Catedrala “securistico-patriarhală”

Arhitectii si popii se incaiera pentru Catedrala Mantuirii Neamului

Macheta catedralei, de pe site-ul Patriarhiei

Ordinul Arhitecţilor din România acuză un “mega eşec” cultural architectural şi urbanistic in construirea Catedralei Mantuirii Neamului, deoarece Patriarhia a refuzat să facă un concurs pentru alegerea proiectului viitoarei ctitorii. Arhitecţii spun că modelul impus de Patriahul Daniel e o adunătură de elemente decorative din diverse biserici, şi numai crucea din vârf va aminti că aceea e o biserică

Va fi prea mare, amplasată fără logică în spatele Casei Poporului, pe care o va şi depăşi ca înălţime, iar construcţia ei nu ţine cont de o dezvoltare urbanistică integrată a zonei. Pe scurt, “Catedrala Neamului va fi un eşec architectural şi urbanistic”, după cum a definit-o ieri arhitectul Crişan Atanasiu, de la Ordinul Arhitecţilor din România (OAR). Atanasiu crede că arhitecţii vor fi blamaţi în bloc după această ctitorie, aşa cum s-a întâmplat şi după construirea Centrului Civic şi a Casei Poporului în anii comunismului.

Pohta Preafericitului +-10% creativitatea arhitecţilor

Supărarea a pornit de la faptul că Patriarhia a anunţat luna trecută că va purcede la construcţia viitoarei catedrale după o selecţie la care participă zece firme de proiectare – alese “discriminatoriu” după cum zic tot arhitecţii, în funcţie de cifra de afaceri şi dacă au mai construit biserici înainte. Firmele au fost invitate să “brodeze” un studiu de fezabilitate şi “să tragă în tuş proiectul creionat de Patriarh”, după cum acuză arhitecţii de la OAR. Libertatea de creaţie a arhitecţilor a fost limitată la 10%, atât cât ar fi voie să se abată de la proiectul dorit de Preafericitul Daniel. OAR cere să se facă un concurs de arhitectură la care să participe arhitecţi indiferent dacă au mai făcut sau nu biserici până acum, iar soluţia aleasă să vizeze întreaga zonă cuprinsă între Casa Poporului şi Hotelul Mariott, nu doar catedrala propriu-zisă. Primăria Capitalei are, de altfel, încă din 2007, un proiect pentru refacerea axei Berzei-Uranus, bulevarde care ar urma să treacă prin actuala curte a Casei Poporului şi să întregească astfel inelul central de circulaţie al Capitalei. Arhitecţii spun că normal ar fi fost ca soluţia arhitecturală pentru catedrală să fie aleasă unitar cu dezvoltarea urbanistică a zonei, şi nu invers. După ce biserica îşi va vedea catedrala ridicată, să vină şi primăria să găsească nişte căi ocolite ca să mai fluidizeze circulaţia.

70.000 de euro, premii de consolare pentru firmele care “nu văd bine” catedrala

Preotul Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, susţine că biserica a organizat mai multe simpozioane la care şi-au dat cu părerea peste 50 de arhitecţi, iar sugestiile acestora ar fi cuprinse în “tema ilustrată” a catedralei, ce poate fi văzută pe site-ul Patriarhiei. După această “poză” va lucra una din cele zece firme, care va câştiga contractul. Firmele situate pe locurile 2 şi 3 din această selecţie vor primi 40.000 şi respective 30.000 de euro pentru soluţiile găsite. Mircea Ochinciuc, preşedintele OAR Bucureşti, spune că a participat şi el la simpozioanele organizate de Patriarhie, şi chiar a dat câteva sugestii, însă asta nu înseamnă că rodul acestor sugestii poate fi considerat un proiect architectonic viabil. “Poate veţi spune că şi eu am proiectat catedrala, dar nu e aşa, eu nu mă recunosc în această temă ilustrată a Patriahiei”, se delimitează Ochinciuc, care zice că Patriarhia ar fi putut să facă şapte concursuri de arhitectură cu cei 70.000 de euro oferiţi ca premii.

Şi Dan Marin, vicepreşedinte al OAR, spune că edificiul în discuţie va fi fără precedent în România şi e normal să fie făcut după un concurs de idei. ”Soluţia de a lua modele istorice şi a le mări la scară e o utopie. Modelul impus de Patriarhie reia o tipologie existentă deja în construcţiile religioase şi o măreşe de câteva ori. Acesta reflectă modelul de construcţie al altor epoci. Azi lucrăm cu totul altfel”, spune Marin, care mai crede că nu e un criteriu viabil acela al alegerii arhitecţilor din rândul celor care au mai construit biserici după 1990, “mai ales că unele sunt de-a dreptul hidoase”.

Fara cap, dar cu cruce

De aceeaşi părere e arhitectul Crişan Atanasiu, care spune că Patriarhia ar trebui să fie mai transparentă, mai ales că e vorba de o construcţie în care vor fi cheltuiţi bani publici, pe un teren public: “Construcţia va avea dimensiuni prea mari, şi o amplasare defectuoasă. Este lipsită de identitate arhitecturală. Îţi dai seama că e o biserică doar pentru că are cruci pe ea. Catedrala nu este o construcţie privată, pentru că se face din fondurile cetăţii şi va intra în patrimonial cetăţii. Or Patriarhia manifestă comportamentul tipic al clientului care vrea să-şi impună dorinţa în soluţia arhitectonică”.

Despre acelaşi comportament vorbeşte şi Bruno Andreşoiu, vicepreşedinte al OAR Bucureşti, care crede că viitoarea catedrală “trebuie să reflecte în piatră felul în care va arăta credinţa ortodoxă naţională de acum încolo”, dar spune că rezultatul va fi un “mega eşec cultural” din cauza “modului securistico-patriarhal de lucru”.

În ciuda protestelor de azi, OAR spune că nu-şi va împiedica membrii să participle la orice formă de ofertare a viitoarei catedrale, mai ales pentru că ştie, după cum a recunoscut şi arhitectul Ochinciuc, că lucrurile sunt atât de avansate încât nu mai pot fi schimbate.

Etichete: , , , , , , , ,

One Response la “Catedrala “securistico-patriarhală”” Subscribe

  1. Gabriel C. 22/03/2011 at 14:27 #

    In afara faptului ca e inutila, eu nu inteleg de unde formele astea la o biserica ortodoxa? Vorba arhitectului din articol: daca n-ar avea cruci pe ea nici n-ai sti ca e biserica. Si asta e doar bomboana de pe coliva, la fel este si cea din Bacau si cea de la Mioveni, tot asa de monstruoase si tot cu turnulete si cupole, de zici ca-s moschei. Ca sa nu mai zic de aia de se construieste in curtea cimitirului de la Sapinta. De unde moda asta si de unde atata megalomanie la popii din ziua de azi, nu pot intelege. Pe langa pretul enorm de constructie, va dati seama cat va costa intretinerea. In timpul asta, guvernul taie alocatia de lapte praf pentru sugari, pentru ca nu sunt bani, in schimb da nu stiu cate milioane de euro (de la buget, evident) pentru asa ceva.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.