Felicitari, tovarasico!

Felicitare

Am fost aseara intr-un loc – despre care o sa va povestesc mai pe larg in curand – unde m-am simtit foarte bine si unde am avut placerea sa rasfoiesc, dupa 20 de ani, revistele si „almanahele” Cinema de pe vremea lui Ceausescu. Un regal, va asigur. Mi-am amintit de copilarie si adolescenta, cand asteptam cu nerabdare aparitia „Cinema” cam cum asteapta azi pustimea noile carti despre Harry Poter (cred). A fost o senzatie stranie ca, in timp ce eu aveam strafulgerari cu pozele lui Elvis, Alain Delon (pe coperta din spate) si ale lui Florin Piersic, Nea Marin sau Olga Tudorache (pe prima coperta), in jurul meu tinerii de azi (maica!) discutau despre cinematografia mondiala, rostind nume pe care nu numai ca eu nu le-am auzit niciodata, dar cred ca nu le-au auzit nici multi dintre astia care fac filme pe la noi acuma  😀 Poate exagerez. Oricum, am vazut cu ocazia asta minunatul film pentru copii si nu numai „Where the wild things are”.

Daca mai aveti unde sa-l vedeti, vi-l recomand. O combinatie de duiosie, prietenie, tristete si singuratate care nu va pune neaparat probleme de constiinta dupa, ci doar va face sa va simtiti bine in timpul… 🙂

Iar ca bonus, o fotografie dintr-o vreme cand patria isi felicita fiecare nou cetatean, ca pe un membru de seama. Am gasit-o printre „almanahele” din aceeasi perioada.

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

De ce țin oamenii cu PSD

flyere

Deoarece în multe județe e cel mai mare angajator. Pe banii noștri, baronii PSD patronează instituții de stat supradimensionate cu angajați fictivi care muncesc în realitate pentru partid. Înțelegeți de ce se oftică Dragnea că el e singurul fraier judecat pentru o astfel de faptă pe care o practică cu succes toți colegii lui în continuare?

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.