Am terminat acum ceva timp de citit „Eseu despre orbire”, scris de Jose Saramago. E prima carte pe care o citesc, scrisa de portughezul care s-a refugiat in Spania, repudiat de poporul sau, si am de gand sa il caut si in alte scrieri. Povestea orbirii vazuta de Saramago ma urmareste inca, desi am incheiat-o deja de cateva saptamani. Face parte din categoria aia de carti care mi-a picat in mana in ultimul timp, despre cat de fragila e fiinta, individul, in angrenajul social. Va recomand sa cititi cartea (nu are multe pagini :P) sau sa vedeti macar filmul pe care HBO cred ca o sa-l mai dea cat de curand – „Alb orbitor”. E povestea unui oras, a unei tari, in care se intampla o epidemie de orbire, si tot ce decurge din ea. E povestea in care veti recunoaste dureros de multe realitati pe care le traim noi, in Romania de azi, chiar daca aparent nu suntem orbi 🙂
Unul dintre scriitorii mei preferaţi. "Eseu despre orbire" este scrisă plecând de la un "ce ar fi dacă…", ce s-a întâmpla dacă, deodată, fără o explicaţie anume, de care nici nu este nevoie, nu am mai vedea. În ce măsură bazele societăţii mai stau în picioare atunci când lupta pentru supravieţuire capătă accente tragice, când pentru o bucată de pâine ţi se cere, la propriu, să te prostituezi. Mai este loc de iubire, de compasiune într-o astfel de lume?
Sau ce ar fi dacă s-ar descoperi o nouă evanghelie, scrisă chiar de Iisus? Ce am putea citi acolo? (Evanghelia după Iisus Hristos) Sau dacă Peninsula Iberică s-ar desprinde deodată de continent, pornind în derivă? (Pluta de piatră) Sau dacă, scârbiţi de clasa politică, oamenii unui oraş ar vota cu toţii nul? Ar fi izolaţi de către stat, care se va retrage din oraş cu absolut toate instituţiile sale, cetăţenii devenind nişte "leproşi civici". S-ar descurca ei fără ajutorul statului? Şi cum? (Eseu despre luciditate) Sau ce s-ar întâmpla dacă, deodată, Moartea ar înceta să-şi mai facă atât de hulita datorie? Ce ar spune Biserica, ce ar mai face sinucigaşii, bătrânii ar deveni o povară, e bine să nu mai mori? (Intermitenţele morţii)
Exerciţii de imaginaţie care pot fi citite şi ca scrieri SF, dar în care de fiecare dată este interogată condiţia umană. Cine suntem cu adevărat, atunci când suntem puşi în faţa unor întâmplări extraordinare care au darul de a scoate la suprafaţă atât binele, dar mai ales răul din noi?
@aristocle – mi-ai dat un ghid foarte usor de urmarit. Desi nu sunt de acord cu teoria votului nul, ca idee de sanctiune a clasei politice, o sa citesc ca sa vad argumentele lui Saramago 🙂
Spre rusinea mea, inca nu am citit cartea. Dar am vazut filmul 😀
Si da, merita.
zic sa incerci si `Intermitentele mortii`! E f tare!
sa vezi ce se intampla cand moartea isi ia concediu :))
ma duc sa mi le cumpar pe toate, ca tot face Polirom integrala Saramago