mai mult la primele folosiri, ca dupa aia darele rezultate din stergere erau ceva ca cerneala diluata cu apa. Copilaria mea de decretel a fost marcata de aceasta extraordinara descoperire a cuiva, care permitea sa stergi greselile ca si cand n-ar fi fost. Adica era ceva mai tare ca guma, pentru ca stergea ceva ce parea iremediabil: scrisul „pe curat” cu cerneala. Stiti cum ne punea „tovarasa” sa scriem mai intai pe maculator, apoi sa trecem „pe curat”. Si ale naibi greseli, desi n-ar fi trebuit, se iteau si pe curat. Atunci intervenea PIC, cu forta lui supraomeneasca, cam cum e acuma Mister Musculo, instalatorul gel 😉

E, am gasit ieri in hypermarket niste carioci PIC si mi-am amintit de asta. Cred ca acum aveau doua capete, unul colorat si unul alb, de sters, nu stiu cat de eficiente or fi, ca oricum nu mai scriu cu cerneala azi ca sa-mi mai pese.  Dar uite cum iti poate aduce in minte o chestie minora niste amintiri pe care le credeam uitate.

Etichete: , , ,

11 comentarii la “Va mai amintiti de PIC?” Subscribe

  1. Andreea 17/01/2010 at 19:24 #

    Eu am avut din asta cu doua capete si in scoala dar si la liceu, cand ma re-apucase scrisul cu stiloul, pentru ca eram (si sunt) obsedata sa arate ordonat pagina. A fost mai greu cu cerneala neagra, iar in facultate si mai si, ca nu aveam timp de corectat, iar la un moment dat am renuntat. Cu toate astea, nu mai tarziu de acum cateva zile, cand scriam cu stiloul, ma gandeam ce bun mi-ar fi un Pic 🙂 Ma duc sa-mi iau!

    • Dollo 17/01/2010 at 21:39 #

      Eu am revenit de cativa ani la creion, dat fiind ca insemnarile mele sunt strict documentare, iar trecerea "pe curat" e direct in computer si apoi in ziar, ma descurc fara PIC.

  2. Gilbert 18/01/2010 at 00:51 #

    Io n-am fost niciodată priceput la mânuirea stiloului. Probabil că din acest motiv a trebuit să mă resemnez în a folosi numai stilouri Flaro (vă mai amintiţi de Flaro?). Ai mei n-au avut curajul să-mi dea pe mână un stilou chinezesc "cu peniţă de aur". Iar când în sfârşit am primit unul, după trei zile i-am şi rupt peniţa. Aşa că am fost un veşnic "abonat" la creioane. De aceea îmi vin în minte radierele chinezeşti parfumate. Panda (inevitabil). Aveau diverse culori (roz, verzi, galbene) şi diverse arome (de căpşuni, kiwi, banane). Nu ajutau la nimic, comparativ cu clasicele gume de şters Pelikan, dar "aroma" lor era ceva deosebit… Era bătaie pe ele în librării.

    • Dollo 18/01/2010 at 01:31 #

      Si toate astea bagate intr-un penar chinezesc cu pesti colorati pe capac. Culmea consumismului in epoca in care majoritatea aveau penare din lemn sau din mushama. Eu aveam un soi de geamantan al penarelor chinezesti, mare cat o agenda din ziua de azi, cu oglinjoara inauntru si numeroase compartimente. Pentru creioane, stilou, pix, carioci, culori, compas, rigla, echer etc. Numai penarul ala plin cred ca atarna un kil si ceva :))

  3. cris 18/01/2010 at 18:27 #

    ooo pic-ul! da il stiu. ma copleseste melancolia. colega mea de banca, cu neamuri in germania, avea d-alea shmechere cu 2 capete. erau fascinante. ma rodea invidia, recunosc.

    mai stiti si varianta cu lama si apoi "nivelat" cu unghia?

    da, fobia ustensilelor scolare, parca o resimt si acum.

    fetitei mele ii este perfect perpendicular, daca are sau nu penar la scoala, ce are in el, in ce stadiu e samd. si eu eram stresata sa nu se strice si consume nimicuta, sa fie totul perfect, imaculat, ascutit!

    mai stiti procedurile de "revitalizare" a cariocilor? spirt, nu?

    • Dollo 18/01/2010 at 20:31 #

      Daaa, spirt, dar pentru cariocile cu PIC exista o substanta cu care se reincarcau, ceva albicios, PIC lichid sau asa ceva…

  4. Andreea 18/01/2010 at 21:50 #

    Stiu ca prin 96-97 era un praf care se dizolva in apa si se introducea in carioca, il foloseam cu succes si la petele de cerneala de pe haine.

  5. Iuliana 19/01/2010 at 17:43 #

    Apropos de caiet "curat", imi amintesc si de faptul ca aveam sugativa permanent in fiecare caiet si ca avea colturile "blindate" – adica aveam pe coltul paginii (de obicei in dreapta jos) un colt de plic, sa nu care cumva sa indoi coltul paginii in chinurile scrierii…

    Si imi amintesc ce copii draguti eram noi cand ziceam "tovarasa, ala m-a gresit" ca se chinuia saracu' sa stearga o greseala si misca toate bancile din jur, nu doar pe-a lui…

    • Dollo 19/01/2010 at 18:12 #

      da, chiar, sugative or mai exista?
      de hartie, nu ma refer la altceva 😉

      • tataia 10/05/2022 at 22:47 #

        Se poate folosi cu mare succes hirtia igienica. Este chiar mai buna decit sugativa. Insa din pacate PIC (cel sub forma de praf) nu mai exista. S era foarte bun….in ziua de azi daca iti varsa copiii calimara de cerneala pe covorul cel scump sau pe tapiteria mobilei ala esti….

  6. tataia 10/05/2022 at 10:00 #

    In primul rind PIC era numele unei substante albe (un praf care venea ambalat in pliculete mici de hirtie) produsa de industria chimica a republicii socialiste Romania prin anii 80 si care era utilizata la scoaterea peteleor de cerneala (de pe haine, covoare, tapiterie, etc). Abia mai tirziu au aparut acele carioci de fabricatie chinezeasca cu doua capete, unul pentru scris si celalalt pentru sters scrisul cu cerneala. Acele carioci foloseau, pentru a sterge cerneala, aceeasi substanta precum cea din pliculete (identificata dupa miros). Lumea a denumit si acele carioci tot PIC pur si simplu din inertie…..deoarece stiau de PIC-ul de dinainte…praful produs in Romania pentru a scoate petele de cerneala facute de cei mici cind spargeau din greseala calimara.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni