Anvers si revers

Pana la Anvers am facut cam o ora jumate, din Bruxelles. Cu trenul care circula cu viteze mici, din cauza lucrarilor la calea ferata pentru viitoarea linie de TGV care va lega si Bruxelles-ul de restul oraselor cu trenuri de mare viteza. Pe cat de mica e viteza trenului, pe atat de mareata e gara centrala din Anvers. Cu peroane pe patru nivele, cu o cladire istorica superba, reconditionata in urma cu cativa ani, toata constructia s-a facut sub trafic, fara sa se opreasca o secunda circulatia normala a trenurilor. Nu va ganditi ca sunt nemti, ca si la ei mai intarize trenurile, cu 10 pana la 50 de minute. Partea proasta e ca la Anvers se anunta in flamanda chestia asta, asa ca stai ca prostul pe peron si nu stii de ce nu vine trenul.

Anvers e total diferit de Brugges. E un oras port, foarte bine dezvoltat, cu o economie care duduie pe bune, nu ca aia a lui Tariceanu de acum doi ani. Se simte asta pe strada. Dar, are si el parte de turismul lui. Nu ca Brugges, care numai din asta traieste. Cand iesi din gara ai doua optiuni: sa alegi partea din dreapta, unde e gradina zoo, sau partea din stanga, de unde incepe strada diamantelor si a bijuteriilor, continuata cu strada Meir, a tuturor magazinelor si marcilor din lume. Apoi zona istorica bine conservata. Noi n-am fost pasionati de diamante, desi umbla vorba ca daca chiar vrei sa cumperi bijuterii, acolo trebuie sa mergi. Elementul esential al acestui shopping e targuiala, negocierea care poate sa-ti scada din pret si pana la o mie de euro. Va dati seama despre ce sume vorbim, asa ca trecem mai departe.

Impunatoare si interesanta e Catedrala gotica, care se lauda zilele astea cu o expozitie Rubens si nu numai. Rubens are si statuie in piata, la doi pasi de catedrala. Cu 5 euro vizitezi catedrala si vezi si expozitia de tablouri cu tematica religioasa care ocupa jumatate din catedrala. Constructia impresioneaza prin maretie, dar si prin sculpturile din lemn pe care le etaleaza in cele cateva altare si strane.

Am pierdut vreo ora in catedrala cu pricina, dupa care ne-a luat foamea. Asa ca am mancat o oala cu moules – scoici – in vin alb si am baut o bere Koning. Foarte bune amandoua. S-a intamplat la o terasa din piata primariei, alta cladire remarcabila, la fel ca si casele flamande din jurul pietei.

Apoi am mers pana la apa, unde am fi putut sa vizitam Muzeul marinei, daca n-ar fi fost inchis. La intoarcere am ratacit strada, dar ne-am ghidat dupa turnul catedralei. Si am nimerit pe strada cu curve in vitrine. Eu, in extaz, cu aparatul foto de gat, ele speriate, imi faceau semne disperate sa nu le pozez.

Vremea s-a inchis brusc si a inceput o ploaie torentiala care ne-a refugiat la o terasa in fata altei beri. Intr-un tarziu a trebuit sa ne strecuram printre stropi, spre gara, unde ne-am urcat intr-un tren cu puternic miros de transpiratie. Avea niste vagoane vechi si obosite, iar la fiecare plecare si sosire in statie scoteea niste ragete de magar exploatat cu cruzime de un stapan nemilos. Cand am ajuns in Bruxelles, alta ploaie cu bulbuci ne-a risipit mirosul de transpiratie din nari, dar ne-a udat pana la piele. In Belgia se zice ca zilele insorite le numeri pe degete.

Etichete: Anvers, bere, Bruxelles, catedrala, gara, scoici