Orbirea, lucrul care ne lipseste

Jose Saramago, Eseu despre orbire, editura Polirom

Am terminat acum ceva timp de citit „Eseu despre orbire”, scris de Jose Saramago. E prima carte pe care o citesc, scrisa de portughezul care s-a refugiat in Spania, repudiat de poporul sau, si am de gand sa il caut si in alte scrieri. Povestea orbirii vazuta de Saramago ma urmareste inca, desi am incheiat-o deja de cateva saptamani. Face parte din categoria aia de carti care mi-a picat in mana in ultimul timp, despre cat de fragila e fiinta, individul, in angrenajul social. Va recomand sa cititi cartea (nu are multe pagini :P) sau sa vedeti macar filmul pe care HBO cred ca o sa-l mai dea cat de curand – „Alb orbitor”. E povestea unui oras, a unei tari, in care se intampla o epidemie de orbire, si tot ce decurge din ea. E povestea in care veti recunoaste dureros de multe realitati pe care le traim noi, in Romania de azi, chiar daca aparent nu suntem orbi 🙂

Etichete: , , ,

6 comentarii la “Orbirea, lucrul care ne lipseste” Subscribe

  1. Aristocle 21/02/2010 at 16:55 #

    Unul dintre scriitorii mei preferaţi. "Eseu despre orbire" este scrisă plecând de la un "ce ar fi dacă…", ce s-a întâmpla dacă, deodată, fără o explicaţie anume, de care nici nu este nevoie, nu am mai vedea. În ce măsură bazele societăţii mai stau în picioare atunci când lupta pentru supravieţuire capătă accente tragice, când pentru o bucată de pâine ţi se cere, la propriu, să te prostituezi. Mai este loc de iubire, de compasiune într-o astfel de lume?

    Sau ce ar fi dacă s-ar descoperi o nouă evanghelie, scrisă chiar de Iisus? Ce am putea citi acolo? (Evanghelia după Iisus Hristos) Sau dacă Peninsula Iberică s-ar desprinde deodată de continent, pornind în derivă? (Pluta de piatră) Sau dacă, scârbiţi de clasa politică, oamenii unui oraş ar vota cu toţii nul? Ar fi izolaţi de către stat, care se va retrage din oraş cu absolut toate instituţiile sale, cetăţenii devenind nişte "leproşi civici". S-ar descurca ei fără ajutorul statului? Şi cum? (Eseu despre luciditate) Sau ce s-ar întâmpla dacă, deodată, Moartea ar înceta să-şi mai facă atât de hulita datorie? Ce ar spune Biserica, ce ar mai face sinucigaşii, bătrânii ar deveni o povară, e bine să nu mai mori? (Intermitenţele morţii)

    Exerciţii de imaginaţie care pot fi citite şi ca scrieri SF, dar în care de fiecare dată este interogată condiţia umană. Cine suntem cu adevărat, atunci când suntem puşi în faţa unor întâmplări extraordinare care au darul de a scoate la suprafaţă atât binele, dar mai ales răul din noi?

    • Dollo 21/02/2010 at 17:56 #

      @aristocle – mi-ai dat un ghid foarte usor de urmarit. Desi nu sunt de acord cu teoria votului nul, ca idee de sanctiune a clasei politice, o sa citesc ca sa vad argumentele lui Saramago 🙂

  2. Monica 21/02/2010 at 17:49 #

    Spre rusinea mea, inca nu am citit cartea. Dar am vazut filmul 😀

    Si da, merita.

  3. clarice 21/02/2010 at 23:55 #

    zic sa incerci si `Intermitentele mortii`! E f tare!

  4. clarice 21/02/2010 at 23:56 #

    sa vezi ce se intampla cand moartea isi ia concediu :))

    • Dollo 22/02/2010 at 00:22 #

      ma duc sa mi le cumpar pe toate, ca tot face Polirom integrala Saramago

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.