Mamelor din lumea intreaga, eu va dau un singur exemplu. Nu stiu cum e in alte tari, dar uite cum e in Austria, cand te apuci sa faci copii. „Patania” e povestita de Cristina, o romanca plecata in „imperiu” de cativa ani, care a ramas gravida acum cinci luni si traieste din mirare in mirare cu austriecii care o trateaza ca pe ultimul Baobab de pe pamant.
Cristina lucreaza in cercetare la Viena, jobul ei fiind atragerea de finantari din mediul privat pentru diverse proiecte de cercetare. Are munca de birou, dar nu numai, si e platita cu un soi de comision in functie de finantarile pe care reuseste sa le atraga. Si reuseste de minune, dupa cum spune, pentru ca acolo firmele se inghesuie sa finanteze cercetarea. Asta se datoreaza si legislatiei care stimuleaza finantarile de genul asta, dar si unei educatii normale a societatii, care intelege ca in cercetare sta progresul natiunii. „Prima data credeam ca seful meu are ceva pile, de veneau atatea finantari, insa curand mi-am dat seama ca firmele se intrec sa ne ofere finantari pentru ca asa e acolo”, povestea uimita Cristina.
Prima surpriza placuta a viitoarei mamici a fost discutia cu seful ei, atunci cand l-a anuntat ca de la jumatatea anului va ramane acasa cu copilul: „I-am spus sefului sa nu-mi treaca in cont tot comisionul aferent finantarilor obtinute de mine pentru 2010, pentru ca eu jumatate de an nu voi mai lucra. Si el mi-a spus ca nu e corect, ca e normal ca eu sa beneficiez de toti banii, pentru ca eu i-am adus. Cel care ar veni dupa mine nu ar avea niciun merit pentru finantarile obtinute in prima parte a anului, chiar daca ele se prelungesc pentru tot anul”. Nu e cazul sa comparam acum situatia cu angajatorii romani care vad in gravide o povara, desi plata indemnizatiei de mama timp de doi ani e facuta din bugetul asigurarilor sociale, nu din contul angajatorului.
A doua mare surpriza a Cristinei a fost vizita unei doamne doctor de la protectia muncii. „Femeia senina, zambitoare, debordand de bunavointa si afectiune incepe sa-mi prezinte schimbarile NEAPARAT NECESARE care trebuiesc facute special pentru mine, in biroul meu, deoarece sunt insarcinata. Vede scaunul meu de manager si zice serioasa (eu credeam ca face misto) e cam vechi, am sa va comand unul nou. Din cauza sarcinii trebuie sa aibe nu stiu ce „Wölbung” – arcuire – pentru sira spinarii. Si zice ca asta al meu nu mai e de actualitate. Si chiar telefoneaza si comanda un scaun. Apoi zice ca trebuie s-o sun cand e livrat scaunul (in dupa amiaza aceleiasi zile) ca sa vina ea sa il seteze pentru mine.”
Eu zic ca pesemne Cristina a visat noaptea, deh, stiti hormonii pot da tot felul de stari. Dar ea, nu, zice sa vezi ce mai urmeaza: „Cica sa-mi aduca o Liege!!!! Adica pat pliant, ca cica femeile insarcinate trebuie sa aibe posibilitatea sa se intinda. Deci imi aducea un PAT!!!! Am rugat-o sa incercam sa renuntam la asta. Apoi ma intreaba cu seriozitate <sunteti suprasolicitata fizic sau mental?>. Eu pur si simplu credeam ca isi bate joc de mine! Ca daca da, trebuie sa discute cu seful meu. I-am zis, nuuu, please, e ok.”.
Eu, la fel de uimita ca si Cristina, o intreb daca nu cumva o fi singura gravida din Austria. Zice ca nu stie, ca nu mai are colege gravide, dar nu crede sa fi facut aia o exceptie pentru ea. Si continua: „Eu din iunie sunt acasa. Ca prin lege femeia nu mai are voie sa lucreze in ultimele 8 saptamani inainte de a naste. Si femeia asta imi zice ….<stiu ca din iunie nu mai lucrati ca sunteti in „Mutterschutz” (concediul de care ziceam), dar daca in aprilie mai consideratzi ca biroul nu este bine aerisit va rog sa ma contactatzi pentru climatizare>. Eu stau intr- unul din putzinele birouri fara climatizare. Apoi doctorita imi calculeaza distantzele fata de pc, mouse, ma intreaba daca am colegi care fumeaza in preajma mea. Zice ca acestia trebuie sa fie atentionati … Mi se facuse rusine, mi se parea penibil. Femeia completa formulare, m-a mai intrebat daca sunt nevoita sa lucrez in week-end, daca sunt obligata sa fac ore suplimentare, daca sunt nevoita sa stau in picioare sau mai mult la masa. Eu ma holbam la ea si tot nu-mi venea sa cred. Imi venea s-o intreb cine sare cu banul pentru toate astea, dar pana la urma, de rusine, m-am conformat, am semnat tot ce-mi zicea ea”.
Cristina zice ca s-a simtit ca si cand ar fi avut pile, „ca o barosanca” zice ea, dar e constienta ca acolo asa e legislatia, iar aia chiar o iau in serios. Desi a plecat de multi ani din Romania, se pare ca inca nu s-a obisnuit cu normalitatea de acolo.
De aici, din Romania, si mie mi se pare extraordinara situatia. Totusi, cand postez aceste randuri, medicii din Bucuresti ii acorda toata atentia unei mamici grase si frumoase, ceea ce ma face sa sper ca exista un viitor luminos si pentru gravidele noastre 😉
Nu e un vis Dollo, e pura realitate.
Eu cand a trebuit sa merg in Munte Negru la o scoala de vara, castigasem o bursa datorita rezultatelor in facultate si le-am zis organizatorilor ca nu vad si ca trebuie sa imi faca "special accomodation",
ei s-au gandit cum ar fi mai bine si mi-au zis printre altele ca pe langa mine vor finanta bursa pentru inca 2 colegi, cei mai buni prieteni ai mei, indiferent de rezultatele lor scolare, numai asa, ca eu sa am unmediu ambiant placut, cunoscut si sa nu sufar.
Organizatorii erau Universitatea din Erlangen din Germania.
Sa nu zic acolo, erau oamenii grijulii cu mine si cand a dat o diaree peste mine, (din cauza schimbarii de mancare), bai stateau prin prejuru meu toti organizatorii sa vada cum m-am mai cacat, daca mi-e rau, imi dadeau sa mananc tot felul de chestii din afara programului ca sa ma intremeze, imi dadeau sa beau apa vroiam nu vroiam cica sa ma hidratez.
Ba si era o banala diaree pe care la noi in tara nici nu o bagam in seama, cand ma duceam la cabinetu medical la scoala si spuneam ca am asa ceva, radeau alea de mine.
M-am simtit si eu initial prost, nu e mare lucru sa intre unu dupa tine sa vada cum ai iesit, dar am inteles ca oamenii chiar iti acorda importanta, ca esti important pentru ei si faptul ca tu nu te simti bine ii intristeaza fiindca ei ar fi vrut ca excursia aia sa fie fericire pentru toti.
A trebuit sa facem o croaziera pe mare si ca eu sa nu lipsesc in starea mea, au luat si unul din medici hotelului de acolo cu ei, sa mearga ala dupa mine sa nu am eu cumva probleme.
Pe de alta parte, Austria e tara in care o persoana fara vedere poate chiar sa mearga singura pe strada fara nicio problema.
Au toate strazile marcate, indicatoare, la metrou au personal asistent foarte dragut etc.
Sincer cred ca daca as putea si as avea ocazia, acolo m-as stabili.
He, he, da, cred ca sunt multe locuri in care noi, romanii, am vrea sa ne stabilim. Daca tot nu suntem in stare sa "ne facem bine" pe plan local 😉
De fiecare data cand am ajuns in Austria mi-am dorit sa raman acolo. Povestea Cristinei ne arata cateva din motivele pentru care majoritatea romanilor s-au gandit macar o data sa emigreze.
Ai pus punctul pe i! 🙂
Zici ca e un film de Oscar povestea asta, in comparatie cu cele demne de Zmeura de aur de la noi. Austria sa fie, atunci! Nici n-ar fi foarte complicat, as avea unde sa stau acolo, in prima instanta. Mai trebuie doar sa gasim un domn dispus sa faca un bebe cu strungareata :))
Daaa, si cred ca bebelusii cu strungareatza beneficiaza de si mai multe avantaje la Viena 🙂 Doar sa le zambeasca la doamnele de la ministerul care se ocupa…
:))
Buna ziua .. am o intrebare va rog , Cati bani se acorda in Austria la nastere … alocatia cat costa vreau sa stiu tot venitul pentru un copil .Multumesc!!
Buna ziua , sunt insarcinata in 3 luni ,eu sotul meu si fetita de 3 ani vrem sa ne stabilim in Austria peste 2 luni.
Sotul meu o sa lucreze imediat ce ajungem.
As vrea sa stiu daca o sa beneficiez de vreun ajutor de crestere a copilului dupa nastere daca sunt asigurata prin sotul meu?
Am auzit ca e nevoie sa fi asigurata 6 luni inainte de nastere , e adevarat ?
Multumesc