Orbirea, lucrul care ne lipseste

Jose Saramago, Eseu despre orbire, editura Polirom

Am terminat acum ceva timp de citit „Eseu despre orbire”, scris de Jose Saramago. E prima carte pe care o citesc, scrisa de portughezul care s-a refugiat in Spania, repudiat de poporul sau, si am de gand sa il caut si in alte scrieri. Povestea orbirii vazuta de Saramago ma urmareste inca, desi am incheiat-o deja de cateva saptamani. Face parte din categoria aia de carti care mi-a picat in mana in ultimul timp, despre cat de fragila e fiinta, individul, in angrenajul social. Va recomand sa cititi cartea (nu are multe pagini :P) sau sa vedeti macar filmul pe care HBO cred ca o sa-l mai dea cat de curand – „Alb orbitor”. E povestea unui oras, a unei tari, in care se intampla o epidemie de orbire, si tot ce decurge din ea. E povestea in care veti recunoaste dureros de multe realitati pe care le traim noi, in Romania de azi, chiar daca aparent nu suntem orbi 🙂

Etichete: , , ,

6 comentarii la “Orbirea, lucrul care ne lipseste” Subscribe

  1. Aristocle 21/02/2010 at 16:55 #

    Unul dintre scriitorii mei preferaţi. "Eseu despre orbire" este scrisă plecând de la un "ce ar fi dacă…", ce s-a întâmpla dacă, deodată, fără o explicaţie anume, de care nici nu este nevoie, nu am mai vedea. În ce măsură bazele societăţii mai stau în picioare atunci când lupta pentru supravieţuire capătă accente tragice, când pentru o bucată de pâine ţi se cere, la propriu, să te prostituezi. Mai este loc de iubire, de compasiune într-o astfel de lume?

    Sau ce ar fi dacă s-ar descoperi o nouă evanghelie, scrisă chiar de Iisus? Ce am putea citi acolo? (Evanghelia după Iisus Hristos) Sau dacă Peninsula Iberică s-ar desprinde deodată de continent, pornind în derivă? (Pluta de piatră) Sau dacă, scârbiţi de clasa politică, oamenii unui oraş ar vota cu toţii nul? Ar fi izolaţi de către stat, care se va retrage din oraş cu absolut toate instituţiile sale, cetăţenii devenind nişte "leproşi civici". S-ar descurca ei fără ajutorul statului? Şi cum? (Eseu despre luciditate) Sau ce s-ar întâmpla dacă, deodată, Moartea ar înceta să-şi mai facă atât de hulita datorie? Ce ar spune Biserica, ce ar mai face sinucigaşii, bătrânii ar deveni o povară, e bine să nu mai mori? (Intermitenţele morţii)

    Exerciţii de imaginaţie care pot fi citite şi ca scrieri SF, dar în care de fiecare dată este interogată condiţia umană. Cine suntem cu adevărat, atunci când suntem puşi în faţa unor întâmplări extraordinare care au darul de a scoate la suprafaţă atât binele, dar mai ales răul din noi?

    • Dollo 21/02/2010 at 17:56 #

      @aristocle – mi-ai dat un ghid foarte usor de urmarit. Desi nu sunt de acord cu teoria votului nul, ca idee de sanctiune a clasei politice, o sa citesc ca sa vad argumentele lui Saramago 🙂

  2. Monica 21/02/2010 at 17:49 #

    Spre rusinea mea, inca nu am citit cartea. Dar am vazut filmul 😀

    Si da, merita.

  3. clarice 21/02/2010 at 23:55 #

    zic sa incerci si `Intermitentele mortii`! E f tare!

  4. clarice 21/02/2010 at 23:56 #

    sa vezi ce se intampla cand moartea isi ia concediu :))

    • Dollo 22/02/2010 at 00:22 #

      ma duc sa mi le cumpar pe toate, ca tot face Polirom integrala Saramago

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.