Cine a inventat luminile de avarie la masini n-a stiut ca pune astfel bazele unei miscari de rezistenta impotriva fluentei traficului si a circulatiei bazate de bun simt si reguli. In Romania. Un specialist in sistematizarea circulatiei spunea acum cativa ani ca in Bucuresti problema nu e ca strazile ar fi neincapatoare pentru cate masini avem, ci ca parte din capacitatea lor, a strazilor, e ocupata de masini care nu au unde sa parcheze. Adevarul e valabil, dar nu si pentru categoria aia de soferi care ar vrea sa intre cu masina direct in scara blocului sau in magazinul la care au treaba. Pentru ei, special, s-au inventat avariile. Iar azi am vazut atatea avarii in Bucuresti, ca daca as fi un turist strain in Romania – Doamne fereste! – as crede ca toata tarisoara asta e avariata si clipeste galben in asteptarea unei platforme care s-o duca la casat, in programul Rabla.
Dimineata un smecher cu BMW, geaca lucioasa cu un „D&G” pe spate si pantofi cu varf alungit de lac, a parcat chiar pe semnul BUS, pe prima banda, in dreptul unei banci ING pe Nerva Traian. In fata lui alt avariat era probabil tot in banca. Din cauza lor autobuzele 133 au facut statie pe banda a doua, in dreptul lor, iar masinile care ar fi circulat bine merci pe doua benzi s-au blocat cand alea din spatele autobuzului semnalizau stanga ca sa-l depaseasca, si li s-au bagat in fata alora de pe banda 3. Un ditamai bulevardul de trei benzi pe sens s-a blocat cu 100 de metri inainte de semafor din cauza lui „D&G” care avea o treaba la banca. Cu 50 de m inainte de banca, asteptau libere zeci de locuri de parcare in spic. Ar fi trebuit sa mearga pe jos cocalarul cu BMW, si-si strica varful pantofilor.
Mai tarziu, spre pranz, pe Calea Calarasilor, am stat la coada la semaforul dinspre Bariera Vergului de vreo patru ori, in conditiile in care prima banda era ocupata de masini parcate, regulamentar, si a doua era „avariata” de trei camioane cu marfa. Isi asteptau randul sa descarce la supermarketul Magea Image care s-a deschis la parterul celor doi monstri inalti de sticla, inaltati pe un fost parculet, chiar in intersectie. Cand l-am intrebat, acum cativa ani, pe arhitectul sef al sectorului 3, Stefan Dumitrascu, de ce dracu a autorizat monstri aia inalti intr-o intersectie si asa aglomerata, mi-a zis ca zona avea nevoie de un reper vizual. Sa stie lumea, vezi doamne, ca a ajuns la Bariera Vergului, cand da cu ochii de cele doua blocuri de cate 20 de etaje. Tot Dumitrascu era si adeptul curentului care se vehiculeaza acum pe la primarie, ca marile cladiri care se vor construi de acum n-ar trebui sa mai aiba parcari obligatorii (cum prevede legea, care oricum nu e respectata) ca sa descurajeze astfel oamenii sa vina cu masinile la serviciu. N-ai parcare, vii cu metroul, cica. E o masura abuziva, menita doar sa-i scoata legal din incurcatura pe imobiliarii care vor sa castige mult pe mp construit, fara sa investeasca in niste parcari subterane. Oamenii tot cu masinile vor circula, ca e dreptul lor. Arhitectul Dumitrascu n-a luat, pesemne, in calcul ca si deschiderea unui supermarket la parterul cladirilor reper vizual din Bariera va fi de natura sa blocheze circulatia, pentru ca la mijlocul zilei niste camionagii au ocupat cu tupeu jumatate din strada. Poate erau ei vinovati, poate era magazinul care trebuia sa-si organizeze aprovizionarea la alte ore.
Dupa ce reuseai sa scapi de Bariera si stopurile ei greu de trecut, te infundai in apropiere de Registrul Comertului, cateva zeci de metri inainte, din cauza unuia care a dublat, si el, sirul de masini parcate pe prima banda, cu avariile puse, firesc, si statea in masina. In spatele lui coada tuturor alora care mai statusera si la semafor de cate patru-cinci ori.
Toate strazile Capitalei sunt blocate din cauza nesimtirii. Politistii si ridicatorii de masini nu vor fi niciodata acolo unde il va apuca avaria pe vreun nesimtit. Si atunci, ma gandesc, care sa fie solutia? Ca in baza educatiei, a schimbarii de mentalitati, nu putem sa stam ca se stinge specia umana pana cand vor invata unii ce e ala respectul fata de drepturile celorlalti. Eu zic sa se dea o lege care sa desfiinteze luminile de avarie. Si asa nu sunt folosite niciodata pe bune. Ganditi-va, in afara de cazul fericit in care le clipocesti repede, ca o fluturare de pleoape, ca sa-i multumesti cuiva care ti-a dat prioritate, cand le-ati folosit vreodata pe bune? Deci, sunt inutile. Daca s-ar desfiinta, li s-ar lua nesimtitilor voluptatea de a se da avariati in mijlocul drumului. Si dupa o zi ca aia de azi, cred ca folosirea avariilor pentru unii e precum bautul cafelei in vitrinele din Dorobanti. Degeaba ai masina daca n-o pui in drum, cu avariile pornite.
