U ltimul eurobarometru dat publicitatii azi de Comisia Europeana arata ceea ce fiecare roman simte deja pe pielea lui: ca suntem in coada continentului la capitolul satisfactii economice sau sociale si nici sperante de viitor nu avem. In varful clasamentului sunt, firesc, tarile nordice. La mijloc, restul Europei normale.
Ceea ce mi-a atras atentia, insa, e capitolul „situatie personala” care in Romania, Ungaria si Lituania are valori pozitive, in schimb toate celelalte capitole – situatie economica generala, protectie sociala, incluziune etc – sunt negative. La restul tarilor europene scorurile sunt ceva mai omogene intre situatia personala a individului si climatul economic general la tarii.
Eurobarometrul a fost facut in perioada mai-iunie 2009, in plina criza economica. Asa se explica, zic autorii, valorile scazute de satisfactie ale tuturor tarilor la capitolul situatie economica generala, unde deasupra valorii 0 s-au ridicat numai Olanda, Danemarca si Luxembourg.
La capitolul „situatie personala” oamenii au fost pusi sa-si evalueze ultimii cinci ani si sa-si exprime sperantele pentru urmatoarele 12 luni pe trei directii: casa, slujba si finante. Pe ultimele trei locuri (intre 0 si -20) sunt bulgarii, ungurii si grecii, iar pe primele trei (intre 60 si 80) danezii, suedezii si olandezii. Romanii sunt foarte aproape de 0, cu o valoare negativa a experientei ultimilor 5 ani, dar cu + la speranta urmatoarelor 12 luni. De la noi incolo toata Europa spera la mai bine.
La capitolul zona rezidentiala, toata Europa e optimista, si in general multumita si de prezent si cu sperante de viitor. Romania e tot in coada plutonului, dar inregistreaza valori peste 0, in timp ce sub noi se situeaza tot grecii, bulgarii si ungurii.
In privinta locurilor de munca suntem tot acolo, imediat sub 0, si la capitolul experienta ultimilor cinci ani, si la speranta de viitor. Ambele sunt negative la romani, dar mult mai jos pe scala cu – sunt la unguri, greci, bulgari, lituanieni. De la noi incepe sa urce la italieni si ajunge in varf la, fireste, danezi. La capitolul slujbe mai multi europeni au fost nemultumiti in ultimii cinci ani, dar situatia actuala ii situeaza, totusi deasupra valorii 0.
Situatia financiara a gospodariei e negativa la toate categoriile – trecut, prezent si viitor – tot pentru Ungaria (-69), Bulgaria (-42), Romania (-10), Grecia (-40), Lituania, Letonia, dar si pentru Portugalia.
Situatia generala (costul vietii, al caselor, al utilitatilor, nivelul de satisfactie oferit de administratie etc), cum spuneam, e negativa pentru toata Europa, mai putin Cypru, Luxembourg si Danemarca, situate deasupra valorii 0 numai cu evaluarile actuale, dar tot sub 0 la capitolul ultimii 5 ani si urmatoarele 12 luni. Romania e aproape la mijlocul clasamentului, in ultimele zece state cu valori intre -50 si -80.
La fel de negative sunt valorile tuturor statelor europene la capitolul „situatia locurilor de munca”. Toti sunt nemultumiti de ultimii 5 ani, si nici sperante pentru urmatoarele 12 luni nu au. Romanii sunt iar la mijlocul clasamentului.
Costul vietii ii nemultumeste pe toti europenii, cei mai nemultumiti sunt grecii, ungurii si letonii (-80). Romanii sunt mai temperati, nemultumiti doar de -50.
Serviciile sociale (sanatate, pensie, protectie sociala) ii nemultumesc cel mai mult pe bulgari, greci si romani. In restul Europei exista nemultumiri, dar situatia actuala e pozitiva, ceea ce demonstreaza ca serviciile exista si functioneaza, chiar daca nu multumesc pe toata lumea.
Singura categorie la care Romania se situeaza in prima jumatate a clasamentului este indicatorul ce priveste relatiile dintre oamenii de diverse culturi si religii din interiorul tarii. Aici suntem in primii sase, dupa Luxembourg, Finlanda, Marea Britanie, Lituania si Estonia.
Per total, insa, in clasamentul ultimului eurobarometru ce masoara satisfactiile de tot felul ale europenilor, suntem pe locul 5 din coada. Dupa noi urmeaza Lituania, Bulgaria, Ungaria si Grecia. Valori pozitive inregistreaza numai situatia personala a individului, cum spuneam. Restul aprecierilor – ce vizeaza climatul general national, economic si social – sunt negative. De ce oare in cazul romanilor exista decalajul asta intre individ si natiune? Ca si cand natiunea ar fi formata din alti indivizi decat noi insine.
Pentru ca la noi, mai mult ca ori unde, exista un decalaj intre doua grupuri de cetateni.
Cei care o duc bine indiferent de vreme, cei din cauza carora tara merge prost de fapt. Si sunt destui. Ceilalti, mai neinsemnati, suntem noi cei care o ducem ca si tara.
Lasa, ca doar tu ziceai ca ai pile pe linia 41, s-o gasi un os de ros si pentru noi 😛
Eu zic că românii nu sunt suficient de sinceri să-şi recunoască situaţia reală. N-au… "cojones" pentru a face asta. Dacă-i întrebi, vor răspunde invariabil că e mai greu sau că e ceva mai nasol. Dar că ei se descurcă. Cu greu, dar se descurcă. Dar de fapt ei n-au un chior în buzunar, abia au cu ce să-şi întreţină familia, abia au cu ce să-şi plătească facturile (în situaţiile fericite) sau sunt înglodaţi în datorii (deh, obrazul "subţire"…).
Foarte puţini vor recunoaşte că sunt depăşiţi de situaţie, că nu se mai descurcă, că sunt de-a dreptul disperaţi. Ei, care cu un an de zile înainte îşi dădeau aere de mari fiţoşi.
Apropos de recunoaşterea "înfrângerii"…
Am un vecin în bloc. Muncitor, 30-35 de ani. Şi-a luat în 2007 un Opel Vectra, SH. După câteva luni l-a schimbat cu un Audi A4, tot SH, dar nici ăsta nu era de nasul lui. În 2008 şi-a luat un Toyota 4×4, Land Cruiser nou-nouţ, în leasing. Nici nu vă închipuiţi ce mândru era de el. Una-două ieşea să-i ştergă câte-o urmă imaginară de praf. 🙂
Acum merge pe jos. Nu mai are maşină. Nici măcar un "amărât" Logan. De fapt, nici nu prea mai iese afară. Stă mai mult pe-acasă. Nu ştiu dacă mai lucrează pe undeva. Dar dacă-l întrebi, sigur îţi va spune: e greu, dar mă descurc…
Pai da, probabil din mici descurcareli, din "invarteli" se compune viata noastra. Asa gandeste talpa, asa gandeste si fruntea tarii, de asta suntem unde suntem 😀
Cojones, eu sa moara masa lu Bibi ca recunosc ca e greu, e al dracu de greu, mai mult, recunosc ca nu ma descurc si ca tremur gandindu-ma ce p..a lui Hector fac din martie cand mi se termina somajul.
Si, daca am depasit acest pas, ce am rezolvat? Maine gasesc ceva?
Mai mult cred ca daca pun mana si gandesc asa, ajung rapid la concluzia ca tre sa o iau pe urmele la ailalti 20000 de oameni care de cand e criza in tara asta si-au pus latul de gat, recunoscand ca nu se descurca si ca deci aia e ultima solutie.