Am fost aseara intr-un loc – despre care o sa va povestesc mai pe larg in curand – unde m-am simtit foarte bine si unde am avut placerea sa rasfoiesc, dupa 20 de ani, revistele si „almanahele” Cinema de pe vremea lui Ceausescu. Un regal, va asigur. Mi-am amintit de copilarie si adolescenta, cand asteptam cu nerabdare aparitia „Cinema” cam cum asteapta azi pustimea noile carti despre Harry Poter (cred). A fost o senzatie stranie ca, in timp ce eu aveam strafulgerari cu pozele lui Elvis, Alain Delon (pe coperta din spate) si ale lui Florin Piersic, Nea Marin sau Olga Tudorache (pe prima coperta), in jurul meu tinerii de azi (maica!) discutau despre cinematografia mondiala, rostind nume pe care nu numai ca eu nu le-am auzit niciodata, dar cred ca nu le-au auzit nici multi dintre astia care fac filme pe la noi acuma 😀 Poate exagerez. Oricum, am vazut cu ocazia asta minunatul film pentru copii si nu numai „Where the wild things are”.
Daca mai aveti unde sa-l vedeti, vi-l recomand. O combinatie de duiosie, prietenie, tristete si singuratate care nu va pune neaparat probleme de constiinta dupa, ci doar va face sa va simtiti bine in timpul… 🙂
Iar ca bonus, o fotografie dintr-o vreme cand patria isi felicita fiecare nou cetatean, ca pe un membru de seama. Am gasit-o printre „almanahele” din aceeasi perioada.
