In cautarea oierului de munte

Pe dealurile Branului

Ieri am fost toata ziua pe urmele Mioritei. M-am trezit de la 5 dimineata si am ajuns inapoi in minunatul Bucuresti pe la 21.00. Niste drumuri infernale, de Romania, te duc spre niste peisaje superbe, stricate din loc in loc doar de gunoaie si de mana omului. Am fost la o intrunire a oierilor de munte, la Moeciu, si am aflat ca „cioban” e peiorativ, si nici nu figureaza in nomenclatorul de meserii, si ca in realitate cine le vine de hac baciului moldovean, aluia ungurean si aluia vrancean nu e o combinatie dintre ceilalti doi, ci politicianul de la Bucuresti, care habar n-are cata urda iese dintr-un kilogram de zer. Adevaratele povesti ale oierilor de munte o sa vi le spun cat de curand, pana atunci va momesc doar cu niste poze 🙂

Unul din drumurile bune ale patriei Un magar civilizat se grabea spre trecerea de pietoni Acarul Paun si cainele lui dintre sine Intrarea la Castelul Bran, de cand "s-a privatizat" costa cat nu face - 20 de lei Un munte Alt munte Luna rasarita deasupra conurilor spanzurate-n brazi

Tags: , , , ,

2 Responses to “In cautarea oierului de munte” Subscribe

  1. cris 25/02/2010 at 18:40 #

    pozele sunt superbe, d-abia astept povestile cu iz de zer!

  2. online 22/03/2010 at 21:04 #

    nevoia de a verifica:)

Leave a Reply

Oldies but goldies

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Când gardul te dă de gol că ești nababul satului (III)

gardul

Proba șanțului și a zidului drept la sate; Viață de turnător de beton la mână; Azi ești tânăr și mâine îți cumperi gard jaluzea

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?