In cautarea oierului de munte

Pe dealurile Branului

Ieri am fost toata ziua pe urmele Mioritei. M-am trezit de la 5 dimineata si am ajuns inapoi in minunatul Bucuresti pe la 21.00. Niste drumuri infernale, de Romania, te duc spre niste peisaje superbe, stricate din loc in loc doar de gunoaie si de mana omului. Am fost la o intrunire a oierilor de munte, la Moeciu, si am aflat ca „cioban” e peiorativ, si nici nu figureaza in nomenclatorul de meserii, si ca in realitate cine le vine de hac baciului moldovean, aluia ungurean si aluia vrancean nu e o combinatie dintre ceilalti doi, ci politicianul de la Bucuresti, care habar n-are cata urda iese dintr-un kilogram de zer. Adevaratele povesti ale oierilor de munte o sa vi le spun cat de curand, pana atunci va momesc doar cu niste poze 🙂

Unul din drumurile bune ale patriei Un magar civilizat se grabea spre trecerea de pietoni Acarul Paun si cainele lui dintre sine Intrarea la Castelul Bran, de cand "s-a privatizat" costa cat nu face - 20 de lei Un munte Alt munte Luna rasarita deasupra conurilor spanzurate-n brazi

Etichete: , , , ,

2 comentarii la “In cautarea oierului de munte” Subscribe

  1. cris 25/02/2010 at 18:40 #

    pozele sunt superbe, d-abia astept povestile cu iz de zer!

  2. online 22/03/2010 at 21:04 #

    nevoia de a verifica:)

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii