In cautarea oierului de munte

Pe dealurile Branului

Ieri am fost toata ziua pe urmele Mioritei. M-am trezit de la 5 dimineata si am ajuns inapoi in minunatul Bucuresti pe la 21.00. Niste drumuri infernale, de Romania, te duc spre niste peisaje superbe, stricate din loc in loc doar de gunoaie si de mana omului. Am fost la o intrunire a oierilor de munte, la Moeciu, si am aflat ca „cioban” e peiorativ, si nici nu figureaza in nomenclatorul de meserii, si ca in realitate cine le vine de hac baciului moldovean, aluia ungurean si aluia vrancean nu e o combinatie dintre ceilalti doi, ci politicianul de la Bucuresti, care habar n-are cata urda iese dintr-un kilogram de zer. Adevaratele povesti ale oierilor de munte o sa vi le spun cat de curand, pana atunci va momesc doar cu niste poze 🙂

Unul din drumurile bune ale patriei Un magar civilizat se grabea spre trecerea de pietoni Acarul Paun si cainele lui dintre sine Intrarea la Castelul Bran, de cand "s-a privatizat" costa cat nu face - 20 de lei Un munte Alt munte Luna rasarita deasupra conurilor spanzurate-n brazi

Tags: , , , ,

2 Responses to “In cautarea oierului de munte” Subscribe

  1. cris 25/02/2010 at 18:40 #

    pozele sunt superbe, d-abia astept povestile cu iz de zer!

  2. online 22/03/2010 at 21:04 #

    nevoia de a verifica:)

Leave a Reply

Oldies but goldies

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.